x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Băsescu şi Kovesi, presiuni în instanţă

Băsescu şi Kovesi, presiuni în instanţă

08 Aug 2014   •   20:51
Băsescu şi Kovesi, presiuni în instanţă
Sursa foto: Christian Silva/Intact Images
Din concluziile scrise depuse de Dan Voiculescu la dosar reies neregulile şi presiunile din dosarul “Telepatia”.
Documentul a fost publicat pe site-ul Lumea Justiţiei şi arată că nu există nici un prejudiciu, dar că există în schimb nelegalităţi în raportul specialistului DNA, presiuni exercitate de procurori asupra acestuia şi contraziceri între poziţiile exprimate de Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Acuzaţii de trafic de influenţă
Prima acuzaţie constă în “folosirea de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”. S-a reţinut că mi-am folosit, în perioada 31.05.2002 – 24.11.2003, la diferite intervale de timp, influenţa dată de calitatea mea de preşedinte al Partidului Umanist Român asupra inculpaţilor Mencinicopschi Gheorghe (membru PUR din anul 1991, director general şi membru AGA şi ulterior al CA al ICA SA Bucureşti), Sandu Jean – Cătălin (administrator al SC Benefica SA Bucureşti, firmă din grupul Grivco la care soţia sa, Sandu Mariana, îndeplinea la acea dată funcţia de şef al departamentului juridic, în perioada 01.01.2002 – 28.01.2005, director al Direcţiei Juridice din cadrul ADS în perioada octombrie 2001 – mai 2005, membru AGA (unic) al ICA SA Bucureşti în perioada 2003, secretar executiv al Partidului Conservator, fost PUR, şi vicepreşedinte al AVAS din partea acestei formaţiuni politice începând cu data de 14.09.2005) şi Patiş Sorin (membru PUR şi director general executiv al Grivco SA Bucureşti) în scopul de a facilita adjudecarea prin licitaţie a pachetului de acţiuni deţinut de ADS de către SC Grivco SA Bucureşti la un preţ mult inferior faţă de valoarea comercială reală şi în condiţii discriminatorii, netransparente şi prin subevaluarea cu intenţie a activelor şi a titlurilor de participare deţinute de societate a pachetului de acţiuni deţinut de ADS la SC ICA SA Bucureşti.  Aşa cum am susţinut în repetate rânduri atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel, am solicitat să fiu judecat cu privire la această acuzaţie şi să se pronunţe un verdict. Legat de perioada în care se pretinde că aş fi folosit nelegal influenţa şi autoritatea date de calitatea de preşedinte de partid în sentinţă se fac referiri la aspecte de pretinsă astfel de influenţă, fără vreo bază incrimnatorie, începând cu anul 1991. Verificând textul incrimator rezultă că astfel de pretinse acte ar fi fost realizate înainte de intrarea în vigoarea a Legii nr. 78/2000 publicată în M.Of. Nr. 219 din 18 mai 2000, deci înainte de a exista textul de lege incriminator reţinut de procuror.

Pretinse declaraţii
Pentru a susţine aceste acuzaţii, procurorul şi tribunalul s-au prelevat, pe de o parte, de pretinse declaraţii ale inculpaţilor Baciu Constantin, Sin Gheorghe, Popa Corneliu, conform cărora, “ar fi fost de notorietate că inc. Mencinicopschi Ghoerghe dorea să privatizeze “cu orice preţ” în favoarea firmei Grivco, fapt care s-a şi realizat, licitaţia fiind câştigată de această firmă controlată de inculpatul Voiculescu Dan”, iar pe de altă parte de actele juridice publice, neascunse, nedisimulate, posibil a fi contestate de oricare persoană interesată, constând în operaţiuniuzuale, comune oricărei societăţi comerciale. TOATE DECLARAŢIILE MARTORILOR ŞI INCULPAŢILOR confirmă că nu am exercitat vreo influenţă politică sau de altă natură, vreun act de presiune, că nu m-am implicat în vreo modalitate în procesul de privatizare al SC ICA SA, în oricare din fazele sale. În primul rând, toţi membrii consiliului de administraţie al ADS au arătat că nu s-a exercitat niciun fel de influenţă asupra lor şi toate deciziile cu privire la procesul de privatizare al SC ICA SA au fost luate în cunoştinţă de cauză. S-A REŢINUT ÎN MOD GREŞIT că participarea mea la pretinsa înţelegere frauduloasă cu ceilalţi inculpaţi, respectiv pretinsa influenţă a acestuia asupra celorlalţi inculpaţi, ar fi demonstrată şi de faptul că aş fi participat la şedinţele generale ale Grivco SA şi aş fi semnat Hotărârile AGA prin care s-a aprobat participarea la procesul de privatizare şi împuternicirea inculpatului Pantiş Sorin. Pretinsul prejudiciu reţinut în rechizitoriu şi însuşit de tribunal contrar probelor administrate, ar consta în principal în diferenţa dintre pretinsa valoare comercială reală a acţiunilor (presupus stabilită în raportul de constatare al specialistului DNA  Nicolae Aurelia) pe de o parte  şi valoarea la care au fost vândute acţiunile ICA SA de către Statul Român reprezentat de Agenţia Domeniilor Statului către GRIVCO SA. În cazul de faţă, dacă s-ar fi constatat existenţa unui prejudiciu în cadrul operaţiunii de vânzare – cumpărare de acţiuni, persoana îndreptăţită ar fi fost STATUL ROMâN prin Ministerul Finanţelor Publice.

