Cu mama la psiholog

Ai un copil hiperkinetic pe care nici o educatoare nu vrea să-l primească la grădiniţă, ai luat o notă mică şi nu ştii cum să-ţi anunţi părinţii severi, prietenul te presează să faci sex deşi nu eşti decât în clasa a VI-a sau poate eşti un “tocilar” invizibil pe care nu-l observă nimeni în clasă.

LA GRĂDINIŢĂ
Educatoarea mi-a spus că trebuie să-mi întreb copilul în fiecare zi, după ce ajunge acasă, ce a făcut la grădiniţă. Şi că e bine să continuăm acasă ceea ce face el la grădiniţă. Când ajunge nu mai vrea însă să facă teme. Ce aş putea să fac?

Este firesc şi util pentru construirea unei relaţii sănătoase copil-părinte ca acesta din urmă să se intereseze cu privire la activitatea desfăşurată pe parcursul orelor petrecute la grădiniţă. Modalitatea în care este formulată întrebarea de părinte are o mare importanţă. Este bine să se evite întrebările generale de tipul: Ce ai făcut azi la grădiniţă?, pentru că nu orientează copilul în oferirea răspunsului. De regulă, răspunsul este: Bine – nesatisfăcător pentru părintele dornic de amănunte. De preferat sunt întrebările: Care a fost activitatea care ţi-a plăcut cel mai mult astăzi? Sau: Ce ţi-a făcut plăcere să lucrezi astăzi? Continuarea activităţilor de la grădiniţă acasă, cu părinţii, ar fi de preferat să nu se numească teme. Părintele poate să-i propună copilului să se joace împreună aşa cum a facut-o el la grădiniţă, sub pretextul de a învăţa şi el lucruri interesante. Astfel, copilul se simte valorizat, iar ceea ce învaţă la grădiniţă capătă o mai mare importanţă, dezvoltându-se treptat motivaţia pentru învăţare.

• Aura Stănculescu, director al Centrului de Resurse şi Asistenţă Educaţională al Municipiului Bucureşti

Citește pe Antena3.ro

Învârtelile imobiliare de milioane de euro ale lui Călin Georgescu, candidatul cu 0 cheltuieli declarate în campanie