BUNI PENTRU EUROPA / Românii şi bulgarii aduc beneficii statelor UE

Raportul Comisiei Europene dat publicităţii, miercuri, arată că muncitorii din România şi Bulgaria au adus o contribuţie semnificativă la creşterea economică a UE în ultimii ani. Românii şi bulgarii care au muncit în străinătate contribuie semnificativ la satisfacerea necesităţilor pieţei forţei de muncă, fără a solicita masiv sistemele naţionale de protecţie socială.

Raportul arată că lucrătorii din noile state membre nu îi înlocuiesc pe lucrătorii locali şi nu le reduc semnificativ salariile, chiar şi în acele ţări în care influxurile sunt mai mari, deşi există probleme de adaptare temporare în anumite regiuni. Concluzia raportului este încurajatoare pentru noi: lucrătorii mobili din ţările care au aderat la UE în 2004 şi 2007 au un impact pozitiv asupra economiilor statelor membre şi nu le provoacă acestora perturbări serioase pe pieţele forţelor de muncă.

RIDICAREA RESTRICŢIILOR. "Invit toate statele membre să analizeze dacă restricţiile temporare impuse liberei deplasări mai sunt necesare, având în vedere datele prezentate în raportul nostru de astăzi", a susţinut Vladimir Spidla, comisar pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse. Acesta a subliniat faptul că dreptul de a munci într-o altă ţară este una dintre libertăţile fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene, iar lucrătorii mobili se deplasează exact acolo unde există locuri de muncă disponibile, fenomenul aducând beneficii economiei. "Ridicarea imediată a restricţiilor nu numai că ar fi logică din punct de vedere economic, dar, în plus, ar ajuta la reducerea unor probleme cum ar fi munca nedeclarată şi falsa activitate independentă.", a adăugat acesta. Conform Tratatului de aderare a Bulgariei şi României la UE, aşa-numita primă fază a măsurilor de tranziţie, care permit statelor membre să impună restricţii temporare liberului acces al lucrătorilor pe pieţele lor de forţă de muncă, se încheie la 31 decembrie 2008. Statele membre trebuie să decidă până atunci dacă ridică sau nu restricţiile naţionale. Acestea au fost introduse în ianuarie 2007 în 15 dintre statele membre UE-25, excepţie făcând Finlanda, Suedia, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia şi Slovacia.

DATE STATISTICE. Acelaşi raport arată că procentul mediu de resortisanţi ai ţărilor care au aderat în 2004 (EU–10) care trăiesc în EU–15 a crescut de la 0,2% în 2003, la 0,5% la sfârşitul lui 2007. În aceeaşi perioadă, procentul de bulgari şi români care trăiesc în UE–15 a crescut de la 0,2% la 0,5%. Majoritatea lucrătorilor mobili din noile state membre care au aderat în 2004, cei mai mulţi din Polonia, Lituania şi Slovacia, s-au deplasat către Irlanda şi Regatul Unit, în timp ce Spania şi Italia au fost ţările principale de destinaţie pentru români. Totuşi, cu excepţia Irlandei, fluxurile post-aderare din partea noilor ţări membre către cele vechi au fost depăşite numeric în mod semnificativ de imigraţia recentă a resortisanţilor din afara UE. Datele sugerează, de asemenea, că numeroşi lucrători mobili se deplasează într-un alt stat membru cu titlu temporar, dar nu intenţionează să rămână acolo permanent. EVOLUŢIE NEGATIVå. În contextul actual, se aşteaptă totuşi un posibil declin al cererii de forţă de muncă ce va reduce fluxurile de forţă de muncă în interiorul UE. Reducerile ritmului de creştere economică din unele ţări au dus deja la reduceri substanţiale de noi intrări, în paralel cu o creştere a migraţiei de întoarcere. Acesta este un semn că libera mobilitate a forţei de muncă se reglementează în mod natural şi asigură o flexibilitate foarte necesară în ambele direcţii: lucrătorii merg acolo unde există cerere de forţă de muncă şi pot pleca mai departe atunci când condiţiile de ocupare a forţei de muncă devin mai puţin favorabile.