Acuzaţii de spălare de bani
Acuzaţia de spălare de bani prin majorările de capital şi cesiunea de acţiuni este absurdă din următorul motiv: Dan Voiculescu era acţionar majoritar la SC Grivco SA Bucureşti, deţinând 90% din acţiuni. SC Grivco SA Bucureşti era acţionar majoritar la ICA, deţinând 100% din acţiuni. În concluzie, Dan Voiculescu, ca persoană fizică deţinea oricum 90% din acţiuni. Spălarea titlurilor de participare ale ICA, prin dobândirea lor în nume propriu în condiţiile în care, ca persoană fizică, deţinea în nume propriu ca acţionar Grivco 90% din acţiunile ICA , anulează orice acuzaţie de spălare de bani. S-a considerat că toate acestea au fost realizate de mine cunoscând că acţiunile ICA SA dobândite de Grivco SA ar fi fost obţiunte prin săvârşirea de către reprezentanţii Grivco SA, ai ADS şi Ai ICA, la un preţ mult inferior faţă de valoarea comercială reală şi în condiţii discriminatorii, netransparente şi prin subevaluarea cu intenţie a activelor şi titlurilor de participare deţinute de societate a pachetului de acţiuni deţinut de Agenţia Domeniilor Statului la SC “Institutul de Cercetări Alimentare” SA Bucureşti. Evidenţiez faptul că privatizarea ICA SA a fost subiect de dezbatere în mass media încă din perioada privatizării, deci orice persoană interesată, având acces la registrele publice, putea cunoaşte situaţia juridică şi de fapt şi, dacă s-ar fi considerat prejudiciată în vreun fel, ar fi promovat acţiunile legale corespunzătoare. Mai mult, privatizarea ICA SA a făcut obiectul unei sesizări la organele judiciare şi, după cercetări, s-a stabilit că nu a fost săvârşită vreo infracţiune. Am fost vizat direct încă de la început (fiind însă pus sub învinuire la 24.09.2008, chiar înainte de prezentarea materialului de urmărie penală), rezultă şi din declaraţiile martorilor şi inculpaţilor. Am fost trimis în judecată fără vreun temei real, iar apoi condamnat de către instanţa de fond pe baza unei motivări care reproduce în mod fidel rechzitoriul, cu vădita ignorare a probelor. Consider că mi-au fost încălcate în mod abuziv drepturile fundamentale şi că nu mi-a fost asigurat accesul la un proces echitabil, fiind un caz instrumentat exclusiv în scopul răzbunării politice, prin abuzul de autoritate al unor funcţionari din instituţiile fundamentale ale statului.

În cauză nu există prejudiciu. DNA a determinat eronat prejudiciul
Potrivit raportului de expertiză contabilă al expertului Harabagiu (expertiză dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), metoda de evaluare aplicată de către Agenţia Domeniilor Statului, respectiv metoda raportului de evaluare simplificat, a fost corectă, elementele de activ şi pasiv fiind realizate actualizat în evidenţele contabile şi nu există prejudiciu. Specialistul DNA a determinat în mod eronat, defectuos, abuziv, nelegal, o valoare despre care se pretinde că ar fi valoarea prejudiciului cauzat printr-o acţiune intenţionată de subevaluare. Pentru a ajunge la un astfel de rezultat, specialistul DNA, cu buna ştiinţă, nu a înlăturat ci, dimpotrivă, s-a bazat pe urmatoarele neregularităţi: Actele care au fost avute în vedere la realizarea raportului suplimentar, potrivit specialistului DNA, sunt: “documente de sinteză care se întocmesc lunar, iar acestea, în lipsa ataşării documentelor justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate nu pot să dovedească realitatea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare ale societăţii”, confirm expres că nu a avut la dispoziŢie documentele justificative pe perioada 2001 – 2003. astfel, chiar specialistul dna confirmă că nu a putut determina situaţia societăţii pentru că i-au lipsit documentele justificative, de altfel singurele care puteau sta la baza unei evaluări corecte şi complete. Chiar dacă ipotetic s-ar fi stabilit că ar fi existat o subevaluare, nu ar avea nicio relevanţă sub aspectul prejudiciului dacă la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, valoarea comercială reală a acţiunilor era egală sau mai mică decât valoare la care au fost vândute acţiunile.

