Cum sare polițistul Cioacă în apărarea inculpatului Cioacă

În sala de judecată, oamenii sunt așezați pe genuri, ca într-o biserică. Cei care sunt de partea inculpatului se înghesuie pe băncuțe, în spatele avocatului apărării, ceilalți se poziționează peste culoarul din mijlocul sălii, în dreptul avocatului părții civile. Sunt ca niște mici galerii, ce freamătă mai ales când echipa lor e pe cale să încaseze un gol. Vociferează, oftează, încercând să transmită astfel celorlați, dar mai ales judecătorului, părerea lor despre ce se întâmplă în proces.

În dimineața de luni, 28 mai, când a intrat în sala de judecată pentru un nou termen din procesul în care este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și profanare de morminte, Cioacă și-a salutat avocata cu un zâmbet larg și-un „săru’mâna!”. Poartă același costum de stofă negru cu care a venit la toate termene, de când a fost arestat. Material de calitate, rezistent.

E un termen important: urmează audierea amanților. A celor cu care Elodia, dar și el, au avut relații extraconjugale în perioada în care avocata a dispărut.

 

Scutire pe motiv de sarcină

Procesul a durat șase ore, cu o întrerupere de doar cinci minute, acordată de judecător la solicitarea lui Cioacă. Ședința a început cu anunțul că amanta polițistului inculpat, Diana P. ( n.r. – nu vom divulga identitatea martorilor; faptul că ei sunt audiați într-un proces, chiar dacă acesta este public, nu-i transformă în persoane publice) nu se poate prezenta pentru a da declarație în fața judecătorului. Este însărcinată în 7 săptămâni, lucru dovedit de un certificat medical, iar doctorul i-a recomdandat să evite stress-ul. Diana P. este femeia la care Cioacă a plecat în seara de 29 august 2007 și de la care s-a întors în aceeași noapte în care procurorii susțin că el a omorât-o pe Elodia. E un martor important. Iar judecătorul decide ca la următorul termen să fie citată cu mandat de aducere.

 

Se face apoi o prioritizare a audierii martorilor, pe motive de boală și de minori. Marius B., polițist la Investigații Criminale, este în concediu pentru creșterea copilului și dorește să se întoarcă mai repede în Brașov, Luminița S., menajeră în casa soților Cioacă-Ghinescu, este însărcinată în luna a 5-a, iar Ion M., prieten cu Cioacă, are mâna stângă imobilizată în ghips. Sunt primii pe lista celor ce vor da declarații.

 

Polițistul „nu-mi amintesc”

Marius B. este cel care l-a ajutat pe Cristian Cioacă, în ziua de 2 septembrie 2007, să intre în mail-urile Elodiei. Cu inculpatul e prieten, dar avocata dispărută și primul ei soț i-au fost nași de cununie. „Știu că inculpatul și victima se aflau în relații bune”, declară el judecătorului. „Am discutat cu el după dispariția victimei și acesta mi-a spus că relațiile dintre ei nu erau fericite. Mi-a spus că există divergențe între ei”, adaugă, apoi, tot el. După care, se refugiată într-o amnezie motivată de trecerea a 6 ani de la acele evenimente, iar răspunsurile lui la întrebările ce i se pun încep, invariabil, cu „nu știu”, „nu mai îmi aduc aminte”, „n-am observat”, „nu-mi amintesc”. Pentru un polițist, B. Marius are o memorie defectuoasă. El spune însă că a intrat în casa lui Cristian Cioacă, la invitația acestuia și la trei zile de la dispariția Elodiei, „în calitate de prieten și rudă, nu de polițist”. „A văzut pete de sânge?”, vrea să știe Maria Vasii, avocata lui Cristian Cioacă. „N-am căutat pete de sânge și nici nu mi-a sărit vreuna în ochii”, răspunde Marius B.. Își aduce aminte însă că a observat în dressing-ul apartamentului Elodiei „un spațiu între haine, cât o lățime de palmă”. Susține că „victima își mai închidea telefonul după ora 17:00”, dar și că „uneori, ea avea reacții de nervozitate, care se încadrau însă într-un comportament normal”.

