Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reglementările adoptate de Guvernul Grindeanu, prin Ordonanță de Urgență, care modifică anumite articole din Codul Penal și din Codul de Procedură Penală sunt efecte ale unor decizii ale Curții Constituţionale prin care au fost declarate neconstituționale mai multe articole din legislaţia penală. Unul dintre aceste articole, declarat neconstituțional prin Decizia nr. 405/2016 a Curții, se referă la abuzul în serviciu, care nu a fost modificat, în Parlament, deși au trecut mai mult de 45 de zile de la data emiterii acestei decizii. Noul text al articolului care incriminează penal abuzul în serviciu clarifică situațiile stricte în care un funcționar public, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, poate fi tras la răspundere penală, în timp ce vechiul text al aceluiași articol avea o definiție laxă, ce lăsa loc arbitrariului și subiectivismului. După adoptarea OUG de modificare a acestui articol, în spațiul public au apărut multe voci care acuză faptul că, în urma inițiativei, abuzul în serviciu este dezincriminat, iar că persoanele care cauzează prejudicii mai mici de 200.000 de lei scapă de răspunderea penală.
Vechiul text este ambiguu și lasă loc la interpretări
Potrivit Codului Penal în vigoare, până la data la care OUG nr. 13/2017 urmează să își producă efectele, abuzul în serviciu, prevăzut la art. 217, prevede, în alineatul (1), că “fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea dreptului de a mai ocupa o funcție publică”.
La alineatul al doilea, se mai prevede faptul că “se sancționează cu aceeași pedeapsă și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exerciarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe teme de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, boală cronică sau infecție HIV/SIDA”.
Primul alineat al acestui articol este considerat de Curtea Constituțională ambiguu. Curtea a precizat, în cadrul Deciziei nr. 405/2016, că el poate fi constituțional numai în măsura în care, prin sintagma “îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestuia, se înțelege “îndeplinește prin încălcarea legii”.
Citește pe Antena3.ro
Noul text vine să aplice hotărârea Curții Constituționale
În acest sens, Guvernul, prin modificările operate acestui articol din Codul Penal, a introdus cerinţele exprese ale Curţii Constituționale, de la momentul în care a amendat prevederile penale referitoare la incriminarea abuzului în serviciu. Ordonanța de Urgență a Guvernului completează actualul text, în sensul că, la alineatul (1) se prevede că: “fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, îndeplinește un act, prin încălcarea unor dispoziții exprese dintr-o lege, o ordonanță sau o ordonanță de urgență a Guvernului, și prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 de lei, ori o vătămare gravă, certă și efectivă, a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, astfel cum sunt prevăzute și garantate de legile în vigoare, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Se poate observa, așadar, că, faţă de textul în vigoare, viitorul text apreciază că este abuz în serviciu fapta funcționarului înfăptuită cu știinţă (ca să se deosebească de infracțiunea de neglijență în serviciu) și care să încalce prevederile exprese prevăzute de legislația românească în vigoare. Pe de altă parte, există două elemente distincte care transformă fapta de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de servciui în infracţiune. Prima condiție este ca, prin această faptă, funcționarul în cauză să producă o pagubă mai mare de 200.000 de lei, orice prejudiciu mai mic de atât putând fi pedepsit prin mijloace civile sau administrative, existente în legisația națională. Însă asta nu înseamnă că, și în cazul unui prejudiciu cu valoare mai mică decât acest plafon sau chiar fără să cauzeze un prejudiciu material cuantificabil în bani, este înlăturat de la răspunderea penală a făptuitorului. Răspunde penal, potrivit noilor reglementări, și funcționarul care cauzează, în condițiile descrie mai sus, o vătămare gravă, certă și efectivă a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. Textul nou definește și mai exact care sunt aceste drepturi și interese legitime, stipulând în corpul legii că acestea sunt prevăzute și garantate de legile în vigoare care operează pe teritoriul României.
De ce a fost declarat neconstituțional articolul care incriminează abuzul în serviciu
Mai multe instanțe din România, care judecau cauze având ca obiect săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, au admis cererile unor părți din aceste dosare și au sesizat Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea art. 297 alineat 1, din Codul Penal. În decizia nr. 505/2016, Curtea Constituțională a constatat, printre altele, că termenul “defectuos” nu este definit în Codul Penal și nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate și de previzibilitate a acestuia. “Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei «îndeplinește în mod defectuos» (…) creează premisele aplicării acestora ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri subiective”, se arată în Decizie. Mai mult, Curtea a apreciat că neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului.
Curtea mai reține că, în exercitarea competenței de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca un resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul “Ultima Ratio” (Utimul procedeu).
Aici intervine discuția despre gravitatea faptei și cuantumul prejudiciului sau pagubei, despre care se face vorbire și în noul text de modificare a Codului Penal, în ceea ce privește abuzul în serviciu. Astfel, Curtea Constituțională consideră că, din perspectiva principiului “Ultima Ratio”, în materie penală nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de greutate, care să justifice sancțiunea penală.
Comisia de la Veneția recomandă introducerea unui plafon
Acest principiu se află și în cuprinsul unor documente ale Comisiei de la Veneția. Aceste documente precizează că procedurile naționale cu privire la abuzul în serviciu sau la abuzul de putere trebuie interpretate în sens restrâns și aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă.