Nereguli şi deficienţe la evaluarea activelor imobiliare
S-a realizat evaluarea activelor imobiliare la nivelul anului 2008, iar specialistul DNA preia nelegal o astfel de valoare şi raportează această valoare la pasivul patrimonial de la nivelul anului 2003. Evaluatorul imobiliar Papasteri Mihai, în raportul de evaluare tehnico-judiciară a valorii imobilelor (deci numai a unei părţi din activul patrimonial al unei societăţi – nici evaluatorul Papasteri Mihai şi nici specialistul DNA Nicolae Aurelia neffind calificaţi în materia evaluării întreprinderilor), stabileşte mai multe valori ale imobilelor clădiri şi terenuri prin două metode, astfel: prin metoda randamentului şi prin metoda costurilor. Extrem de relevant pentru evidenţierea nelegalităţilor cuprinse în raportul specialistului DNA, dar şi cu privire la atitudinea procurorului şi tribunalului, este şi faptul că la dosarul cauzei se află expertiza evaluatorie a terenului şi imobilelor ce compun Baza de Agrement Băneasa (care este o proprietate care nu a aparţinut şi nici nu aparţine nici ICA SA, nici Grivco SA, ci aparţine societăţii Dragon Medical Compex SA, controlată de omul de afaceri Nicolae Ioan. Acest raport a fost solicitat de procurorul de caz şi ataşat la dosarul cauzei, însă din studiul raportului  rezultă contrariul celor constatate de evaluatorul Papasteri Mihai şi preluate de specialistul DNA Nicolae Aurelia. Dacă s-ar fi impus evaluare exclusivă a activelor imobiliare ale ICA SA, nu s-ar fi putut pune în discuţie existenţa vreunui prejudiciu. În mod vădit nelegal, specialistul DNA alege discreţionar cea mai mare valoare, bazată pe calcule ipotetice, respectiv valoarea de 55.467.793 euro, la care apoi cumulează valorile separate calculate pentru aceleaşi imobile, dar de această dată ca dezmembrăminte (drept de uzufruct sau de folosinţă) şi care erau cuprinse deja în suma de 55.467.793 euro.

Grave erori judiciare
Direcţia Naţională Anticorupţie în rechizitoriu, dar şi instanţa de judecată în sentinţă, fac o gravă confuzie asupra identităţii persoanei care a exercitat acţiunea civilă, reţinând în mod nelegal că două persoane juridice distincte, cu personalitate juridică proprie, cu patrimoniu distinct (inclusiv din perspectiva bugetului de venituri şi cheltuieli al fiecăriea) sunt una şi aceeaşi persoană, respectiv că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (care a exercitat acţiunea civilă în nume propriu, fără temei legal şi de fapt, invocând un prejudiciu inexistent în patrimoniul său) este una şi aceeaşi persoană cu Statul Român (chiar şi dacă, în mod nelegal, s-a considerat că statul ar fi fost reprezentat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, contrar prevederilor legale imperative evidenţiate mai sus). Această gravă confuzie, cât şi constituirea de parte civilă, în nume propriu, a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au condus la rezultatul că nici pe parcursul urmării penale şi nici în faza de judecată nu au fost asigurateşi respectate drepturile procesuale ale inculpaţilor (inclusiv dreptul la apărare şi dreptul de a încheia o tranzacţie sau un acord de medier, potrivit legii), drepturi care puteau fi exercitate în mod legal şi efectiv numai în raport şi în contradictoriu cu persoana care în mod legal ar fi avut calitate procesuală, respectiv Statul Român, reprezentant de Ministerul Finanţelor Publice, dacă acesta ar fi considerat că este prejudiciat. Nici pe parcursul urmării penale şi nici în faza de judecată, Statul Român nu a fost niciodată citat pentru a-şi exprima poziţia procesuală.

×
Subiecte în articol: dosarul telepatia