Tunisia, în haos după fuga dictatorului

Mai multe focuri de armă s-au auzit duminică după-amiază în apropierea Ministerului tunisian de Interne, în timp ce Poliţia şi Armata încercau din răsputeri să pună capăt violenţelor soldate într-o lună cu cel puţin 100 de morţi. Surse citate de site-ul publicaţiei Jerusalem Post anunţau că în faţa sediilor Opoziţiei au existat schimburi de focuri între forţele de securitate şi “atacatori neidentificaţi”. Vehicule blindate patrulează de vineri străzile capitalei Tunis, iar în unele oraşe din ţară autorităţile au format, cu ajutorul forţelor de ordine, patrule speciale pentru a preveni jafurile şi vandalismul, transmite site-ul agenţiei Agi.it.

Începând de astăzi, tunisienii au un preşedinte interimar, în persoana lui Fouad Mebazaa. Numirea a fost necesară după ce fostul preşedinte Zine El Abidine Ben Ali a fugit din ţară vineri, la doar o zi după ce a promis, în faţa unei numeroase audienţe, că nu va mai candida pentru încă un mandat, că va renunţa la cenzură ? oferind presei libertate de exprimare “completă”, că va dispune reducerea preţurilor la produsele de bază şi că se va asigura că Poliţia nu va folosi arme de foc împotriva populaţiei (exceptând cazurile de autoapărare). “Gata cu violenţa”, a spus Ben Ali într-o transmisie televizată pe postul naţional. “I-am dat ordine ministrului de Interne... să nu folosească arme de foc. Este de neacceptat şi nu se poate justifica acest lucru decât în cazul în care cineva îşi foloseşte armele pentru a se apăra”, a adăugat fostul preşedinte la câteva zile după ce 23 de oameni din Thala şi Kasserine au fost ucişi într-o ploaie de gloanţe, transmite CNN.

Începutul sfârşitului preşedinţiei lui Ben Ali se poate regăsi în ziua de 17 decembrie 2010, când un tânăr  vânzător de fructe şi-a dat foc în faţa consiliului regional din localitatea Sidi Bouzid din centrul Tunisiei. În acea zi, mai mulţi oameni s-au adunat în Sidi Bouzid pentru a-şi exprima susţinerea faţă de gestul adolescentului Mohamed Bouzizi – a fost o manifestaţie liniştită, dar Poliţia, având ordine de mai sus, a lansat un atac cu gaze lacrimogene pentru a împrăştia mulţimea. După aproximativ două săptămâni, când Mohamed Bouzizi a încetat din viaţă, la 4 ianuarie, din cauza rănilor foarte grave, în aproape toate colţurile Tunisiei au început să fie organizate ample proteste. Folosindu-se de reţelele de socializare Twitter şi Facebook, tinerii tunisieni au reuşit să adune sute de manifestanţi pe străzile capitalei şi ale oraşelor de coastă.

La 11 ianuarie a fost organizată o mişcare paşnică la Douz, însă aceasta a fost urmată de un atac al tinerilor asupra unui sediu al administraţiei oraşului, potrivit variantei oficiale. Protestul a continuat a doua zi, Poliţia făcând uz de gaze lacrimogene pentru a dispersa mulţimea. Confruntări violente s-au înregistrat şi la Sfax, centrul economic al Tunisiei, provocând moartea a cel puţin cinci persoane. La 12 ianuarie, premierul Mohamed Ghannouchi a anunţat destituirea ministrului de Interne, Rafik Belhaj Kacem, şi eliberarea tuturor persoanelor reţinute în timpul violenţelor sociale. În seara aceleiaşi zile, la periferia Tunisului s-au înregistrat confruntări violente între forţele de securitate şi mai mulţi tineri. Martori oculari au declarat pentru Agenţia France Presse, citată de Agerpres, că unele clădiri publice din Tunis şi din alte două localităţi vecine au fost parţial incendiate. În zorii zilei de 13 ianuarie, după o noapte în care s-au auzit, potrivit martorilor, “tiruri de armă, strigăte şi zgomote”, coloane de fum se ridicau de la două clădiri şi pompierii erau în acţiune pentru a stinge focul, o farmacie şi câteva magazine fuseseră avariate, iar străzile erau presărate cu cioburi.

