Uncheșelu intră în cazurile de top la CEDO

România este menționată cu cinci cazuri semnificative – numite „key-cases” – în Raportul pe anul 2020 al Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin cele 7.561 de reclamații trimise la CEDO anul trecut, România se menține în topul Curții de la Strasbourg, unde îi este alocată 12 la sută din capacitatea de analiză. Cazurile reținute     devin nu doar un reper de jurisprudență europeană, ci arată și limitele în care acționează sistemul juridic românesc. Prezentăm în numărul de azi unul din cele cinci cazuri selectate de Raportul CEDO 2020 în care este implicat „celebrul” procuror Uncheșelu, recent uns „european”, caz care atinge cotele absurdului și comediei negre.

Raportul de activitate al CEDO prezentat la finalul lunii ianuarie de Robert Spano, președintele Curții Europene a Drepturilor Omului, face multe referiri la România, aflată constant ca unul din „clienții principali” ai Curții, atât prin numărul mare de reclamații, cât și prin diversitatea spețelor ajunse pe rol.

  Comedia bufă: anonimizații erau bine cunoscuți

Cine face ca noi, ca noi să pățească! Aceasta este concluzia amară a protagoniștilor din cauza „A&B împotriva României” – nr. 48 442/16, din 2 iunie 2020. Cei doi reclamanți au cerut anonimizarea identității lor la Strasbourg, deși ei deveniseră bine-cunoscuți în România, erau invitați la televiziuni, au pagina de Facebook în care povestesc pățaniile lor tragicomice după ce DNA i-a inclus în programul de  protecție a martorilor în dosarul „Turceni-Rovinari”.

Țintele erau Dan Șova și Victor Ponta

Completul CEDO, din care a făcut parte și judecătoarea Antoanella Motoc, a acceptat „jocul secretizării numelor” după ce scandalul telenovelistic în care erau antrenați Simona Ciurcu (anonimizată A)și Alin Brâncuș (anonimizat B) era notoriu la București. A și B, prieteni și colaboratori apropiați, timp de 12 ani, ai avocatului Șova, trec cu arme și bagaje în „barca DNA” în dosarul la care vâslea cu ramele în gol procurorul Jean (de la Craiova) Uncheșelu. A și B susțin în cererea depusă la CEDO, în 11 august 2016, că au încetat să lucreze pentru Șova în 2014 „din cauza întârzierilor semnificative la plata salariilor”. Potrivit reclamanților, C (adică Șova) a condiționat să le plătească salariile restante de declarații în favoarea lui în ancheta penală deschisă de DNA în 2011. În februarie și august 2015, reclamanții dau declarații la DNA. CEDO reține că „se credea că A și B au asistat la tranzacții între C (Șova) și D (Ponta)”. În postura de martori denunțători ei devin pentru Uncheșelu „gloanțele de aur” ale acuzării țintite să-i „paradească” pe cei doi demnitari - C, ministru și D, premier, șef de partid.

Promisiuni cât „marea cu sarea” de la DNA

Cei doi denunțători declară procurorului de caz că se tem pentru viața lor, deoarece  dosarul „Turceni-Rovinari” avea o miză politică extrem de mare și era larg mediatizat. Uncheșelu promite tandemului A&B că îi poate ajuta să scape din spaime, dacă acceptă să intre în programul de protecția martorilor. Dacă acceptau oferta Parchetului Anticorupție, A&B urmau să fie mutați în alt oraș, într-o adresă secretă, să rupă orice contact cu familiile lor, cu prietenii. În schimbul protecției, urmau să aibă și alte „avantaje”, fiind obligați să-și vândă toate bunurile, întrucât Oficiul Național pentru Protecția Martorilor (ONPM) nu avea buget pentru a acoperi costurile stocării lor în timpul absenței. În plus, erau șanse mici să obțină locuri de muncă potrivit pregătirii lor în noua locație. În fața aceste oferte „generoase”, A și B cer timp de gândire pentru a analiza consecințele propunerii lui Uncheșelu.

