„Condiția pacientului cu tuberculoză în România și în spațiul european”

În cadrul conferinței de presă „Condiția pacientului cu tuberculoză în România și spațiul european”, organizată de Asociația Română a Bolnavilor de Tuberculoză – ARBTB , în parteneriat cu Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București și Societatea Română de Pneumologie – SRP-, specialiștii din domeniul medical trag un nou semnal de alarmă în ceea ce privește incidența, riscurile și tratarea tuberculozei (TB) în România, care în ciuda eforturilor depuse continuă să rămână a șasea țară ca incidență a tuberculozei în Regiunea OMS Europa.

Oficial, în România se tratează, în fiecare an, aproximativ 30.000 de bolnavi cu tuberculoză, dintre care un procent însemnat îl reprezintă pacienții cu TB MDR (tuberculoză multimedicamentos-rezistentă) sau XDR (tuberculoză extra-rezistentă la medicație), al căror număr pare a rămâne crescut, așa cum o arată statisticile privind incidența tuberculozei în Romania. În acest context, sistemul sanitar românesc continuă să se confrunte cu o subfinanțare chiar dacă, potrivit strategiei naționale de sănătate 2015-2020, se prevede creșterea importantă a bugetului dedicat controlului TB în România.
Pentru anul 2015, strategia națională estima nevoia asigurării unui buget de 60 de milioane de euro, suma alocată atât prin fonduri guvernamentale, cât și prin și finanțare externă, fiind cu mult mai redusă.


“Comisarul OMS, Dr. Dara Masoud, afirma în anul 2014: „Fiecare al doilea bolnav cu tuberculoză din UE provine din România” și sublinia importanța elaborării unei Strategii Naționale pentru controlul tuberculozei în România. Guvernul României va trebui să se asigure că resursele pentru accesul universal la diagnosticul și tratamentul tuberculoze, precum și pentru alte strategii inovative, vor deveni o prioritate în bugetul național alocat Sănătății” a declarat dr. Gilda Popescu, managerul interimar al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București.

La rândul său, președintele Societății Române de Pneumologie, prof. dr. Florin Mihălțan a ținut să precizeze că „pacientul cu tuberculoză și programul național de control al tuberculozei rămân o prioritate în strategia Societății Române de Pneumologie. Entuziasmul colegilor pneumoftiziologi implicați în aceste activități de diagnostic și tratament trebuie dublat, în continuare, de o finanțare corespunzătoare și constantă a programului, de asigurarea medicamentelor, inclusiv a celor de ultimă generație, ca și de accesul crescut la mijloacele de depistare rapidă a Mycobacterium tuberculosis”. Acesta a subliniat faptul că „de la momentul constituirii secțiunii de tuberculoză a Asociației noastre profesionale, eforturile – atât ale confraților implicați în program, cât și ale celor care activează în fiecare centru de diagnostic – au fost și au rămas concentrate pe creșterea aderenței pacienților la tratament și asigurarea fundamentării științifice. Sperăm ca această deflexiune a prevalenței bolii sa se accelereze și, pe viitor, să fie la fel de motivantă pentru rețeaua de pneumoftiziologie din România”.

„Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București se alătură și acestui demers de susținere a Programului Național de Control al TB, dar și a altor proiecte menite să aducă o contribuție solida la îmbunătățirea calității vieții românilor și, înainte de toate, România va trebui să își definitiveze foarte exact prioritățile, mai ales cele investiționale, pentru a reuși o creionare cât mai clară în dezvoltarea diverselor ramuri de activitate, sistemul de sănătate fiind în prezent, fără doar și poate, unul prioritar” a declarat Acad. I. Sinescu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, invitatul special al conferinței de presă.