Vineri, 14 ianuarie, zeci de tunisieni au fost scoşi pe străzi într-o manifestaţie “spontană” de simpatie pentru preşedintele Ben Ali. Deşi existau restricţii de circulaţie pe străzile Tunisului, protestatarii aflaţi la bordul mai multor maşini au claxonat până noaptea târziu, fără ca forţele de securitate să intervină în vreun fel, transmite AFP.

În aceeaşi zi, liderul organizaţiei Al-Qaida, filiala maghrebiană, a lansat un apel de susţinere pentru tunisieni de a lupta cu arma în mână pentru a-l răsturna de la putere pe preşedintele Ben Ali şi le-a oferit contestatarilor instrucţie “militară” şi posibilitatea de a instaura legea islamică (Sharia) în Tunisia după dispariţia dictatorului. Tot vineri, Ben Ali a decis demiterea Guvernului şi organizarea de alegeri legislative anticipate în următoarele şase luni. Câteva ore mai târziu, Ben Ali şi familia sa au fugit din ţară, iar premierul Mohammed Ghannouchi a apărut pe postul public de televiziune, afirmând că-şi asumă conducerea Tunisiei. Ulterior a fost instaurată starea de urgenţă pe teritoriul întregii ţări şi au fost impuse interdicţii de circulaţie pe timpul nopţii, precum şi interzicerea manifestaţiilor publice. Postul public de televiziune a anunţat totodată că s-a decis să li se permită Armatei şi Poliţiei să deschidă focul asupra oricărui “suspect” care refuză să se supună ordinelor. Măsurile au intrat în aplicare imediat, transformând centrul Tunisului într-o cetate complet izolată, informează AFP.

La 15 ianuarie, Consiliul Constituţional tunisian a decis că preşedinte Ben Ali a fost înlăturat definitiv de la putere, locul lui fiind preluat, potrivit Constituţiei, de preşedintele Parlamentului, Fouad Mebezaa (Consiliul ar fi acţionat în acest sens la presiunile juriştilor, Opoziţiei şi protestelor de stradă, deoarece păstrarea de premierul Ghannouchi a funcţiei de preşedinte autoproclamat ar fi lăsat uşa deschisă pentru o eventuală revenire la frâiele Tunisiei a lui Ben Ali). Între timp, Ghannouchi, al cărui mandat s-a terminat sâmbătă, a început consultări cu partidele şi cu reprezentanţi ai societăţii civile în legătură cu reformele politice – discuţiile sunt menite să pună bazele unei democraţii şi să întoarcă pagina unui sistem care a eşuat, potrivit AFP, care citează surse apropiate negocierilor. Se are totodată în vedere formarea a două comisii – de anchetă a violenţelor din timpul revoltelor şi de investigare a fenomenului extins al corupţiei din Tunisia.

Tot ieri au fost descoperite într-o închisoare din partea de centru-est a ţării trupurile neînsufleţite a 42 de deţinuţi. În această dimineaţă, toate agenţiile de ştiri anunţau moartea unuia dintre nepoţii lui Ben Ali. Imed Trabelsi, nepotul celei de-a doua soţii a lui Ben Ali, a murit în spital din cauza unei răni de cuţit. Circumstanţele în care a fost înjunghiat rămân deocamdată neclare şi nu este exclus ca în asasinat să fi fost implicat unul dintre colegii victimei, scrie AFP. Trabelsi era om de afaceri, cu interese în imobiliare şi industria mobilei, şi în mai 2010 se autoproclamase primarul unui oraş din nord.