 

Întrebările lui Cioacă

Luminița S. a fost menajeră în casa soților Cioacă-Ghinescu în vara lui 2007. N-a apucat să le facă decât de trei ori curățenie, până când Elodia a dispărut. Spune că serviciile i-au fost plătite de avocată și doar ultima oară, pentru că ea nu mai era, de Cristian Cioacă. I se arată fotografia cu covorașul de baie găsit în octombrie 2007 printre probele din râpă, și martora declară judecătorului că „înainte de dispariția victimei am văzut covorul în baia mică”. Tot ea susține și că în acea baie era un singur covor, și nu două, cum apar în dosar. Spune că nu a remarcat, când a fost ultima oară în apartamentul din Gloriei un miros proaspăt de zugrăvit (n.r. - în acea casă mirosea puternic, și în octombrie 2007, a bețișoare parfumate). La solicitarea avocatei apărării, menajera povestește că „odată, când am fost la curățenie, înainte de dispariția victimei, m-am zgâriat la un deget și au curs câteva picături de sânge pe mână, fără să cadă pe vreun obiect din casă”. După ce apărarea își termină întrebările, spre uimirea tuturor, Cristian Cioacă se ridică din boxa acuzaților și anunță că vrea, la rându-i, să interogheze martora. Judecătorul se arată surprins: „dar credeam că aveți deja apărare, domnule inculpat!” (n.r. - doi avocați la bară, plus o pleiadă de avocați – asistenți). „Am, domnule judecător, dar sunt unele elemente care (sic!) un polițist le vede mai bine!”, îi răspunde Cioacă. Insistă apoi ca martora să-și amintească de covorul din camera copilului și de numărul de spoturi luminoase de la oglinda din baia dormitorului. O întreabă ce culoare avea ușa dormitorului și apoi, ușa glisantă de la baia dormitorului. Întrebări ce par fără miză, al căror scop subliminal însă era decredibilizarea martorului. „Nu erau două spoturi la oglindă, domnule judecător, era doar unul!”, își încheie Cioacă atacul.

 

 „Nu m-am uitat pe pereți”

Ion. M., prietenul lui Cioacă, are gipsul prins la piept. Cămașa albastră cu mânecă scurtă e încheiată pe deasupra gipsului uraș. Martorului îi e greu să stea in picioare, nemișcat, în fața instanței, așa că-și ține palma dreaptă în buzunarul de la spate al blugilor, pentru a se echilibra. „Cu 2-3 săptămâni înainte de evenimentul respectiv (n.r. – dispariția Elodiei), am aflat de la mama inculpatului intenția lui și a victimei de a divorța”. Povestește că în 11 septembrie, când Cioacă a fost chemat la IJP Brașov să fie audiat, a mers cu el din Pitești nu pentru a-l susține moral, ci pentru a face „o plimbare”, motiv pentru care și-a luat și o zi liberă de la serviciu.  „Într-o seară am dormit la el (n.r. - în apartamentul din Gloriei), iar în alta - la o pensiune, pentru că apartamentul era sigilat. În aceeași perioadă, tatăl meu era internal la spital, în București”, declară Ion M.

 

„Am refuzat să mă supun testului poligraf, deoarece acest lucru mi-a fost sugerat de avocatul inculpatului din faza de urmărire penală”, recunoaște martorul. Spune că nu știe dacă Elodia, pe care el o cunoștea destul de bine, „ar fi plecat o perioadă atât de lungă (n.r. – 6 ani) fără să-și vadă copilul.” La cererea avocatei Vasii, el povestește că a fost prezentat la cercetarea de la fața locului (CFL) efectuată în apartamentul din Gloriei la 11 septembrie 2007 și „la un moment dat, inculpatul a fost luat în oraș de polițiști, ca să facă niște verificări. După o oră jumătate – două, s-a întors împreună cu polițiștii. A venit nervos și le-a cerut să-și strângă foile și să plece de acolo, că pe el îl plimbă prin oraș în timp ce ei își fac treaba. În acest timp, în apartament s-au găsit niște urme de sânge pe pereți , pe care le-am văzut și eu, încercuite. Când eram în apartament, inculpatul m-a sunat și m-a întrebat ce se întâmplă, deoarece i-a auzit pe polițiști că trebuie să-l mai plimbe o oră”.

 

Despre ziua ulterioară dispariției Elodiei, Ion M. își amintește că „pe 30 august 2007 l-am văzut pe inculpat în fața blocului din Pitești, unde locuiau sora și mama lui. Era împreună cu copilul. L-am întrebat ce face acolo și mi-a zis «o caut pe mama». Nu am văzut nicio schimbare de comportament la el”.  

