Martorii protejați ai DNA au fugit în străinătate

Cine face ca noi ca noi să pățească!Aceasta este concluzia comediei amare a protagoniștilor din cauza ”A și B împotriva României”, ajunsă la final în 2 iunie 2020 la CEDO. Cei doi români au cerut anonimizarea identității la Strasbourg, după ce în România aveau deja notorietate, erau invitați la televiziuni, au o pagină de facebook în care povestesc pe larg pățaniile lor după ce DNA i-a inclus în programul de protecție a martorilor în dosarul ”Turceni-Rovinari”, în care acuzații-țintă sunt Dan Șova și Victor Ponta. Ca să scape de protecția devenită coșmar, martorii fug din țară.

Completul de la CEDO, din care face parte și judecătoarea Antoanella Motoc, a intrat în ”jocul” secretelor propus de A și B după ce scandalul cu iz de telenovelă în care erau antrenați , Simona Ciurcu (A) și Alin Brâncuș (B) la București devenise notoriu. A și B au fost mulți ani colaboratori devotați ai avocatului Dan Șova. Ce anume i-a determinat, după o colaborare de 12 ani cu Șova, să sară în barca DNA la care vâslea din greu ”celebrul” procuror Jean Uncheșelu? A și B susțin în cererile de la CEDO, depuse în 11 august 2016, că au încetat să lucreze pentru Șova în 2014, ”din cauza întârzierilor semnificative în plata salariilor”. Potrivit reclamanților, C (adică Șova) a condiționat să le plătească salariile restante de declarații în favoarea sa în ancheta penală care începuse însă de trei ani. În februarie și august 2015, reclamanții au dat declarații de martori în fața Parchetului. ”Se credea că au asistat la tranzacții între C (Șova) și D (Ponta)”, reține CEDO. În postura de martori denunțători ei devin pentru Uncheșelu ”gloanțele de aur” ale acuzării țintite să-i ”paradească” pe C și pe D, potrivit ”tehnicii Portocală ” brevetate în ”unitatea de elită” a DNA. A și B declară procurorului că se tem pentru viața lor, în condițiile în care dosarul ”Turceni –Rovinari” avea o miză puternică și era larg mediatizat.

Promisiuni cât marea și sarea

Procurorul le explică celor doi (A +B), a căror viață se ține de un fir de ață, că îi poate ajuta să scape din încleștare incluzându-i în programul de protecție a martorilor. În prezența a doi reprezentanți ai Oficiului Național pentru Protecția Martorilor (ONPM), procurorul a explicat că în cazul în care solicitanții ar accepta să intre în program, aceștia vor fi mutați în alt oraș și nimeni, nici măcar el, Uncheșelu, nu le va cunoaște ascunzătoarea. Ar urma să rupă orice contact cu prietenii, să aibă un contact limitat cu familiile. În schimbul protecției, mai aveau câteva ”avantaje”: să-și vândă toate bunurile, întrucât ONPM nu putea suporta costurile stocării lor în timpul absenței; de asemenea, erau șanse minime de a obține locuri de muncă în noua locație. Puși în fața ofertei ”generoase”, A și B cer timp pentru a analiza consecințele. În 28 august 2015, procurorul emite ordinul care le dă statut de ”martor amenințat”, o măsură temporară, care nu le-ar afecta viața privată până se decid să intre în programul cu protecție ”beton”.”A și B nu au fost niciodată informați cu privire la conținutul exact al acelui ordin din 28 august 2015, cu restricțiile la drepturile lor sau domeniul de aplicare al protecției”, reține CEDO încă dintr-un material difuzat în 2018 în această cauză.

