
Fără a contesta faptul că am depășit viteza legală, i-am întrebat de ce mașina care rula în dreapta mea, aproximativ cu aceeași viteză nu a fost oprită. De fapt mașină este cam mult spus. Era vorba despre un celebru „cazan” pe motorină care lăsa în urma lui un fum gros cu un iz insuportabil de motorină.
O greșeală provocată, dar asumată
De fapt, acesta a fost și motivul pentru care am decis să accelerez și să depășesc această mașină ( o platformă de 3,5 tone) înmatriculată în Bulgaria. Mașina mi se umpluse de miros de motorină după ce rulasem circa 20-30 de metri în spatele „cazanului”. Asta ca să nu mai spun că dibaciul șofer al acestei mașini îmi tăiase calea, venind de pe un drum cu cedează trecere, cu puțin timp înainte, iar dacă intersecția respectivă are camere de luat vederi se poate verifica acest lucru (intersecția “La Bulgaru”, pentru cei care cunosc zona Bragadiru). Acesta a fost contextul în care “m-a luat” radarul poliției.
Răspunsuri în bătaie de joc: Vrei răspunsuri, du-te în instanță!
O tânără agentă de circulație a și sărit în fața drumului să mă tragă pe dreapta, dar a ignorat total mașina înregistrată în Bulgaria, nefind nici măcar deranjată de fumul lăsat în urmă de aceasta.
Odată tras pe drapta, i-am atras imediat atenția agentei că habitacul mașinii miroase a motorină și i-am explicat de ce am depășit viteza legală, totul în timp ce pregăteam actele pentru a i le înmâna. Întrebarea mea firească a fost de ce m-au oprit doar pe mine, iar pe cel care rula aproape paralel cu mașina mea, dar pe marginea exterioară a drumului, deci și mai ușor de înregistrat cu aparatul radar, nu l-au oprit. Fără a nega niciun moment faptul că am depășit viteza leglă, am cerut doar să mi se explice de ce doar eu am fost tras pe dreapa.
Aici a intervenit și șeful echipajului, agentul Petre Tudorel, care a tăiat orice formă de dialog civilizat. Am cerut să-mi spună cu cât a fost înregistră și mașina „bulgărească”, dar pe un ton arțăgos și vădit enervat (însoțit de gesticulări ample din mână) că-mi permit să-i pun întrebări, agentul Petre Tudorel m-a trimis să fac plângere în instanță dacă vreau să obțin această informație. Evident, răspunsul era dat în bătaie de joc pentru că nimeni sau prea puțini dintre șoferi și-ar pierde timpul pentru așa ceva pe holurile tribunalelor.

Agenții devin extrem de nervoși când li se pun întrebări
Cei doi agenți de circulația s-au enervat și mai tare când le-am solicitat să se relegitimeze pentru a le nota numele după ce au tăiat amenda. Le-am explicat că cer acest lucru fiind ziarist (m-am și legitimat cu legitimația eliberată de Asociația Ziariștilor Profesioniști din România, fără a preciza și publicația pentru care lucrez) și le-am spus că vreau să le notez numele pentru că voi publica un material vizavi de comportamentul lor discreționar.
Cum l-am „amenințat” pe agentului Petre Tudorel
Atât i-a trebuit agentului Petre Tudorel, că a scos la înaintare arsenalul greu. „Ce, ne amenințați cu legitimația de ziarist?” Evident, întrebarea era aberantă pentru că eu am spus că sunt jurnalist după ce dânșii tăiaseră amenda. În plus, mi s-a părut corect să le spun de ce vreau să le notez numele și de ce insist pe faptul că vreau să-mi spună de ce au închis ochii la platforma cu numere de Bulgaria. Mai mult, agenta chiar a refuzat, într-o primă fază, să se relegitimeze când i-am cerut acest lucru, motivând, printre dinți, că a mai făcut odată acest lucru. Echipajele de poliție formate dintr-un “bătrân” și un novice reprezintă, în esență, un lucru bun pentru că tinerii au ce învăța, dar din păcate cei mai hârșiți în meserie le transmit acestora și apucăturile despre care șefilor lor susțin prin conferințe de presă că au dispărut din comporamentul agenților de circulație. Un ton mai civilizat și o comunicare mai deschisă nu ar face decât să crească aprecierea din partea participanților la trafic, dar pare că agentul Petre Tudorel și colega sa sunt încă departe de acest moment.