Restricții secrete, conflict cu Poliția

Procurorul DNA emite în 28 august 2015 ordinul care conferea pentru  A și B statut de „martor amenințat”, măsură temporară care nu le-ar afecta viața privată până să intre în programul „beton”, securizat și secretizat. CEDO menționează în documentele procesului că „A și B nu au fost niciodată informați cu privire la conținutul exact al acelui ordin, cu restricțiile la drepturile lor sau la domeniul de aplicare a protecției”. Dar vor vedea destul de repede în ce coșmar au intrat. Pentru a beneficia de protecție li se cere să semneze un protocol prin care renunță la orice avocat, să permită procurorului să le controleze situația financiară, să anunțe cu 72 de ore înainte orice intenție de deplasare. A și B refuză de trei ori să semneze protocolul, dar poliția de la o secție a Capitalei avea ordin să-i protejeze. Apar incidente și situații hilare cu vecinii în imobilul în care locuiau, polițiștii sunt reclamați că nu asigură escortă sau că greșesc adresa la care trebuiau să asigure paza.

Citește pe Antena3.ro

Cine este soția lui Călin Georgescu. Cristela este educator holistic și promovează anti-feminismul: ”Nu fiți pantalonoase”

 DECIZIA SECRETĂ LA ÎCCJ RESPINGE EMIGRAREA

În 29 iunie 2016, DNA cere ÎCCJ scoaterea lor din programul de protecție, dar judecătorii resping solicitarea procurorului. În fine, în 5 septembrie 2016 , A și B semnează protocolul de protecție, deși în 11 august 2016, ei reclamau România la CEDO (plângerile nr. 48442/16 și nr. 48831/16). În poziția de reclamanți la ÎCCJ ei susțin că au executat de fapt o pedeapsă de pușcărie la domiciliu: „Protecția era deficitară, neglijentă și abuzivă”, adăugând că „pericolul pentru viața lor a crescut”. Tensiunile între paznici și cei păziți au degenerat în acuze reciproce, martorii protejați se certau cu polițiștii ca la ușa cortului. Se ajunge la situația absurdă în care Alin Brâncuș este amendat de poliție cu 500 de lei pentru jignirea protectorului, amendă anulată la judecătorie. În decembrie 2016, B este amendat cu 1.000 de lei pentru un comentariu pe Facebook, jignitor la adresa polițiștilor și cu altă mie de lei pentru conflict verbal cu un ofițer din echipa de protecție. Un incident major, ajuns să fie știre de televiziune, are loc în 11 februarie 2017, când B fuge de sub paza protectorilor și se refugiază la o secție de poliție! A și B, ajunși șomeri, fără bani, izolați, cu nervii la pământ, cer relocarea totală în străinătate. ONPM le răspunde că ÎCCJ, printr-o decizie secretă, a respins cererea de mutare în străinătate.

 FINAL DESCHIS

Cazul este reținut în raportul CEDO, bănuim, nu pentru a etala decizia de respingere a reclamației, ci pentru absurditatea situațiilor kafkiene produse de inițiativa lui Uncheșelu, uns recent ca procuror european în echipa Kovesi de la Parchetul European. Au și judecătorii de la Strasbourg umorul lor acid când dezvăluie, printre virgule, că A și B au fugit din România, dar au primit ajutoare financiare și după plecarea din țară!

CONDAMNARE PENTRU EXPULZARE FĂRĂ TEMEI

Celelalte cauze reținute de CEDO în raportul pe 2020 se referă la spețe interesante din punctul de vedere al abordării Curții.

Cazul „Buturugă vs România (nr. 56867/15)” se referă la acuzații de violență conjugală și la încălcarea corespondenței electronice de către fostul soț. CEDO a apreciat că autoritățile nu au răspuns reclamațiilor doamnei B, care s-a plâns de ineficiența sistemului de protecție a victimelor.

În cauza „Addam și alții împotriva României” (nr. 48442/16), un grup de elevi etnici maghiari au susținut că au fost supuși discriminării la examenul de bacalaureat. Curtea  a decis că nu a fost încălcat niciun articol al Convenției.

Nici în cazul „Napotnik vs România” (nr. 33 139/13) care se referă la discriminare la locul de muncă pe motiv de sex, reclamanta, diplomat la Ambasada României din Slovenia, nu a avut câștig de cauză. Ea a reclamat că și-a pierdut postul pentru că a  intrat în concediu de maternitate.

Statul român a fost obligat să plătească daune substanțiale prin decizia în cauza „Muhammad și Muhammad vs România” (nr. 89982). Reclamanții, doi studenți pakistanezi expulzați în timpul studiilor la Sibiu, nu s-au putut apăra în fața instanțelor din România pentru acuzația de terorism. Ei nu au putut apela la un avocat cu certificat ORNIS, lista acestora fiind secretizată.

Procurorul Jean (de la Craiova) Uncheșelu a ajuns, cu ajutorul CEDO și al Codruței Kovesi, o„vedetă” europeană