În 2006, România era pe locul 42 din totalul celor 211 de țări care raportau date către OMS, privind incidența TB (în Regiunea OMS Europa, România ocupa locul 6 din punct de vedere al incidenței globale a TB).
Un număr de 19 județe din România totalizează 44% din totalitatea cazurilor, având valori peste media de 126.5 la suta de mii de locuitori (cât era aceasta în anul 2005). De asemenea, România are un număr ridicat de cazuri de TB MDR , făcând parte dintre cele 14 state cu incidența TB MDR crescută. În anul 2008 s-au raportat 792 cazuri MDR TB, iar în prezent, chiar daca se semnalează o scădere, deși lentă, numărul total de cazuri înregistrate în România este aproape egal cu suma celor înregistrate în Uniunea Europeană. TB afectează în proporție majoră populația săracă, predominant rurală, ale cărei condiții de trai sunt suboptimale ți al cărei acces la servicii medicale este limitat. Valori crescute se înregistrează și în rândul populației de etnie rromă (o minoritate numeroasă în România, slab deservită), la care se adaugă persoanele fără adăpost din mediu urban și populația din penitenciare (care se confruntă cu probleme de supraaglomerare și comorbidități).
Până la finele lui 2011, eforturile comune de implementare a reformelor în domeniul sănătății ale partenerilor naționali, susținute de Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, TB și Malariei, au avut ca rezultat un impact mai bun și indicatori de rezultat favorabili, după cum urmează:
- rata mortalității prin TB a scăzut în ultimii 10 ani cu 46.7% (de la 10.8% în 2002 la 5,7% în 2014)
- rata de succes terapeutic la cazurile noi, confirmate în cultura, a crescut de la 81% în 2005 la 85.9% în 2013.
- rata de detecție a cazurilor noi, pozitive în microscopie, a crescut la 79%, încă din 2009

Începând cu 2004 până în prezent, Programul Național de Control al TB a beneficiat de fonduri prin proiectele cu finanțare externă, susținute de Fondul Global, un procent important din această finanțare fiind alocat activităților în penitenciarele din România.
Au fost obținute rezultate remarcabile reflectate în scăderea valorilor incidenței, care în 2002 erau de 22 ori mai mari decât valorile incidenței din populația generală (în prezent se înregistrează valori de 6 ori mai mari decât în populația generală).

Principalele activități de control al TB și intervenții în sistemul penitenciar implementate cu sprijinul Fondului Global sunt, acum, instituționalizate și sustenabile. Ca urmare a acestor eforturi, România a coborât pe locul 66 în termeni de incidență globală, situându-se pe locul 6 în Regiunea Europeană a OMS.

În termeni de indicatori de rezultat obținuți, grantul din Runda 6, aprobat în 2007 de Fondul Global de luptă împotriva HIV, TB şi Malariei (GFATM), a permis României să ofere medicație cu antituberculoase de linia a 2-a unui număr de 520 de pacienți cu TB MDR și să facă screening pentru 799 de suspecți TB din rândul persoanelor fără adăpost, în vederea stabilirii diagnosticului (228 de cazuri au fost confirmate cu TB și tratate în consecință).
Peste 2309 de pacienți cu TB au beneficiat de stimulente sub formă de alimente și produse de igienă, în vederea asigurării aderenței la tratament; 41.325 de deținuți au beneficiat de sesiuni individuale de educație și prevenție în domeniul TB, iar 321 de angajați din penitenciare au beneficiat de formare în controlul infecției și prevenirea TB.

Misiunea OMS/GLC din 2012 a remarcat mai multe probleme care influențează diagnosticul și tratarea cazurilor MDR. Aceste probleme includ:
• lipsa disponibilității testării rapide pentru TB MDR, ceea ce creează o întârziere între cererea de testare a sensibilității și primirea rezultatelor;
• tratament de linia a 2-a gestionat deficitar în afara cohortei GLC, din cauza lipsei aprobării pe lista C2 a unor medicamente de linia a 2-a;
• DOT slab în timpul tratamentului ambulatoriu pentru cazurile cu TB sensibilă și rezistentă, prin neaderența la tratament;
• sprijin limitat pentru pacienții cu TB (sprijin psihologic insuficient pentru pacienții cu TB);
• insuficientă răspândire a activităților educative și de prevenire în rândul grupurilor sărace și vulnerabile (deținuți, persoane fără adăpost ți comunități sărace din zone izolate, inclusiv populație romă).

