Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru persoanele nefamiliarizate cu domeniul, dar si pentru jurnalisti, presedinti sau consilieri prezidentiali, aduc in atentie principalele activitati si etape pe care le implica pregatirea prin doctorat pana in 2005 (sistem practicat si in perioada in care Dl. Ponta a fost doctorand).
Intr-un context mai amplu, as insista asupra unei precizari: sunt activitati, cum este cu deosebire cercetarea stiintifica si inovatia, care nu pot fi incorsetate in canoane si, respectiv, norme juridice rigide si nepermisive, care le estompeaza tocmai sensul, misiunea si obiectivele. In plus, creatia stiintifica are un specific pentru fiecare domeniu, atat ca metodologie de realizare, cat si ca mod de abordare, dezvoltare, aprofundare si finalizare. Desigur, aceasta specificitate a creatiei stiintifice si inovatiei in domeniul dreptului nu poate fi ignorata, specialistii in materie si, doar ei in opinia mea, fiind cei in masura sa evalueze si sa opinieze asupra aspectului in discutie, implicit in ce priveste 'produsul' rezultat (lucrari, monografii, tratate). Doctoratul este, prin excelenta, o astfel de activitate.
Revenind la subiectul formulat, subliniem:
1. Dupa organizarea concursului de admitere la doctorat, se sustineau cel putin trei examene la discipline diferite si/sau inrudite cu domeniul in care urma a se pregati doctoratul. Examenele se pregateau si se sustineau intr-o perioada de aproximativ un an si jumatate – 2 ani, in fata unor comisii de specialisti formate din decanul facultatii, conducatorul de doctorat si alti trei profesori (sau conferentiari) din centre universitare diferite.
2. Se elaborau cel putin trei referate conexe subiectului tezei de doctorat (asadar, posibile viitoare capitole ale tezei), iar acestea se sustineau la intervale de cca. 6 luni, de asemenea, in fata unor comisii de specialisti.
Precizez ca Programul pregatirii fiecarui doctorand, ca si propunerile comisiilor de examen si referate, erau aprobate de Consiliile profesorale ale facultatilor si de Biroul Senatului Universitatii organizatoare.
Atat din experienta proprie (am condus doctoratul pentru 50 de discipoli, ceea ce inseamna sustinerea a inca cel putin 150 examene si 150 referate), precum si din participarea la alte zeci de comisii de la alti conducatori stiintifici, sustinerea examenelor si a referatelor, precum si dezbaterile prilejuite, reprezentau adevarate mini-sesiuni stiintifice de specialitate, deschise, cu participarea doctoranzilor si a cadrelor didactice din catedrele de profil.
3. Elaborarea tezei de doctorat, folosind parte din referate, dezvoltate si aprofundate cu noi aspecte sugerate de referentii din comisiile de sustinere si de alti specialisti.
Odata finalizata, teza se sustinea in catedra de profil obtinand (sau nu) un aviz (consultativ).
Abia dupa aceasta etapa, sustinerea publica a tezei, implicit comisia de concurs, se aprobau de catre Biroul Senatului Universitatii. Comisia era formata din presedinte (un reprezentant al conducerii Universitatii), conducatorul stiintific si alti 3-4 specialisti reputati din domeniu.
4. In ultima etapa, teza de doctorat, insotita de referatele de specialitate intocmite de membrii comisiei de sustinere, se inainta Ministerului Educatiei spre confirmarea titlului, dupa ce lucrarea era analizata si evaluata de Comisia de specialitate din cadrul Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Ce dorim sa se retina din precizarile si detalierile anterioare?
a) Existenta a numeroase 'filtre' si probe premergatoare, sustinerii tezei de doctorat, respectiv de evaluari, acumulari si reconsiderari, in prezenta si cu participarea atator specialisti, oferea garantia asupra responsabilitatii, autoritatii si probitatii profesionale in activitatea de pregatire a tezei de doctorat.
b) Pana la urma, sustinerea publica a unei teze este o activitate care finalizeaza o intreaga perioada de studii, documentare bibliografica, de cercetare stiintifica, de acumulari si dezbateri care antreneaza contributia si responsabilitatea comuna a doctorandului, conducatorului stiintific, a membrilor din comisiile de sustinere, evaluare si atestare.
c) Orice elaborat doctoral implica prezentarea stadiului cercetarilor anterioare in domeniul ales, la care trebuie, in mod necesar, facute trimiteri, comentarii si in legatura cu care se exprima puncte de vedere. Modalitatea de realizare a acestor demersuri difera, insa, de la un domeniu la altul in functie de specificul acestuia (in domeniul stiintelor exacte si tehnice, de pilda, aceasta constituia capitolul introductiv).
d) Etapizarea, formalitatile si, mai ales, activitatile anterioare sustinerii tezei de doctorat, continutul si nivelul dezbaterilor pe marginea referatelor si a tezei in sine se constituiau intr-un tot integrator care armoniza forma cu substanta viitoarei teze.
