Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar daca izvoarele istorico-literare sunt uneori ambigue si contradictorii, patrunderea crestinismului in Dobrogea antica, inca din primele secole dupa Hristos, ni se pare logica in contextul legaturilor multiple ale oraselor vest-pontice cu regiunile Orientului unde crestinismul se nascuse si se consolidase deja. Inca din epoca elenistica isi fac simtita prezenta, in orasele Scythiei Minor (Dobrogea), o serie de divinitati orientale, dar perioada de maxima raspandire corespunde primelor veacuri. Credinta in nemurire este larg exprimata in primele secole dupa Hristos, printr-o serie de practici rituale intalnite in orasele vest-pontice Tomis, Histria si Callatis si concretizate in existenta conurilor de pin in unele morminte sau a pietrelor de mormant infatisand vita-de-vie ca simbol al biruintei mortii asupra vietii. Expresia cea mai elocventa a credintei in viata de dincolo o constituie scenele ospatului funerar intalnite pe multe din monumentele funerare descoperite in aceasta zona de catre arheologi. Acest ritual este subliniat printr-o simbolistica adecvata, constand din tinerea paharelor in maini de catre doi defuncti in scopul potolirii setei sacre. Intreaga scena se situeaza la cumpana dintre doua perioade distincte, romana si romano-bizantina, la hotarul dintre crepusculul paganismului si zorii noii religii monoteiste. (Loreta Popa)
