Cartelul drogurilor din Cluj își ia revanșa

Șeful celei mai mari rețele de droguri care avea statul major la Cluj, destructurată în 2003, a reușit să-l înfunde în 2020 pe ofițerul care comanda poliția antidrog în zonă, cu rol important în operațiunea de capturare și trimitere spre pușcării a traficanților. Revanșa lui Sfîrlea Vladimir Torino, fostul șef al cartelului drogurilor, împotriva comisarului Liviu Șipoș pare desprinsă dintr-un serial cu mafioți, cu personajele principale bine conturate. Pe traseu intervine și judecătorul Cristi Vasilică Danileț care „i-a dat” o casă lui Șipoș, traficată de la un escroc celebru.

Pentru polițistul Liviu Șipoș, cazul „Torino” a fost ancheta vieții, pe care putea să o povestească nepoților. Presa a descris pe larg cum au reușit anchetatorii să trimită în judecată un lot de zeci de traficanți, care cuprindea întreaga arhitectură a activității criminale, cu șefi, locoteneți, cărăuși în calitate de inculpați. În anii 2001-2003, ampla operațiune a polițiștilor antidrog din mai multe țări a reușit capturarea unor cantități-record de stupefiante de mare risc . Au fost arestați zeci de traficanți, rețele de distribuție care împânzeau Europa au „căzut”, la vremea respectivă consemnându-se cel mai important succes al DIICOT în lupta antidrog - anihilarea „Cartelului drogurilor din Cluj”.Pentru succesul operațiunii au fost acordate grade și avansări polițiștilor implicați. După 17 ani, roata se întoarce, traficanții de ieri devin denunțătorii de azi într-un dosar de șantaj, ca victime ale foștilor polițiști care i-au trimis spre pușcării. Din nou, Șipoș devine „vedeta” unui caz puternic mediatizat, prezentat de procurorii DIICOT în propunerea de arestare ca șeful unei grupări infracționale care îl șantaja pe „omul de afaceri” Sfîrlea Vladimir Torino. Biografiile celor două personaje aflate în conflict de 20 de ani au elemente interesante, care explică evenimentele de acum.

 „Universitățile” traficantului de droguri

O publicație cu surse bune de documentare – „Justițiarul” – îl plasează pe Torino Sfîrlea, născut la Cluj, în 1948, într-o familie modestă de muncitori. După absolvirea liceului, are prima ciocnire cu legea: fiind student la Medicină, participă la un viol în grup și este condamnat. De atunci rămâne un fidel al pușcăriilor, de la 19 la 36 de ani este condamnat, după viol , la alți 8 ani pentru tâlhărie. Are la activ, înainte de 1989, trei evadări, între care una de la Jilava. A fost prins la graniță, o dată de vameșii români, altă dată fiind returnat din Ungaria. Îndelungatele stagii din penitenciare i-au creat legături trainice cu alți pușcăriași, care au devenit oameni de bază în rețeaua lui de infractori. În 1995 este iar condamnat. La Jilava l-a cunoscut pe lugojanul Ionel Pusztay, care îl introduce în lumea traficanților de droguri. După liberare, în 1998 devine cărăuș de stupefiante pe ruta România-Olanda, drogurile provenind din Orientul Mijlociu. Rețeaua lui Pusztay „cade”, Torino se mută în Budapesta, unde urcă în ierarhia traficanților, organizând propria lui rețea, cu ramificații și grupe spre Moldova, Germania, Italia. În 2001 se produce prima „pierdere” majoră. În Italia este reținut Fabrizio Tincati, cu un transport de 70 kg de heroină. În 2002, apare în scenă, în războiul cu „rețeaua Torino”, comisarul Liviu Șipoș, cu o participare directă la reținerea în vama Borș a Andeeei Deak, care avea la bordul mașinii 40 kg de heroină. Ea declară în anchetă că îl cunoaște pe Liviu Șipoș, care ar fi fost prieten cu amantul ei, care se declara ofițer sub acoperire, necunoscut însă de autoritățile române. Lațul se strânge; în 2003 va fi arestat și liderul grupării, Vladimir Sfîrlea Torino. Dosarul de trimitere în judecată are 93 de pagini, condamnările vor însuma 180 de ani. Torino „ia” 18 ani de închisoare, pedeapsă redusă la 14 ani la Înalta Curte. De la Jilava ajunge la Gherla, de unde va fi liberat condiționat în 2010, după ce împlinise 60 de ani și ispășise jumătate din pedeapsă. Soția lui, Camelia Uifălean, a continuat plasamentele familiei în imobiliar, ceea ce i-au dat lui Torino, ca om liber, statut de „om de afaceri”. În închisoarea de la Gherla erau încarcerați și alți membri ai rețelei pe care o condusese.Torino ținea legătura cu un telefon mobil cu persoane din rețeaua lui de trafic de droguri care erau libere.

