Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce nu muncesc tinerii în România? Unii se mulțumesc să stea în continuare pe banii părinților, deși au terminat de mult timp școala, alții nici școala nu au terminat-o sau sunt slab pregătiți profesional, dar au pretenții prea mari pentru locurile de muncă la care au acces. Statul se vede nevoit să dea bani pentru a-i convinge că e mai bine să te angajezi decât să stai acasă. Concret, se fac eforturi uriașe pentru a le arăta acestor tineri ce posibilități există şi care sunt avantajele, dacă apelezi la măsurile de sprijin oferite de autorităţi pentru obţinerea unui loc de muncă.
Cât de greu e să convingi un tânăr fără ocupație să se apuce de muncă? „Sunt mai multe categorii greu de convins”, explică un expert județean implicat în proiect. „E greu să-i convingem să-și dorească să-și găsească un loc de muncă, mai ales pe cei care nu își termină nici studiile obligatorii. Sau pe cei care lucrează în gospodăriile proprii și reușesc să se întrețină din asta. Încercăm să-i convingem să-și găsească un loc de muncă pentru a-și câștiga independența. Mai există categoria celor care nu au o pregătire profesională trainică, dar își doresc un venit substanțial”, mai spune acesta.
În căutarea amatorilor de job
ANOFM, împreună cu Ministerul Muncii și Ministerul Educației, a implementat un proiect cu bani europeni prin care sunt alocate 47 de milioane de euro pentru sprijinirea tinerilor inactivi să intre pe piața muncii. Proiectul INTESPO (Înregistrarea Tinerilor în Evidențele Serviciului Public de Ocupare) este finanțat prin Programul Operațional Capital Uman 2014 -2020, Axa prioritară 2.
În fiecare județ, s-au constituit echipe de intervenție formate din experți de ocupare, asistenți sociali și consilieri școlari. Pe site-ul anofm.ro, există o listă cu numele experților de ocupare și numerele lor de telefon - câte doi pentru fiecare județ (mai puțin Tulcea, unde este unul singur), și câte doi pentru fiecare sector din București.
Citește pe Antena3.ro
În prima fază a proiectului, s-au trimis scrisori de informare către toți ținerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani, din baza de date de la Evidența Populației, pentru că nu există o evidența a celor fără ocupație. Cei care primesc scrisorile, sunt rugați să se adreseze Agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă. Practic, statul încearcă să-i găsească pe tinerii care nu au reușit să se angajeze și nici nu sunt înscriși la cursuri de formare și să-i convingă să vina la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, să se înregistreze și să li se explice ce posibilități au.
Atrași cu prime de angajare
Cei care au terminat licee teoretice sunt îndreptați spre o calificare sau spre o postliceală. Cei care nu au școală, sunt ajutați cu informații despre programul „A două șansă”, pentru a-și continua studiile, să poată obține o calificare. Cei care se angajează, pot beneficia de prima de activare de 500 de lei și de Prima de inserție de 1.500 de lei. Prima de activare se acordă pentru angajare cu durata de cel puţin 3 luni, cea de inserţie - pentru angajare pe o perioadă mai mare de un an şi se acordă în 2 tranșe – prima la angajare, cea de-a 2-a, după un an.
Proiectul a fost demarat anul trecut și se va încheia anul viitor.
Psihologii avertizează că o perioadă îndelungată fără activitate constantă, fără contact cu persoane active profesional, descurajează tot mai mult, iar acești tineri ajung să se refugieze în consum de alcool, droguri, afaceri dubioase, jocuri de noroc, cu dorința de a câștiga foarte ușor.
În așteptarea minunii
„Există un gen paradoxal care afectează ultimele generații sau destul de mulți tineri: apreciază foarte mult banii, bunăstarea, însă depun foarte puțin efort sau deloc pentru obținerea lor. Sunt trei categorii incluse în această tipologie. În primul rând, e vorba de tinerii care nu au încredere în sine - aceştia și-au inoculat ideea că nu pot face față provocărilor profesionale, consideră că nu se pot integra, că nu sunt buni la nimic. Cea de-a două categorie - cei care nu au nicio calificare, nu știu să facă nimic dar nici nu vor să învețe, se plâng de viață, se plâng de societate, dau vina pe sistem dar nu caută soluții, nu se străduiesc să se angajeze. Sunt genul care așteaptă o minune. Cea de-a 3-a categorie se bazează pe părinți sau pe ajutoare. În acest caz, părinții sunt cei care încurajează ținerii să rămână dependenți de ei”, spune psihologul Karen Rosner.
Cum s-a ajuns aici?
Psihologul atrage atenţia că acest comportament este întărit de educația precară, de gândirea nerealistă, de faptul că se mulțumesc cu puțin pentru că aspirațiile lor se mențin foarte jos. „Așteaptă oportunități, au credința că va veni la un moment dat un ajutor, o ofertă pe placul lor și rămân în această situație suficient timp încât să își rateze viața. Sunt mai multe tipologii de gândire: genul speranțe false (eu nu mă angajez oriunde, pentru că am ceva mai bun), genul minimalizarea oportunităților (nu mă angajez, pentru că nu câștig suficient), genul supraapreciere (eu nu fac o astfel de muncă, nu e pentru mine munca fizică), genul anticiparea efortului (vreau să am timp pentru mine, nu vreau să îmi vând viaţa unui job), genul cultivarea pesimismului (oricum n-o să-mi fie mai bine, oricum nu e suficient)”, explică Rossner.
Potrivit specialistului, așteptările acestor tineri sunt nerealiste: „Sentimentul eșecului, al nerealizării, lipsa de planuri și perspective îi conduc spre o formă de deznădejde patologică. Sunt forme ale fugii de realitate”.
„Ce au în comun acești tineri: lenea, supraaprecierea, viziunea deformată asupra vieții lor și a lumii și o educație care încurajează copiii și adolescenții să rămână dependenți de părinți, fără să le cultive abilități şi hobby-uri, și ce e mai important, fără să le cultive responsabilități”, spune psihologul Karen Rosner.
Banii europeni prevăzuți pentru acest proiect sunt alocați pentru 48 de luni. Altfel spus, identificarea și sprijinirea tinerilor fără ocupație ne costă cam un milion de euro pe lună.
Cele mai mari cozi la ghișeele AJOFM sunt în iulie, imediat după bacalaureat, când absolvenţii își fac dosar pentru a beneficia de ajutorul de șomaj, dar sunt tot mai mulți tineri fără ocupație care nu se înghesuie să intre în pâine.
