Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Agitația pentru o Lege a răspunderii magistraților nu indică o finalizare a eforturilor într-un orizont de timp rezonabil. Politicienii se arată declarativ de acord cu o asemenea lege, dar nu există un text distinct în dezbatere reală a corpului legiuitor. Sunt, potrivit ministrului Justiției, paragrafe, articole din Legile 303/2004 și 317/2004 care acoperă răspunderile magistraților.
În dezbaterile televizate se pune stăruitor întrebarea: de ce niciun magistrat - procuror sau judecător - nu a răspuns material pentru prejudiciile aduse unor persoane prin hotărâri nedrepte, dovedite ca atare prin decizii definitive de achitare? Răspunsul „avocaților” galonați care sar la comandă să apere „statul de drept” este că Ministerul Finanțelor trebuie să plătescă daunele morale sau materiale obținute de victime. Or, Ministerul Finanțelor nu s-a îndreptat niciodată în regresie către magistrați sau instanțele responsabile pentru recuperarea pagubelor produse bugetului public. Ne învârtim ca un câine după coadă până amețim!
O recentă sentință dată de Înalta Curte de Casație și Justiție are valoare de model pentru rezultatul zbaterii unui justiţiabil care a cerut daune procurorului care l-a trimis degeaba în judecată. Cetățeanul F. a fost achitat prin decizie definitivă de Curtea de Apel Tg. Mureș de acuzațiile de fals intelectual aduse prin rechizitorii și susținute de parchete în judecata la fond și la recurs de procurori pe baza unor probe ale Direcției Finanțelor Publice Timiș. Cetățeanul F. cheamă în judecată pârâta E., procuror, Ministerul Public de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă CA Timiș şi DGFP Timisoara.
Instanța Supremă l-a trimis la plimbare pe cetățeanul F. Pentru a cere daune, F. trebuie să dovedească „încălcarea normelor de drept de către procuror prin exercitarea atribuțiilor cu rea-credință sau gravă neglijență stabilite în prealabil în cadrul procedurii speciale”. Cetățeanul F. nu a fost în măsură „să stabilească o atare situație ca premisă pentru antrenarea răspunderii statului, iar acesta, la rândul său, să se poată îndrepta cu o acțiune în regres împotriva procurorului”.
Ai înțeles, cetățene F., cum e cu răspunderea magistratului? Ura și la gară, și să nu te mai prindem pe aici!
