Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotoreporterul Codruța Semănaru (Drăgoescu) nu mai este. (Și, în timp ce scriu aceste rânduri, încă nu-mi vine să cred). N-am să pomenesc de boala cu care s-a luptat și nici de multele încercări din viața ei. Ea este – a fost – un om bun, un om care și-a iubit profesia și, mai presus de orice, familia. Un om talentat. Un om care citea și cunoștea istorie. Fotografiile ei au ținut, nu o dată, prima pagină a ziarului. Picta minunate icoane pe sticlă, avea suflet de artist.
Cât am fost colege la Adevărul (până în 2004), am mers în zeci de deplasări pe teren. Campanii electorale, mineriade, explozii, accidente pe Valea Jiului, inundații, anchete, defilări, mitinguri. Cu ea făceam echipă cu drag, fiindcă, răzbătătoare, perfecționistă și cu ochi format, prindea cele mai potrivite cadre. Am bătut cărările din Apuseni – ea, cu voluminosul echipament foto pe umăr –, în căutarea cătunelor neelectrificate și a școlilor rămase fără școlari. Transmiteam febril materialele în reacție, iar seara, la un ceai (ea) și o bere (eu), repovesteam întâmplările de peste zi.
„Codruța este profesionistul care aduce plusvaloare și calitate unui material jurnalistic, fără a face rabat de la principiile care animă această frumoasă și grea meserie” – așa scriam în recomandarea de primire în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Codruța, omule, îmi e așa de dor de tine!