Numărul şi proporţia cazurilor cu TB MDR în ţară se mentine în platou, existența surselor contribuind la creşterea relativa a rezervorului de pacienţi cu TB MDR din ţară; ¾ din cazurile TB confirmate în cultură sunt testate prin antibiogramă. Numărul de cazuri de TB MDR înregistrate în fiecare an în România variază între 500 şi 600, în comparaţie cu numărul total de cazuri estimate de OMS , 1300 care ar trebui diagnosticate.
În 2011, statisticile oficiale au raportat un număr total de 384 de cazuri confirmate de TB MDR (93 noi și 291 retratamente) şi 161 de suspecţi de TB MDR (30 noi și 131 de retratamente). Din cauza acoperirii reduse cu ABG a cazurilor SS+, numărul actual de cazuri de TB MDR este subestimat. Întârzierea diagnosticării rezistenţei, în lipsa uni diagnostic rapid al bolii (Genexpert, LPA, sistemul BACTEC MGIT-960) și a iniţierii prompte a tratamentului, contribuie şi ele la rezultatele slabe ale evolutei sub tratament și, prin urmare, la menținerea rezervorului de TB MDR.

„Sloganul Asociației noastre esențializează în cuvintele „Trăim împreună, respirăm împreună” convingerea că problematica pacientului de tuberculoză transcende spațiul național și merge spre cel european, căruia îi aparține de fapt și de drept. El trebuie să se bucure de asistența pe care oricine o primește în alte țări ale Uniunii Europene și ne referim, cu precădere, la accesul la cele mai noi metode și formule de tratament și diagnostic” a declarat președintele Asociație Române a Bolnavilor de Tuberculoză, dr. Marius Dumitru. El a reiterat faptul că “preocupările noastre rămân axate pe întărirea dialogului dintre pacient și medic, dialog ce reprezintă, totodată, un garant al vindecării. Condiția este ca pacientul să găsească resursele de voință pentru a lupta cu boala, care este vindecabilă în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Și, desigur, e necesar să găsim împreună mijloace sustenabile și viabile pentru a lupta cu această boală care ne plasează pe un trist și rușinos loc de frunte în Europa”.


Potrivit statisticilor actuale, doar 78%din cazurile de tuberculoză raportată au acoperire prin antibiogramă.
Provocările referitoare la tratament sunt menționate în special pentru faza ambulatorie, precum și de achiziția și managementul medicamentelor anti-TB, ce includ uneori regimuri terapeutice inadecvate.
Asigurarea insuficientă a tratamentului sub directa observație (DOT) şi absenţa sprijinului social sunt factori care determină rata de succes scăzută pentru cazurile cu TB MDR.
Sistemul de înregistrare şi raportare trebuie îmbunătăţit în aşa fel încât să includă toate datele pentru tuberculoza MDR TB.
În plus, măsurile de control privind unitățile de pneumoftiziologie sunt inadecvate.


Antibiogramele (ABG) se efectuează la persoanele cu TB activă, în vederea identificării medicamentelor la care sunt sensibile sau rezistente microbacteriile Tuberculosa. Este esenţial ca acestea să fie identificate cât mai repede cu putinţă, pentru ca pacientul să beneficieze de cel mai eficient tratament şi, prin urmare, de vindecare rapidă, respectiv pentru prevenirea dezvoltării unei forme de TB rezistentă. Acest fapt este deosebit de important pentru pacienţii cu TB XDR, care pot avea o speranţă de viaţă redusă dacă nu beneficiază de tratament adecvat.

Timpul necesar efectuării metodelor convenționale de testare a sensibilităţii durează de la 21 de zile până la 3 luni, în baza faptului că eşantionul de spută trebuie mai întâi colectat şi apoi însămânțarea în cultură și apoi antibiograma.
În prezent, prin dotarea celor 18 laboratoare de referință națională, regionale și județene cu tehnică rapidă, timpul de diagnostic a fost scurtat la 2 ore de la maximum 21 zile.

În urmă cu 125 de ani (4 decembrie 1890), se năștea una dintre marile personalități ale medicinei românești, profesorul-doctor Marius Nasta, ceea ce a dezvoltat, în timpul conferinței mai-sus-amintite, și un scurt moment în memoriam. La București, figura centrală a ftiziologiei a fost prof. Marius Nasta (1890-1965), elev al școlii cantacuziniste, care a condus secția de tuberculoză a Institutului Dr. I. Cantacuzino din 1927 până în 1945, când a preluat conducerea primei clinici de ftiziologie de la Spitalul Filaret, iar din 1949 (anul când a luat ființă Institutul de Ftiziologie București) a preluat conducerea acestui institut, ce dispunea de două filiale, la Cluj (coordonată de prof. L. Daniello) și Iași (condusă de prof. N. Bumbăcescu).