Astăzi, o sursă oficială a declarat agenţiilor AFP şi Reuters, citate de Agerpres, că şeful securităţii preşedintelui Ben Ali, generalul Ali Seriati, a fost arestat, împreună cu alte persoane, la solicitarea magistraţilor. Seriati a fost reţinut în sudul Tunisiei, în timp ce încerca să fugă din
ţară. Împotriva lui au fost formulate mai multe acuzaţii, între care implicarea în recentele atrocităţi la adresa populaţiei. Peste 50 de persoane au fost arestate în ultimele 24 de ore sub suspiciunea că ar fi folosit vehicule ale ambulanţei, maşini închiriate şi alte autovehicule pentru a se implica în diverse atacuri armate de stradă, a declarat o sursă din Poliţie, citată de Associated Press. “Criminalii folosesc ambulanţe pentru a trage în mulţime”, a spus această sursă, sub protecţia anonimatului.
Armata a dispersat, fără violenţă, duminică, la Regueb (în vest), o manifestaţie de stradă, în care protestatarii cereau o schimbare politică veritabilă, informează Agerpres. “Nu ne-am revoltat pentru formarea unui guvern de uniune naţională cu o opoziţie de mucava”, scandau cei aproximativ 1.500 de oameni ieşiţi pe străzile localităţii cu aproximativ 8.000 de locuitori.


Ben Ali, un Ceauşescu al Tunisiei
Actul de disperare al tânărului vânzător de fructe Mohamed Bouzizi avea să pună capăt, patru săptămâni mai târziu, regimului de 23 de ani al lui Ben Ali (74 de ani), un lider comparat, de un erou tunisian, cu dictatorul Nicolae Ceauşescu. Mohammed Bin Kilani a devenit erou naţional după ce a refuzat, vineri la prânz, să piloteze avionul care urma să-i scoată din ţară pe preşedintele Ben Ali şi pe familia acestuia. “Îmbarcasem deja pasagerii şi eram pregătit să decolez (din Tunis, n.n.) spre Lyon (Franţa) vineri, la ora 14:30, însă nu mi se dădea autorizaţia de zbor. Mi s-a spus că vor veni cinci pasageri suplimentari, că era un ordin. Am înţeles imediat că era vorba despre familia prezidenţială, despre familia Trabelsi (numele celei de-a doua soţii a lui Ben Ali), iar cineva de la companie mi-a confirmat acest lucru”, a povestit pilotul în vârstă de 37 de ani. “S-a produs un flash în mintea mea, am revăzut evenimentele din ultimele zile din Tunisia şi am decis să nu particip la această expediere a criminalilor. Dacă voi transporta această familie, voi fi un trădător pentru tot restul vieţii”, a adăugat Kilani. Odată decizia luată, pilotul şi-a informat superiorii că refuză să decoleze cu pasageri suplimentari. În aproximativ o oră, aeroportul şi spaţiul aerian au fost închise, iar Kilani nu a mai zburat în acea zi. “Mi-am făcut datoria în calitate de tunisian. (...) Personal, nu am avut de suferit de pe urma acţiunilor familiei prezidenţiale, însă cunosc numeroşi oameni care au suferit. Ţara se afla de ani de zile sub presiunea acestui regim”, a mai spus Kilani, comparându-l pe Ben Ali cu Ceauşescu. (Anca Aldea)


O ţară prosperă, urmărită de ghinion
Tunisia, o destinaţie turistică pentru majoritatea occidentalilor, este una dintre ţările cele mai laice ale lumii arabe. Până acum, această ţară “poza” într-una dintre cele mai liniştite şi mai stabile, scria săptămâna aceasta ziarul spaniol El Periodico, citat de Agerpres. Pe de altă parte, Tunisia a fost prima ţară mediteraneană care a semnat un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană (la 17 iulie 1995), fiind totodată una dintre ţările care menţin o relaţie privilegiată cu UE, în cadrul parteneriatului euromediteranean.

