Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Progresul popoarelor mari şi mici s-a bazat şi se bazează din ce în ce mai mult pe produsele educaţiei – capacităţi, cunoştinţe, priceperi, iniţiative, creativităţi –, totul trece prin educaţie, prin cultură, mărturie e istoria de la Babilonieni la Români până în zilele noastre. Educaţia a fost aceea care a schimbat viaţa popoarelor: exemple, vii, necontestate/ Danemarca, Olanda etc. A intuit bine Paul Valery când a afirmat că ideea de învăţământ şi ideea de viitor sunt strâns legate una de alta. În concluzie, se pune marea întrebare: educaţia trebuie să urmeze schimbările survenite în societatea umană, să caute să se adapteze cât mai bine posibil sau ea trebuie să dirijeze aceste schimbări? Are ea o funcţie conservatoare, progresistă sau le are pe amândouă? Răspunsul ni-l dă psihologul Gustave le Bon, în cartea sa „Psihologia educaţiei”: „Alegerea unui sistem de educaţie are mai multă valoare decât alegerea unui guvern nepriceput, se simte imediat, pe când în şcoală nu avem azi, ci numai mâine. Fichte, în «Cuvântarea a III-a către poporul german» «cerea o educaţie adecvată». Poporul trebuie să se aleagă cu ceva din educaţie: cu un spirit cu care va trăi şi care să rămână necontenit deschis, în stare să cugete prin el însuşi, şi nu o sumă de cunoştinţe”.
Cunoştinţele, bineînţeles, nu pot fi spulberate în vânt ca nefolositoare şi nici nu sunt menite să fie uitate la poarta şcolii, după examen. Dar cunoştinţele nu trebuie să ia aspectul unei îngrămădiri de material, edificator, ele trebuie să ajute pe elev să se poată realiza mai bine în viaţă, să fie pragmatice, să dezvolte elevilor acele capacităţi intelectuale pe care le cere viaţa.
Datorită faptului că societatea noastră, după Revoluţie, se afla în pragul unor schimbări profunde şi ample, părinţii elevilor doresc şi îi cer şcolii să-i educe pe tineri după imperativele date de societate, să găsească cele mai potrivite structuri, forme şi soluţii, pentru a face din învăţământul nostru o instituţie capabilă să valorifice toate disponibilităţile lor intelectuale şi spirituale. Schimbările survenite datorită progresului tehnic trebuie să aducă unele revizuiri în modul de transmitere a tuturor cunoştinţelor în societatea de azi, când existenţa nu mai este asigurată de stat, când posturile de la bugetul de stat sunt din ce în ce mai puţine, iar cele din sectorul particular cer tinerei generaţii, pe lângă diplomă, şi alte calităţi: ingeniozitate, creativitate, imaginaţie, perseverenţă la muncă, spontaneitate, precum şi calităţi sociale, absolut necesare într-o societate cu o democraţie adevărată – libertatea de expresie, de observaţie, de critică, libertatea personală şi respectarea libertăţii individuale, curajul atitudinii personale, unde şi când se formează toate acestea?, se întreabă părinţii.
Răspunsul este unul singur, şcoala unde trebuie să domnească viaţa, mai mult pregătirea pentru viaţă, este o piaţă flexibilă, cu multe întrebări, cu multe solicitări intelectuale şi fizice, de aceea e necesar ca dascălii de orice grad să caute noi metode de învăţământ pentru ca elevii să fie puşi în situaţii de a-şi câştiga singuri cunoştinţele, de a se confrunta şi să fie pregătiţi de şcoală ca să le poată rezolva, ceea ce pedagogia universală numeşte „problem solving”. Trecerea de la învăţământul informativ la cel formativ – trecerea de la a şti la a şti ce să faci.
Dascălii de la grădiniţă până la universitate să facă din munca lor o vocaţie şi să poată spune ca şi un bătrân dascăl al Blajului: „Elevul meu Gheorghe muşcă din ştiinţă ca dintr-un fagure de miere”. O problemă nouă, arzătoare pentru părinţi sunt notarea elevilor şi examenele. Referitor la notare s-a discutat, s-a scris mult în presa de specialitate. Dar schimbările survenite în viaţa cotidiană dovedesc că notele nu au aşa de multă potenţialitate, credem că ar fi necesară, pe lângă notele zilnice trimestriale, şi o evaluare a aptitudinilor copiilor.
Şcoala de Experimentare de la Blaj a dat un model de notare, de informare către părinţi: observarea directă, judecata proprie, iniţiativa proprie, stăruinţa la lucru – calităţi care hotărăsc soarta omului în viaţă.
Şcoala apropiată de copii, nu copilul de şcoală. Părinţii doresc un dialog permanent cu cadrele didactice pentru a cunoaşte viaţa din şcoală, pentru ca împreună să parcurgă un drum lung ce nu va fi uşor. Intuim tensiunile şi discuţiile generate, confruntarea dintre învăţământul tradiţional şi învăţământul înnoit ca structură, conţinut şi tehnică, precum şi esenţa şi transformările actuale şi credem că şi mass-media se va implica cu toate forţele pentru o bună soluţionare, fiindcă educaţia stă la baza progreselor în ţara noastră.
Citește pe Antena3.ro