În acest sens, Curtea Constituțională a României constată că, în textul actual al incriminării abuzului în serviciu, orice acțiune sau inacțiune a persoanei care se circumscrie calităților conexe subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare. Cu atât mai mult, cu cât legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extra-penal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși potrivt reglementărilor în vigoare, se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale.
Limitele pedepselor, înjumătățite. Cum este sancționat abuzul în serviciu în Europa
Modificarea operată prin Ordonanţa de Urgență a Guvernului nu acționează doar asupra textului referitor la definiţia infracțiunii de abuz în serviciu, ci și la limitele de pedeapsă aplicabile în cazul săvârșirii unor asemenea fapte. Astfel, dacă în articolul aflat în vigoare limitele pedepselor pentru abuz în serviciu sunt cuprinse înte 2 și 7 ani, prin modificare, după ce Ordonanța de Urgență a Guvernului va fi aplicată, aceste limite scad drastic, până la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani.
În Europa, există încă 12 state care incriminează ca faptă de natură penală abuzul în serviciu. În Spania, spre exemplu, pedeapsa pentru abuz în serviciu este pedepsită cu închisoare de la șase luni la doi ani. Pe lângă pedeapsa privativă de libertate, se adaugă o pedeapsă cu amendă egală cu dublul beneficiului intenționat sau obținut. În alte state, cum ar fi Belgia, Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria, Lituania, Bulgaria, Finlanda, Cipru, Slovacia și Slovenia, abuzul în serviciu este pedepsit cu închisoare de la șase luni la cinci ani. La aceasta se adaugă o amendă cuprinsă între 100 și 75.000 de euro.
Cauzele DNA privind abuzul în serviciu pot fi instrumentate în continuare
Așadar, se poate constata faptul că abuzul în serviciu nu este dezincriminat. De altfel, potrivit DNA, în perioada 2014-2016, au fost trimise în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu 1.171 persoane fizice și 34 de persoane juridice, iar prejudiciile cauzate prin comiterea faptelor sunt de peste un miliard euro (1.048.341.902 euro). În prezent se află în lucru la DNA 2.151 de dosare având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu.
Din punctul de vedere al instituției coduse de Laura Codruța Kovesi, orice faptă care ar cauza un prejudiciu de sub 200.000 lei nu va mai fi investigată și pedepsită; în cauzele trimise la instanță procesul penal încetează, iar cauzele aflate în lucru la DNA se vor clasa. “Limita de 200.000 lei nu are nicio legătură cu decizia Curții Constituționale a României în ceea ce privește această infracțiune, cu toate că, în nota de fundamentare, se invocă acest aspect. Această limită este stabilită în mod arbitrar, fără a fi justificată în vreun fel, existând posibilitatea să fie favorizate anumite persoane determinate”, se afirmă într-un comunicat al DNA. Afirmația vine în contradicție cu cele arătate mai sus. Riscul ca anumite dosare să nu mai poată fi instrumentate, ca urmare a modificărilor operate, este inexistent. Asta deoarece, așa cum am arătat mai sus, nu doar faptele cu prejudiciu de peste 200.000 de lei intră sub incidenţa sancţiunii penale, ci și producerea unor vătămări grave a intereselor legitime ale unor persoane fizice sau juridice.
Există câteva cauze celebre trimise în judecată sau aflate în instrumentarea DNA care se subscriu acestui principiu. Primul este cel al fostului primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cauzând vătămarea intereselor legitime ale unor persoane fizice și ale Sectorului 4 al Municipiului București. Aici, deși paguba reținută este de puțin peste 60.000 de lei, fapta se înscrie în teza a doua a alineatului 1 din noul text al art. 297 Cod Penal, modificat prin Ordonanță de Urgență.
Un alt caz celebru este cel al fostului vicepremier Gabriel Oprea, împotriva căruia DNA a început urmărirea penală pentru două fapte de abuz în serviciu, în dosarul coloanelor oficiale, conexat la dosarul privind accidentul în care și-a pierdut viaţa polițistul Bogdan Gigină. Și în acest caz, abuzul în serviciu poate fi, în continuare, reținut în sarcina sa, prin cauzarea unor vătămări a drepturilor și intereselor unei persoane fizice sau juridice.
Un ultim exemplu ar putea fi acela al Dosarului “Microsoft II”, unde mai mulți foști miniștri au fost puși sub acuzare pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Aici, prejudiciul este calculat la câteva zeci de milioane de euro, deci mult mai mare decât plafonul de 200.000 de lei.
Abuzul în serviciu a primit, prin modificările operate de Guvernul Grindeanu, o definire explicită a modului în care un funcționar poate fi tras la răspundere penală în cazul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu.
Intră sub incidența pedepsei cu închisoarea atât neîndeplinirea activităților de serviciu care produc o pagubă mai mare de 200.000 de lei, precum și cele care produc o vătămare a intereselor și drepturilor legitime ale unor persoane fizice sau juridice, indiferent dacă acestea sunt de natură materială sau nu și indiferent de cuantumul în bani al acestei vătămări.