De la independenţa şi sfârşitul regimului colonialist francez (în 1956) şi timp de trei decenii (până în 1987), Tunisia a fost guvernată cu o mână de fier de Habib Bourguiba, un promotor ferm al ideilor laice, inclusiv emanciparea femeii (femeile tunisiene au mai multe drepturi decât în marea parte a lumii arabe), abolirea poligamiei şi promovarea învăţământului obligatoriu şi gratuit. Treptat, Bourguiba a acumulat tot mai multe puteri, transformându-se în dictator. În 1987, medicii au certificat că Bourguiba nu mai este în condiţii să guverneze din cauza stării sale avansate de senilitate. De aceea, ştafeta preşedinţiei a fost preluată de Zine El Abidine Ben Ali. Schimbarea de regim a fost interpretată, în unele cercuri, ca fiind “o lovitură de palat”.

Ben Ali a moştenit o ţară stabilă din punct de vedere economic şi mai prosperă faţă de ţările vecine. El a continuat politica predecesorului său de a menţine o linie dură împotriva islamiştilor, astfel că în perioada 2006-2007 zeci de suspecţi au fost ucişi de forţele de ordine şi sute de persoane au fost acuzate de conexiuni cu grupările teroriste. Aceasta a fost una dintre puţinele excepţii de violenţă, scrie El Periodico. În 2002, un atentat kamikaze împotriva sinagogii istorice de pe Insula Djerba a provocat moartea a 21 de persoane şi o cădere în picaj, dar temporară, a turismului.

Ben Ali a menţinut un regim autoritar, netolerând disidenţa şi reprimându-i pe apărătorii drepturilor omului. În 2009, Ben Ali a obţinut al cincilea mandat în alegeri, teoretic multipartidiste. Dar, asemenea scrutinurilor anterioare, şi acestea au fost marcate de fraudă, mai scrie ziarul sus-amintit. Pentru a-şi asigura continuitatea la frâiele ţării, Ben Ali a modificat Constituţia, şi pentru a
ţine totul sub control a supus mass-media unui regim foarte strict. (Anca Aldea)

Anturajul lui Ben Ali l-a adus la sapă de lemn
Unul dintre ginerii lui Zine El Abidine Ben Ali, Slim Chiboub, este de părere că persoanele din anturajul liderului se fac vinovate pentru situaţia dezastruoasă în care a fost adusă ţara, şi nu preşedintele însuşi, informează Bloomberg.com. “Este socrul meu şi îl respect pentru asta, dar oamenii din jurul lui sunt motivul pentru actuala situaţie din Tunisia. Corupţia se află în sistemul bancar, în procesele de privatizare şi în companiile naţionale. E clar ca lumina zilei”, a declarat omul de afaceri aflat la Dubai, împreună cu soţia sa, fiica lui Ben Ali din primul său mariaj. Chiboub, care conduce Comitetul Olimpic Tunisian, a negat orice legătură cu fenomenul corupţiei extinse din ţara sa şi a precizat că a întrerupt orice legătură cu socrul său în urmă cu 11 ani, “când cea de-a doua soţie a lui Ben Ali şi familia acesteia l-au rupt pe preşedinte de realitate”. (Anca Aldea)

Urmează Egiptul?
“Trebuie să acordăm o atenţie mai deosebită Egiptului, unde, în timpul precedentelor crize alimentare, tensiunile sociale au fost foarte puternice şi nu s-au tradus în revolte de stradă doar pentru că Guvernul a recurs la resurse financiare pentru a păstra preţul pâinii la un nivel scăzut şi, mai ales, pentru că a fost o criză de scurtă durată. Astăzi, Egiptul se dezvoltă, are perspective bune, dar delicateţea şi fragilitatea momentului politic în care se află îl fac extrem de vulnerabil mai ales în ceea ce priveşte şomajul populaţiei tinere şi mai ales că a început să crească preţul pâinii. E bine să nu uităm că Egiptul are 90 de milioane de locuitori, aproape de nouă ori populaţia Tunisiei, şi o prezenţă difuză, deşi destul de greu vizibilă, a fundamentaliştilor islamici”, a declarat Romano Prodi cotidianului Il Messaggero. (Carmen Pleşa)