Doliu în presa românească: A murit jurnalistul Lucian Cristea

"Astăzi s-a stins cel mai bun prieten al meu, excepţionalul ziarist LUCIAN CRISTEA. Omul cu care am împărţit cei mai frumoşi ani ai vieţii, cei ai studenţiei, omul pe care de-atunci l-am avut întotdeauna alături, necondiţionat, indiferent de împrejurări. Omul cu care am împărţit în facultate felia de pâine şi pe cea de parizer, după ce vindeam cartelele, Omul împreună cu care m-am bucurat, atunci când vreunul dintre noi realiza ceva. Omul împreună cu care am plâns, atunci când vreunul dintre noi era încercat de vreo supărare. Aş vrea, pe toţi cei care l-aţi cunoscut, să vă rog să nu plângeţi. Aş vrea să vă rog, dacă puteţi, nici măcar să nu fiţi trişti. Pentru că astfel am da mâna cu cel mai mare duşman al lui Grasu: tristeţea. Toată viaţa, cu umorul lui incredibil, fie în scris, fie prin viu grai, s-a luptat cu tristeţea. A alungat-o, a batjocorit-o, a lovit-o ori de câte ori apărea în preajma cuiva şi el era de faţă. Grasule, mai am o problemă şi trebuie, aşa cum făceam de fiecare dată, să mă sfătuiesc cu tine: cum împărţim amintirile atâtor ani? Eu zic să mi le laşi mie pe toate. Tu ce zici?", a transmis jurnalistul Sorin Ovidiu Bălan. 

Duminică, în ziarul online pe care îl conducea, Timpul.info, Lucian Cristea a publicat ultimul editorial, intitulat "CUREAUA DE LA CEAS SAU BICIUL POLITICHIEI". Lăsăm aici câteva rânduri:

"Cu câteva excepții, toți politicienii pleznesc de bunăstare și sănătate. Cu alte cuvinte, cu cât se chinuiesc mai mult cu atât iau proporții!

Politicianul moare de grija zilei noastre de mâine. Agonisește pentru el și se îngrijorează pentru noi. Ăsta-i algoritmul cere-i pică lui bine.

Ca să-și vadă sacii în căruță, politicianul se face frate și cu dracul! Ăla de l-a bătut la fundul gol cu cureaua de la ceas.

Din acest punct de vedere, biografiile unor politicieni sunt mai mult decât palpitante. Țipetele pe care le auzim în Parlament se datorează efectelor generate de chinurile politichiei. E ca și cum domnii politicieni și-ar fi prins podoabele la ușă.

Dragostea politicianului față de cetățean se măsoară în indiferență. Pe alegător, zic ei, trebuie să-l săruți numai în somn, cu o zi înainte de alegeri, și, eventual, să-i dai câteva indicații. După aceea, nu-i așa?, poți să-l tratezi cu fundul!

Unii se schimonosesc de durere. Suportă cu greu chinurile politichiei. Mă refer la domnii guvernanți, care s-au învățat să ne dea cu o mână și să ne ia cu două. Când dau, evident, nu dau de la ei!"

Dumnezeu să-l ierte!