Șipoș-Robin Hood, coleg cu Vulpea – Virgil Ardelean

În timp ce Torino se „școlea” prin pușcării, tânărul Șipoș intra în sistemul de formare al Ministerului de Interne. Va lucra în diferite unutăți, inclusiv în securitate. Are traseul profesional al ofițerilor din generația Vulpii-Virgil Ardelean, cei doi fiind colegi la Cluj. Liviu Șipoș a ieșit la pensie în 2005, având gradul de comisar-șef. Fusese la comanda Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog (CZCCA), apoi BBCO și la poliția judiciară din PNA (predecesor al DNA). În ultimii ani a condus structura de securitate de la o mare companie japoneză de cablaje auto din Cluj. Arestarea lui în dosarul de șantaj deschis de DIICOT este comentată acid pe site-ul sindicatului Europol al polițiștilor: „Fostul șef al BBCO (Cluj) a vrut să o facă pe Robin HOOD, însă fără să împartă prada săracilor”.

„După 17 ani, roata se întoarce, traficanții de ieri devin denunțătorii de azi într-un dosar de șantaj, ca victime ale foștilor polițiști care i-au trimis spre pușcării”

HOP! APARE ȘI JUDECĂTORUL Danileț Vasilică!

Comunitatea justițiabililor și a celor din instituțiile juridice din Cluj are, ca mai peste tot în România, „suberanele” ei care conduc, pentru cine trebuie, procesele pe culoarele justiției. Ce surpriză să găsim în documentarea noastră un ghem de interese din care ies figuri din lumea interlopă, escroci de anvergură condamnați, investitori străini dispăruți din peisaj, polițiști care vin să-și găsească dreptatea la Cristi Danileț.

Din mapa profesională a magistratului Cristi Vasilică Danileț, fost consilier al Monicăi Macovei la Ministerul Justiției, membru suspendat din CSM și activist frenetic al statului de drept, iese la iveală o plângere din 2004 pentru corupție și abuz de funcție. Nu putem ști dacă plângerea se afla în arhiva SIPA pe care a inventariat-o Dănileț din ordinul Monicăi Macovei. Memoria electronică a presei reține că plângerea a fost depusă de un italian, Giulio Sabeddu, care se lupta din poziția de investitor străin să recupereze ceva din împrumutul pe care îl dăduse lui Ionel Știube. I. Știube și fratele lui Viorel, formau o echipă din categoria milionarilor de carton ai vremurilor, ținută în brațe de autorități și împinsă la privatizări pe bandă rulantă, prilej de „tunuri” și escrocherii. Sabeddu vrea să execute o garanție imobiliară a împrumutului dat lui Știube, dar constată că apartamentul respectiv era ocupat de ditamai șeful Poliției Judiciare a PNA Cluj, comisarul-șef Liviu Șipoș. Polițistul susține că este proprietar de drept al locuinței, cumpărate cu 30.000 de mărci de la Ionel Știube, cu o chitanță de mână, act neautentificat la notar. Un procuror constată că semnătura lui Știube pe chitanța de mână este falsificată. Se ajunge la un litigiu care va fi judecat de Cristi Vasilică Danileț. Avocatul comisarului-șef este un fost procuror, Eugen Iordăchescu. Soția lui Vasilică Danileț, Mirela Danileț, era atunci secretara avocatului Iordăchescu. Care a fost sentința dată de judecătorul Danileț? Simplu, ca „bună ziua!”. Italianul a pierdut, comisarul a rămas cu casa. Știube se află în pușcărie pentru mulți ani, condamnat în multe dosare