Catrenele Mariei Vlas

"Poezia are un rol taumaturgic, îi face pe oameni să se lecuiască, să se cureţe pe dinăuntru." După mult timp petrecut în Penitenciarul Târgşor, Ioana Maria Vlas, fosta preşedintă a Fondului Naţional de Investiţii, s-a regăsit în proză şi în poezie.

Cu trei poeme a şi participat la concursul naţional al persoanelor private de libertate "Poezie de puşcărie". A câştigat locul al treilea, explicând că atmosfera şi oamenii din jur au determinat-o să-şi aştearnă gândurile pe hârtie.

Într-o atmosferă oficială, destul de rigidă, sala de festivităţi a Penitenciarului Rahova era plină ochi. De condamnaţi, agenţi de pază şi reprezentanţi ai presei. Toţi ochii erau aţintiţi asupra unei singure persoane: "mama FNI" condamnată definitiv, premiată pentru poezie dintre alţi 12 colegi de suferinţă, care au dovedit astfel că talentul nu este limitat de gratii, ba dimpotrivă îl face să iasă la suprafaţă.

"Gerul bate solzi de gheaţă/ Pe cupole imaginare/ Vântul şuieră şerpeşte/ Prin nămeţi croind cărare." Aşa şi-a început Ioana Vlas poezia "Iarna La Târgşor", pe care a citit-o cu intonaţie, accentuând fiecare cuvânt pe care l-a considerat a fi "cuvânt-cheie" în întregul poem. "Poezia mea este un pamflet". Târgşorul este acum lumea ei, iar femeile de acolo îi sunt bune camarade. Le ascultă păsurile, le învaţă să scrie şi să citească, le învaţă limbi străine şi le citeşte poezii din marii poeţi români. Le ascultă cum plâng şi cum îşi plâng soarta: "Eu scriu mai mult proză.

Şi voi scrie istoriile din Târgşor, care o să vă amuze, pentru că Târgşoru' are poveşti. Sper să am timp să le şi public". În spatele gratiilor, mulţi dintre cei închişi îşi au poveştile lor de viaţă. O "scânteie" şi viaţa ia alt făgaş. Cu astfel de oameni, spune Vlas, are de-a face la Penitenciarul Târgşor. "Multe femei plâng. Eu nu mai
plâng de mult. Ele suferă de modul în care sunt văzute, percepute de oamenii de afară. Pe mine, mentalitatea oamenilor mă lasă rece, dar pe celelalte le întristează. Pe mine mă inspiră viaţa, iar poezia este un exerciţiu de stil."

"Şi-n tăcerea viscolită/ Sub al serii rece dorm/ În blestem se-ngemănează/ Glas de cioară, plâns de om", se încheie poemul Mariei Vlas.

Cei mai talentaţi poeţi privaţi de libertate sunt cei din Penitenciarele Târgşor, Botoşani şi Galaţi, aşa cum au remarcat membrii juriului (scriitori de la Asociaţia Scriitorilor Bucureşti), care au ales 12 câştigători din 186 de persoane înscrise şi 609 poezii trimise. Unul dintre câştigători a încercat şi o parodie la "Mistreţul cu colţi de argint" de Augustin Doinaş, dar pe care a refuzat să o recite în faţa publicului, iar o altă deţinută de la Târgşor a dedicat un poem ziaristului Mile Cărpenişan, care a smuls ropote de aplauze întregii audienţe.

Iar câştigătorul concursului, Valeriu Barbu din Penitenciarul Galaţi, poet "cu experienţă", are şi trei cărţi publicate. "Sunt oameni de-a dreptul invizibili/ nepăsându-le de contrarii/ de gestica poetică a naturii - trăind-o/ într-o senzaţie de voluptate măreaţă/ sunt oameni nimeni, peste şase miliarde."