Ce vor părinţii de la şcoală

Progresul popoarelor mari şi mici s-a bazat şi se bazează din ce în ce mai mult pe produsele educaţiei – ca­pa­ci­tăţi, cunoş­tin­ţe, priceperi, iniţiative, creativităţi –, totul trece prin educaţie, prin cultură, mărturie e istoria de la Babi­lo­ni­eni la Români până în zilele noastre. Educaţia a fost aceea care a schimbat viaţa popoa­relor: exemple, vii, necontestate/ Danemarca, Olanda etc. A intuit bine Paul Valery când a afirmat că ideea de învăţământ şi ideea de viitor sunt strâns legate una de alta. În concluzie, se pune marea întrebare: educaţia trebuie să urmeze schimbările survenite în societatea umană, să caute să se adapteze cât mai bine posibil sau ea trebuie să dirijeze aceste schimbări? Are ea o funcţie conservatoare, progresistă sau le are pe amândouă? Răspunsul ni-l dă psihologul Gustave le Bon, în cartea sa „Psihologia educaţiei”: „Ale­ge­rea unui sistem de educaţie are mai mul­tă valoare decât alegerea unui gu­vern nepriceput, se simte imediat, pe când în şcoală nu avem azi, ci numai mâi­ne. Fichte, în «Cuvântarea a III-a către po­po­rul german» «cerea o edu­ca­ţie adecvată». Poporul trebuie să se alea­gă cu ceva din educaţie: cu un spi­rit cu care va trăi şi care să rămână ne­con­tenit des­chis, în stare să cugete prin el însuşi, şi nu o sumă de cunoştinţe”.

Cunoştinţele, bineînţeles, nu pot fi spulberate în vânt ca nefolositoare şi nici nu sunt menite să fie uitate la poarta şcolii, după examen. Dar cunoştinţele nu trebuie să ia aspectul unei îngră­mă­diri de material, edificator, ele trebuie să ajute pe elev să se poată realiza mai bine în viaţă, să fie pragmatice, să dezvolte elevilor acele capacităţi intelectuale pe care le cere viaţa.

Datorită faptului că societatea noastră, după Revoluţie, se afla în pragul unor schimbări profunde şi ample, pă­rin­ţii elevilor doresc şi îi cer şcolii să-i edu­ce pe tineri după imperativele date de societate, să găsească cele mai po­tri­vite structuri, forme şi soluţii, pentru a face din învăţă­mântul nostru o instituţie capabilă să valorifice toate disponibilităţile lor intelectuale şi spirituale. Schimbările survenite datorită progresului tehnic trebuie să aducă unele re­vi­­zuiri în modul de transmitere a tu­tu­ror cunoştinţelor în societatea de azi, când existenţa nu mai este asigurată de stat, când posturile de la bugetul de stat sunt din ce în ce mai puţine, iar cele din sectorul particular cer tinerei ge­ne­­raţii, pe lângă diplomă, şi alte calităţi: in­­geniozitate, creativitate, imaginaţie, per­severenţă la muncă, spontaneitate, precum şi calităţi sociale, absolut necesare într-o societate cu o democraţie adevărată – libertatea de expresie, de ob­servaţie, de critică, libertatea persona­lă şi respectarea libertăţii individuale, cu­ra­jul atitudinii personale, unde şi când se formează toate acestea?, se întreabă părinţii.

Răspunsul este unul singur, şcoala unde trebuie să domnească viaţa, mai mult pregătirea pentru viaţă, este o piaţă flexibilă, cu multe întrebări, cu multe solicitări intelectuale şi fizice, de aceea e necesar ca dascălii de orice grad să caute noi metode de învăţământ pentru ca elevii să fie puşi în situaţii de a-şi câştiga singuri cunoştinţele, de a se confrunta şi să fie pregătiţi de şcoală ca să le poată rezolva, ceea ce pedagogia universală numeşte „problem solving”. Trecerea de la învăţământul informativ la cel formativ – trecerea de la a şti la a şti ce să faci.

Dascălii de la grădiniţă până la universitate să facă din munca lor o vocaţie şi să poată spune ca şi un bătrân dascăl al Blajului: „Elevul meu Gheorghe muş­că din ştiinţă ca dintr-un fagure de miere”. O problemă nouă, arzătoare pen­tru părinţi sunt notarea elevilor şi exa­menele. Referitor la notare s-a discutat, s-a scris mult în presa de specialitate. Dar schimbările survenite în viaţa cotidiană dovedesc că notele nu au aşa de multă potenţialitate, credem că ar fi ne­cesară, pe lângă notele zilnice trimestriale, şi o evaluare a aptitudinilor copiilor.

Şcoala de Experimentare de la Blaj a dat un model de notare, de informare către părinţi: observarea directă, judecata proprie, iniţiativa proprie, stăruinţa la lucru – calităţi care hotărăsc soarta omului în viaţă.

Şcoala apropiată de copii, nu copilul de şcoală. Părinţii doresc un dialog permanent cu cadrele didactice pentru a cunoaşte viaţa din şcoală, pentru ca împreună să parcurgă un drum lung ce nu va fi uşor. Intuim tensiunile şi discuţiile generate, confruntarea dintre învăţământul tradiţional şi învăţământul înnoit ca structură, conţinut şi tehnică, precum şi esenţa şi transfor­mă­rile actuale şi credem că şi mass-media se va implica cu toate forţele pentru o bună soluţionare, fiindcă educaţia stă la baza progreselor în ţara noastră.