Și pentru prietenul lui, Cioacă are întrebări: „Ce relații erau între soți?”, „Când am făcut concediile împreună, relațiile între ei erau normale”. „A văzut urme de sânge în noaptea de dinaintea CFL-ului?”, „Nu am văzut urme de sânge. De altfel, nici nu m-am uitat pe pereți”, i-a răspuns Ion M. „Polițiștii de la CFL cum erau îmbrăcați?”, vrea să știe Cioacă. „În civil”. „A văzut martorul vreun echipament special, vreo mască, mănuși chirurgicale?”. „Nu, cât am stat acolo”.

La începutul declarației sale, martorul precizase însă că tot parcursul acelui CFL el a ales să stea în living, unde s-a uitat la televizor...

 

Declarația SPP-istului

Nicolae U. este agentul de poliție care a venit să facă cercetarea în apartament în ziua de 5 septembrie 2007, când Cioacă a reclamat dispariția Elodiei. Ca și polițistul audiat înaintea lui, și el își începe toate frazele cu „nu mai țin minte”. Probabil că în Brașov există zeci de cazuri Elodia, de aceeași amploare și cu aceeași mediatizare, așa încât informațiile se amestecă și se pierd...

 

Când în sala de judecată intră Cristian I., amantul Elodiei, Cioacă pironește privirea în podea și, multă vreme, nu o mai ridică de acolo. E pentru prima oară când cei doi se află în aceeași încăpere. Fostul SPP-ist, pensionat anticipat în 2008, e îmbrăcat într-un sacou maro, un tricou verde și pantaloni negri. Spre deosebire de fotografiile în care apărea cu Elodia, acum are părul grizonat și pare îmbătrânit. Cu siguranță, povestea asta tragică i-a schimbat mult viața...

 

„Am cunoscut-o pe victimă în 2006, pe internet. Ulterior, am avut relații apropiate. În a doua jumătate a lunii august 2007, am fost cu victima în concediu în Dubai. În jur de 25 august 2007, victima s-a întors în țară, iar eu am mers în misiune în Afganistan. Fără să fii avut discuții pe tema asta, bănuiesc că victima nu era în relații apropiate cu soțul ei. Pentru că putea să plece singură în excursii. Ea se interesa de copilul ei, și în timp ce era în Dubai suna în țară, să vadă ce face. Cred că victima a dispărut, pur și simplu, în pofida voinței ei. După plecarea din Dubai, am continuat câteva zile să-i scriu niște mail-uri, la care n-am primit niciun răspuns. Nu mi-am explicat de ce, n-am găsit niciun motiv. Înainte de dispariție, îmi răspundea imediat la toate mail-urile. Am aflat de dispariția ei de la televizor, în luna septembrie 2007, aveam în Afganistan un post românesc internațional. Primul meu gând a fost că s-a întâmplat ceva grav.”

 

Avocata apărării vrea ca martorul să povestească despre palma pe care el i-a dat-o Elodiei în timpul vacanței din Dubai, incident la care se face referire în mail-uri. Avocata Crina Radu se opune, sunt aspecte ce țin de viața intimă. Cioacă sare de pe scaun și, în ciuda regulilor dintr-o sală de judecată, cere socoteală instanței: „domnule judecător, de ce îi dați voie să continue?”. Judecătorul amenință că va sesiza Baroul, dar și Penitenciarul Colibași, însă, pâna la sfârșitul ședinței, avea să ierte pe toată lumea.

 

Cristian I. recunoaște că „în timpul vacanței din Dubai, am avut o nețnțelegere cu victima și i-am dat o plamă peste față”. Nu-i de ajuns. Avocata Maria Vasii vrea să știe dacă Elodia îi povestea în mail-uri despre starea ei depresivă. „Îmi amintesc de un mail în care vorbea de o stare de oboseală, dar nu pot să fac legătura între oboseală și depresie”, spune martorul.

Avocata Crina Radu traduce întrebarea: „era Elodia în stare să se sinucidă?”. „Nu mi-a spus niciodată asta”, răspunde Cristian I. „A avut clienți din lumea interlopă?”, vrea să știe Maria Vasii. „Nu am auzit-o niciodată pe victimă că i-ar fi frică de vreun client care ar fi amenințat-o. În general, procesele ei erau pentru litigii imobiliare”. Mai departe, avocata apărării vrea să știe detalii despre avorturile pe care le-ar fi făcut Elodia. În sală e rumoare, rudele ei nu înțeleg rostul întrebării, rudele lui Cioacă vor amănunte. Judecătorul amenință cu evacuarea sălii. În cele din urmă, fostul SPP-ist răspunde la întrebare: „știu despre două avorturi, din mail-uri. Unul - în perioada eram în Afganistan, iar celălalt - cu un an înainte”. Nici asta nu e de ajuns. „Ați avut cu victima relații sexuale traumatizante?”, dorește să afle Maria Vasii. Din nou, toată sala e un freamăt și-un zbucium. „Nu înțeleg ce importanță au aceste întrebări pentru cauză. Aici se judecă un omor!”, sare avocata Crina Radu. „Dar viața mea nu e importantă?!”, sare, la rându-i și Cioacă, fără să i se fi dat cuvântul. „Între noi nu au exista relații sexuale traumatizante”, răspunde amantul Elodiei.