Avand in vedere etapele parcurse si autoritatea stiintifica a comisiilor care evalueaza si valideaza suita de activitati din cadrul doctoratului, inclusiv CNATDCU – practic, nicio alta instanta stiintifica nu mai are autoritatea sa anuleze titlul de doctor odata acordat.
In aceste conditii, a specula exclusiv pe marginea unor aspecte formale sau privind citarea sau preluarea unor scrieri anterioare, negand valoarea elaboratului in integrum (teza), echivaleaza cu a ataca chiar sistemul national legiferat privind doctoratul, inseamna a pune sub semnul intrebarii autoritatea si probitatea profesionala a numerosi specialisti, membri ai comisiilor, inclusiv, membri ai CNATDCU.
Cerand scuze colegilor de la Unversitatea din Bucuresti, nu vad niciun rost si nicio justificare in a relua demersuri consumate in urma cu zece ani, care au primit atestarea aceluiasi Senat, a aceluiasi Consiliu profesoral al renumitei Facultati de Drept, dar, in contextul perioadei, realitatilor si al prevederilor legale de atunci, ceea ce este valabil pentru alte mii de teze si detinatori de diplome de doctor. Asa se naste intrebarea legitima: se poate deroba Senatul universitar si Consiliul Facultatii de Drept de azi de raspunderea de atunci, negand legitimitatea si conformitatea cu prevederile legii a tuturor activitatilor mentionate de noi in cazul doctorandului Victor Ponta?
Ar fi un demers pe cat de inutil si de riscant, pe atat de compromitator si discutabil pentru mediul academic, cu efecte lamentabile si consecinte jenante, eufemistic exprimandu-ne. De altfel, acestea au aparut, iar consecintele nocive se resimt pe plan international si national.
Atragem, totodata, atentia ca legea nu prevede posibilitatea unei reveniri asupra deciziei de acordare a titlului de doctor din partea CNATDCU (!). In plus, a judeca o teza de doctorat, elaborata in urma cu 10 ani, prin raportare la prevederile Legii 1 /2011 Legea Educatiei Nationale ridica o alta problema complicata determinata de neretroactivitatea actiunii legilor.
Pe de alta parte si deloc de neglijat, fapte penale mult mai grave decat discutabilul plagiat se prescriu dupa 7-8 ani! Cum se aplica legea, cum se face dreptate si care sunt prioritatile – acestea sunt doar cateva dintre multele intrebari pe care si le pune oricine si la care autoritatile trebuie sa ofere raspunsuri, dar in special demersuri clare si imediate.
In sfarsit, este de reflectat asupra unui alt aspect: isi poate asuma CNATDCU, care este alcatuit din reprezentanti ai diferitelor stiinte, responsabilitatea unui verdict de retragere a titlului de doctor in drept acordat de reputati specialisti in domeniu? Noi consideram ca numai specialistii in drept (mai exact in drept international) sunt indreptatiti sa efectueze o evaluare competenta in acest domeniu. Doctoratul nu este un demers stiintific in general, ci unul de stricta specializare stiintifica.
In context, apreciez ca fiind nu doar nedemna, dar si lipsita de respect fata de celelalte profesii, stangacia recenta a membrilor CNATDCU. Nici fizicienii, nici matematicienii, nici chimistii, nici filologii s.a.m.d., in afara specialistilor in drept, nu pot emite judecati de valoare privind elaboratele din acest domeniu!
Imi este teama ca se vor gasi voci care vor solicita 'dezhumarea' tuturor lucrarilor din domeniul dreptului si poate nu doar atat, ori se va porni o adevarata vanatoare de vrajitoare determinata, in principal, de orgolii.
Dupa opinia noastra, actualul sistem de doctorat, care exceleaza doar in rapoarte, statistici si formalitati excesive, este cu mult sub nivelul celui practicat pana la 'inventiile' d-lui D. P. Funeriu.
Putem demonstra, oricand si prin multiple ilustrari, artificialitatea, formalismul si, mai ales, faptul ca internetul reprezinta principala sursa de inspiratie (frecvent chiar de plagiere) pentru cele mai multe teze de doctorat elaborate in ultimii ani. Am fosti doctoranzi, care fortati de imprejurarile ostile create de amestecul politic in educatie (la Universitatea 'Petre Andrei') mi-au marturisit ca, pentru a putea trai, intocmesc teze de doctorat pentru diversi amatori (!)
As mai aminti ca, in multe tari dezvoltate, sunt opinii diferite cu privire la ce trebuie sa fie o teza de doctorat: o sinteza asupra problemei abordate sau un elaborat suta la suta original?
Ceea ce se impune a retine este faptul evident, ca, in locul unor dezbateri de fond asupra problemei doctoratului, cu isteria generata de mass-media din interior sau exterior nu s-a reusit altceva decat declansarea unei noi 'cruciade' in mediul academic, la fel de sterila ca multe altele. Este exact ce ne mai lipsea pentru autodistrugere in aceste vremuri tulburi si intr-o tara suferind in incertitudini de decenii! Suntem un popor de demolatori?
Prof.univ.dr. Niculae Niculescu
Universitatea 'Petre Andrei' din Iasi