Restricții secrete, amenințări de la polițiști

A și B nici nu bănuiau în ce intră. Pentru a beneficia de protecție li se cere să semneze un protocol prin care sunt de acord să nu solicite asistența unui avocat, să permită procurorului să le controleze situația financiară, să anunțe cu 72 de ore în avans orice intenție de deplasare. În plus, protecția înceta la ieșirea din țară. Poliția face trei tentative nereușite să-i convingă să semneze protocolul cu măsurile concrete de protecție. Poliția de la o secție din Capitală era însă obligată să-i protejeze, conform ordinului procurorului, așa în cât A și B sunt captivi de facto. Apar incidente între paznici și cei protejați, polițiștii sunt reclamați că nu asigură escortă, că stau de pază în fața ușii creând probleme celorlalți locatari. În 29 iunie 2016, DNA cere ÎCCJ scoatera lor din programul de protecție a martorilor, dar Înalta Curte respinge cererea procurorului, pentru că procesul ”Turceni –Rovinari” se afla în desfășurare. După negocieri, A și B acceptă, în fine, în 5 septembrie 2016, de voie, de nevoie, protocolul de protecție încheiat cu DNA, deși sesizaseră CEDO în 11 august cu plângerile nr 48442/16 și 48831/16. După asta, în 17 ianuarie 2017 intră în altă belea: programul oficial de protecție derulat de ONPM, instituția specializată. De fapt, a trebuit un an și cinci luni, din 28 august 2015 pânâ în ianuarie 2017, ca autoritățile să stabilească mai clar cum și cine trebuie să asigure protecția martorilor despre care, între timp aflase tot târgul.

Trai nineacă: salariul minim pe economie pentru martori

Pentru că Alin Brâncuș și Simona Ciurcu au fost obligați să devină șomeri cu șanse mici de angajare, ei primeau, fiecare, un ajutor în bani la nivelul salariului minim pe economie-1.250 lei/lună, ajuns după majorările aduse de PSD, la 2.080 lei. CEDO a precizat că ei au beneficiat de ajutoare financiare, nespecificate ca nivel, și după plecarea din țară!

Martorii, în arest la domiciliu nedeclarat

Intrarea în programul de protecție a martorilor a fost un exercițiu cumplit, greu de suportat de A și B,care au executat o pedeapsă cu pușcărie la domiciliu. Mărturiile lor publice, documentele CEDO, actele de revoltă împotriva paznicilor ,încercările de evadare din arestul la domiciliu nedeclarat devenite subiect de știri în ziare și televiziuni sunt baza unei posibile comedii de situație, cu umor negru și scene desprinse din Kafka. În poziția de reclamanți la ÎCCJ au susținut că ”protecția a fost deficitară, neglijentă și abuzivă”, adăugând că ”pericolul pentru viața lor a crescut”.De fapt, ofițerii puși să-i păzească le-au mărturisit că nu au primit nici o instrucțiune cu privire la misiunea lor, prima de acest fel. În loc să le păzească locuința, polițiștii dormeau uneori în mașina lor, beau în timpul schimbului sau chiar păzeau imobilul vecin, greșind adresa. Un dosar cu informații despre misiune, imagini cu ”protejații”a fost lăsat în spațiul public. Ieșirea din clădire nu le era permisă, iar deplasările se puteau face doar în schimbul de zi.

Deși erau doi martori sub protecție aveau alocată o singură echipă de polițiști, așa încât A și B nu puteau ieși împreună în același timp din casă. Martorii nu au putut să participe la evenimente importante în familiile lor - nunți, botezuri, parastase. Tensiunile dintre cei doi martori și polițiști au degenerat în jigniri reciproce, adică se certau ca la ușa cortului. Se ajunge la situații hilare în care Alin Brâncuș este amendat de poliție cu 500 de lei pentru jignirea adusă protectorului și pentru că nu a permis intrarea în apartament a altui ofițer. B a scăpat de amendă după ce a făcut contestație la judecătorie.

În decembrie 2016 este amendat cu 1.000 de lei pentru un comentariu jignitor la adresa polițiștilor pe contul de socializare și cu altă mie de lei pentru un conflict verbal cu un ofițer din echipa de protecție. Un incident major, ajuns să fie televizat, se produce în 11 februarie 2016, când B, lăsat acasă fără pază, se simte amenințat și cere ajutor la secția de poliție. Este ignorat în sediul secției, dar când vrea să plece este urmărit pe stradă și târât cu forța înapoi. După ce Simona Ciurcu a găsit un loc de muncă, angajatorul a renunțat rapid la serviciile ei când patronul a sesizat că sediul a devenit ”obiectiv protejat” cu polițiști la poartă.

Fără servicii, fără bani, izolați, A și B solicită relocarea totală în străinătate. ONPM răspunde că PRINTR-O DECIZIE SECRETĂ, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins mutarea lor în străinătate și schimbarea identității. După ce plângerile lor au fost respinse integral de instanțele românești, nici la CEDO nu găsesc satisfacție. Curtea de la Strasbourg doar nu era să o supere pe Codruța Kovesi cu o sentință care ar fi blamat capacitatea de apărare a martorilor care vin la DNA să-și dea în primire șefii!