 

Când îi vine rândul să pună întrebări martorului, Cioacă nu vrea să știe decât un lucru: „dacă a avut telefon cumpărat de soția mea?”. Cristian I. spune că a primit de la Elodia un mobil, în baza unui contract încheiat de ea cu o firmă de telefonie.  „După ce a dispărut, a mai vorbit martorul de pe  acel telefon?”, încearcă o întrebare capcană Cioacă, dorind să demonstreze că cineva plătea în continuare factura. „Din momentul în care am aflat de dispariția ei, nu am mai folosit acest telefon”, spune martorul.    

 

„În cât timp se descompune un cadavru?”

Urmează audierea lui Ionel B., fostul șef al Secției 2 Poliție Brașov, unde Cioacă era angajat în acea perioadă. „Cred că i-am aprobat schimbul de tură (n.r. – cel făcut de Cioacă în noaptea în care Elodia a dispărut; fapt pentru el a și fost sancționat disciplinar, deoarece nu avusese tocmai aprobarea șefilor). Nu se făceau schimburi de tură fără aprobarea conducerii”, susține Ionel B. „În septembrie 2007, am fost cu inculpatul la adjunctul IJP Brașov și am avut o discuție legată de dispariția victimei. I-am relatat adjunctului că eu, personal, i-am spus să o caute pe victimă la rude și la prieteni, și abia apoi să îi sesizeze dispariția. I-am recomandat să meargă și la mama victimei, iar el s-a eschivat și a zis «și, dacă mă duc acolo, ce rezolv? O să țină cu mine?»”.

 

Aurel G. A fost coleg cu Cioacă la Secția 2. În fața instanței, el a povestit incidentul în care acesta a întrebat-o pe șefa lui „în cât timp se descompune un cadavru?”. Martorul a declarat că vorbeau, la o țigară, despre un caz de moarte suspectă la care fuseseră cu o zi înainte, însă spune că Cioacă nu avea niciun interes personal în acea cauză.

 

Lucian D., fost coleg de barou cu Elodia, a declarat instanței că ea era „om mamă bună și o profesionistă în meseria ei. Își respecta clienții și n-ar fi putut să plece și să nu-și onoreze contractele semnate. Avea cauze mai mult pe civil. Ultimul dosar în care victima mi-a fost adversar a fost un partaj, finalizat la notariat”.

 

Ștefan R. a fost coleg de facultate și a rămas prieten cu avocata dispărută. Se vedea cu ea aproape zilnic. Audiat de instanță, a susținut că „victima mi-a spus că, în ultima perioadă, nu se înțelegea cu inculpatul, deoarece el avea o altă relație. Mi-a spus că vrea să divorțeze, iar eu am sfătuit-o să nu facă asta, deoarece trecuse totul pe numele lui. Ofițerul de credite de la bancă a considerat că veniturile ei nu sunt constante”.   

 

Nicolae N., și el avocat și prieten cu Elodia, a declarat instanței că a văzut-o ultima oară pe Elodia în august 2007, după ce ea s-a întors din Dubai. „Arăta normal și nu părea că ar fi ceva în neregulă. Mi-a spus că a cunoscut pe altcineva și a sugerat ceva despre divorț, nu mai știu ce expresie a folosit... La două zile, am avut o discuție telefonică cu victima, iar ea era foarte supărată, mi-a zis că o să-mi povestească când ne întâlnim. A doua zi am sunat-o și avea telefoanele închise. De atunci, nu am putut vorbi cu ea. Am avut o discuție cu asistenta victimei, care mi-a spus că nu știe unde e Elodia, dar inculpatul i-a spus că o să apară”.

 

La următorul termen al procesului, fixat pentru data de 25 iunie a.c., vor fi audiați ultimii șapte martori din dosar. Pentru toți, judecătorul a cerut mandat de aducere. Asta înseamnă că cercetarea judecătorească se apropie de final, iar verdictul procesului este aproape.