Dedicaţie judecătorilor lui Năstase, epitaf pe un obsedant deceniu

În 2004, în vară, premierul României era primit la Casa Albă. În biroul oval; oaspete al preşedintelui Bush, spune că ar putea fi  candidat la alegerile prezidenţiale. Gazda confirmă că se va lupta şi el pentru un al doilea mandat. Din acea zi pentru Adrian Năstase, considerat favorit pentru a-i urma lui Ion Iliescu la Cotroceni, începe un şir de încercări nefericite greu de anticipat. Lupta politică are suişuri şi coborâşuri, funcţiile sunt efemere dar logica luptei politice a fost grav perturbată în cazul lui Adrian Năstase. Nu i-am fost un apropiat atunci când era la guvernare, mai degrabă am comentat cu aciditate politicianul plin de el, superior intelectual, care îşi conducea dominator echipa de la partid şi din Palatul Victoria. Alţii erau cei care se bucurau de relaţiile privilegiate cu familia Năstase. L-am cunoscut şi i-am devenit partener de dialog abia după ce a pierdut alegerile prezidenţiale. A trecut primul şoc, a căutat explicaţiile eşecului neaşteptat de la prezidenţiale.

Primii care l-au trădat au fost cei apropiaţi. Surprinzător, cele mai mari lovituri pe care şi-au construit cârtiţele harnice scenariul demolării şi eliminării politice a adversarului dreptei, au plecat de la un obscur membru al familiei Năstase. Un neam colateral, plecat de mult în America, considerat dizident al regimului comunist, a fost pus la treaba. Calvarul Zambaccian s-a născut din şirul de minciuni împachetate de Aurel Sergiu Marinescu, unchiul din Statele Unite. "Opera" lui Marinescu, devenit memorialist şi colaborator al unor publicaţii ale diasporei cu surse de finanţare obscure, lansează un Armaghedon pe care nimeni nu îl ia în seama. Era cu doar câteva săptămâni înainte de alegeri şi mizeria campaniei electorale  a echipei lui Băsescu nu mai suporta încă una, atât de gogonată încât avea credibilitate zero. Totuşi cineva marşează; o publicaţie din New York, şi ea în căutare de finanţare găzduieşte minciunile. Erau atâtea calomnii încât nimeni din ţară nu vrea să le preia. O revistă din Bucureşti, la ordin, trece şi aceasta ultimă frontieră a ruşinii minimale şi le publică. Câteva din gogoriţele unchiului sunt folosite de ziarişti isterici în ura impotriva lui Năstase dar şi de alţi câţiva care jucau la două capete. Victoria lui Băsescu, care va fi la examenul timpului o catastrofă naţională, se tranformă într-o vânătoare a lui Năstase. Marele trofeu urma să fie prezentat ca marea victorie împotriva corupţiei. Monica Macovei cu trupa de lighioane aduse la Parchet încep să sugă din mizeriile lui Marinescu; aşa se naşte "Dosarul Zambaccian" - legenda plină de erori materiale şi juridice care l-au măcinat pe Adrian Năstase. Cine mai ştie azi că informatoarea Securităţii, impecabila Mona Muscă, a făcut plângerea penală care a declanşat maşinăria infernală a DNA sub zelosul Morar. Un lung şir de procese cu încărcătură politică greu de imaginat în democraţie, care au compromis justiţia din România şi au pătat iremediabil carierele unor magistraţi au format o mascaradă judiciară  cu dimensiuni de epopee. Suferinţele plecate mai ales din nedreptate nu l-au înfrânt pe Adrian Năstase. Încercările lasă însă urme, Dana Năstase şi cei doi băieţi sunt şi ei marcaţi de acest deceniu infernal.

Luni este capăt de drum. Se încheie circul în care justiţia a fost obligată să joace după programul scris de la Cotroceni şi de mâinile invizibile care i-au dictat Armaghedonul lui Marinescu în 2004. Decizia de mâine a Curţii Supreme încheie un ciclu al minciunii. Judecătorii se pot circumscrie acestei farse sau pot scăpa de o piatră pusă de alţii pe conştiinţa lor. Nastase ştie că liber sau condamnat se eliberează de teatrul instanţelor pentru care, culmea ironiei, şi-a dedicat studenţia, anii de cercetare ştiinţifică şi cariera universitară. Liber sau condamnat, Năstase este deja o figură tragică pentru schimonosirea democraţiei. Am datoria însă ca ziarist să demontez  minciuna care a fost trambulină pentru procesele acestui deceniu în care a fost târât un om care putea să dea acestui ultim deceniu de istorie românească un alt curs. Marinescu a murit dar oribila lui operă îşi scrie luni ultima filă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acest contra-Armaghedon la care am început să lucrez îl voi trimite la ieşire din tipar cu dedicatie celor care s-au pus în slujba unei erori istorice. Sper să  termin lucrarea exact la un deceniu de la evenimentul din biroul oval la care am fost martor. 

Citește pe Antena3.ro

De ce se vinde o casă cu etaj și două dormitoare cu numai 1 euro, în Anglia