Un condamnat fugar, Daniel Dragomir, devine principalul acuzat în controversatul dosar Black Cube. Rețeta este simplă, a fost utilizată cu succes și în alte dosare sensibile. Scos din scenă pentru un timp convenabil, colonelul SRI(r) Daniel Dragomir este desemnat de procurori să poarte „povara” întregii afaceri. Toate personajele implicate privesc de la distanță cum se va desfășura procesul. Rechizitoriul trimis spre judecare în 15 iulie 2020 are pagini antologice de umor involuntar, contradicții și fracturi de logică. Codruța Kovesi – „victima” operațiunii de investigare efectuate de spionii israelieni – se poate întreaba cu îngrijorare la cine au ajuns totuși rezultatele muncii profesioniștilor din Black Cube.
Rechizitoriul DIICOT îl desenează în tușe groase pe Daniel Dragomir (anonimizat D.D.) ca principalul personaj al „Afacerii Black Cube”. După patru ani de cercetări, procurorii parcă au așteptat momentul ca fostul ofițer SRI să fugă din țară, cu o zi înainte de o condamnare cusută cu ață roșie de o anchetă DNA, pentru a trimite spre instanță „bomba sulfuroasă” Black Cube. Ideea generală a rechizitoriului este să mute centrul de greutate al acțiunii de la agenția israeliană de spionaj particular pe umerii fugarului DD. Dan Zorella (D.Z. în rechizitoriu), șeful Black Cube care coordona obținerea de date despre anturajul Codruței Kovesi, după arestarea oamenilor lui trimiși în misiune de teren la București, devine din Tel Aviv, protejat de distanță, un colaborator prețios pentru procurorii DIICOT. Evident că toate declarațiile din dosar „scoase” de la foștii agenți Mosad „căzuți” în mâna anchetatorilor în România sunt menite să-i poată aduce „acasă”. Cum pot ei să devină simple „unelte” manevrate „contra cost” de Dragomir, dacă nu plasând răspunderea către fostul colonel SRI?
CONTRAATACUL LUI D.D. – PLÂNGEREA PENALĂ
În cursul anchetei a devenit evidentă strategia de apărare a intereselor companiei Black Cube și a angajaților ei. Declarațiile făcute din Israel în cadrul comisiilor rogatorii, informațiile care circulau între România și Israel conturau minimizarea la maximum a răspunderii Black Cube, care ar fi fost la cheremul lui Dragomir. Reacția românului este materializată într-un contraatac pe cale juridică, puțin evidențiat de cei care au relatat și analizat subiectul.
„În data de 24.02.2017, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a fost înregistrată sesizarea formulată de persoana vătămată D.D. împotriva făptuitorului D.Z. (transmisă inițial pe cale administrativă de către DIICOT) vizând săvârșirea infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare (prin denunțare calomnioasă și ticluire de probe mincinoase, fals în înscrisuri sub semnătură privată și falsificarea unei înregistrări, în care erau contestate, în esență, probele puse de către acesta din urmă la dispoziția autorităților judiciare române” (citat din rechizitoriu, pag. 39).
Dragomir susține că Dan Zorella ar fi falsificat factura care atesta plata unei sume impresionante făcute de român către Black Cube. La fel, mai multe înregistrări audio-video, puse la dispoziția DIICOT de D.Z. în perioada 26-29 iunie 2016, au stat la baza punerii sub acuzare și ulterior arestării lui D.D. Aceste probe, vădit falsificate aveau scopul să susțină teza că DD ar fi „creatorul acelei comenzi” a activității desfășurate de Black Cube.
Cum au rezolvat procurorii versiunea lui Dragomir care schimba sensul dorit al anchetei?
Referitor la factura emisă la data de 4 04.2016, proba că Black Cube a primit de la Dragomir 115.000 lire sterline, plata pentru „suport soluționare litigii”, procurorii au căzut, credem, într-o capcană. Dragomir susține că nu a semnat-o și menționează câteva inadvertențe. Procurorii însă validează proba ca fiind solidă, dar nimeni nu observă că data emiterii, consemnată și înregistrată ca atare în rechizitoriu, este la două zile după ce, în 2 aprilie 2016, la București erau arestați, dis-de-dimineață, la Hotelul Intercontinental, agenții israelieni ai Black Cube care nu au mai putut preda curierului materialul cules despre șefa DNA. Așadar, ce minte „luminată” poate crede că Dragomir trimitea o sumă substanțială(echivalentul a 150.000 euro) la Londra după ce se produce cu multă vâlvă eșecul acțiunii Black Cube? Rechizitoriul se bazează pe confirmarea părții israeliene, care are tot interesul să-l înfunde pe Dragomir!Dar logica elementară în însăilarea poveștii și a succesiunii datelor este eliminată!
Fișierele audio sunt reținute de procurori ca alte probe importante împotriva lui Dragomir, cu mențiunea: „Nu se exclude posibilitatea ca înregistrările în discuție să fie autentice”. Raportul Institutului Național de Expertiză Criminalistică (INEC) arată un grad de potrivire a vocii lui D.D. de la 69 la 91 pe cele cinci fișiere. Deși nu sunt integral sigure ca proveniență a vocii, procurorii DIICOT apreciază că „nu e necesară în continuare efectuarea de supliment de expertiză”.
LIPSESC REPERELE TEMPORALE UTILIZABILE
O altă problemă care poate induce dubii privind autenticitatea probei poate fi că „din cauza lipsei din înregistrări a reperelor temporale utilizabile, general recunoscute, nu se poate stabili dacă înregistrările au fost create/modificate în același interval de timp”.
CUM AU FOST REȚINUȚI SPIONII DEZORIENTAȚI
Descrierea în rechizitoriu a capturării celor doi foști lucrători în serviciile secrete israeliene trimiși la București să intre în „secretele” familiei Kovesi este demnă de scenariile și poantele din filmele cu Stan și Bran. „La data de 2.04.2016, în urma unor informații primite de la Serviciul de Protecție și Pază, lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București-Serviciul Grupuri Infracționale Violente, S-AU SESIZAT DIN OFICIU (subliniere în rechizitoriu) cu privire la săvârșirea infracțiunii de hărțuire”. Cei hărțuiți la telefon erau membri ai familiei procurorului-șef DNA sau aflați în anturajul acestuia. În urma informațiilor primite de la SPP a rezultat faptul că persoanele care „hărțuiau ” familia Kovesi sunt W.R. și G.D., în acel moment cazați la „Intercontinental”. Acum începe comedia din rechizitoriu:
„Din procesul-verbal din data de 2.04.2016, rezultă în esență faptul că lucrători de poliție din cadrul Secției 17 Poliție – BOP, în jurul orei 7.15, aflându-se în serviciul de patrulare pe zona de competență, au observat la un moment dat o persoană de sex bărbătesc, care părea dezorientată. Persoana respectivă a fost legitimată, fiind identificată ca fiind numitul W.R.,ulterior fiind percheziționată, condusă la sediul DGPMB”.
Rechizitoriul continuă cu încă un pasaj antologic, cu „repetir”:
„De asemenea, din procesul-verbal din data de 2.04.2016, rezultă în esență faptul că lucrătorii de poliție din cadrul Secției 18 – BOP, în jurul orei 9.20, aflându-se în serviciul de patrulare pe zona de competență hotelul Intercontinental, au observat la un moment dat o persoană de sex bărbătesc, care părea dezorientată. Persoana respectivă a fost legitimată, fiind identificată ca fiind numitul G.D., ulterior fiind percheziționată, condusă la sediul DGPMB.Numitul G.D. a fost interceptat și depistat în fața ușii de acces a hotelului”.
În rechizitoriu, comicăriile „gen Garcea” sunt reținute de „scriitorii” de la DIICOT, care încurcă și ei secțiile care au primit ordinul să-i umfle pe spionii dezorientați. Polițiștii, solicitați de organul judiciar să precizeze împrejurările „depistrării” lui W.R. și G.D., dau răspunsul că „din cauza trecerii timpului nu pot oferi[D1] detalii”.
„Începând cu data de 31.03.2016, persoane necunoscute i-au contactat telefonic în mod repetat pe membrii familiei procurorului-șef DNA, pe o prietenă a fratelui său, precum și pe consilierul său personal. Persoanele contactate au solicitat să nu mai fie deranjate”.
Rechizitoriu DIICOT