Inecati in gunoi

Dupa intrarea sa in UE, Romania va trebui sa cheltuiasca peste patru miliarde de euro pentru a pune la punct o retea nationala de instalatii construite special pentru incinerarea deseurilor.

JURNALUL FOTO DUPA INTEGRARE. Romania beneficiaza de trei ani perioada de gratie pentru a-si construi instalatii de incinerare a deseurilor

Dupa intrarea sa in UE, Romania va trebui sa cheltuiasca peste patru miliarde de euro pentru a pune la punct o retea nationala de instalatii construite special pentru incinerarea deseurilor.

O data cu oficializarea intrarii in Europa, Romania si-a luat obligatia de a trata cu maxima seriozitate problemele privitoare la protectia mediului, inclusiv a gestionarii si anihilarii deseurilor de orice natura ar fi ele. Domeniu in care va trebui sa respectam intru totul procedurile europene. La nivel legislativ, in UE functioneaza "Directiva nr. 2000/76/EC", text ce reglementeaza distrugerea prin incinerare a deseurilor periculoase, dar si a poluarii atmosferice cauzate de instalatiile in care se ard gunoaiele menajere. "GEOGRAFIA" GUNOAIELOR. Daca printr-un blestem cumplit, toate deseurile produse in tara noastra s-ar strange intr-un singur loc, harta Romaniei s-ar imbogati in fiecare an cu un munte de gunoaie. Un munte imens, compus din peste 47 de milioane de tone de deseuri diverse, dintre care unele extrem de periculoase. Un munte fetid, in care cateva milioane de tone de gunoi menajer, rumegus, span metalic industrial si steril provenit din exploatatiile miniere s-ar amesteca de-a valma cu alte milioane de tone de dejectii umane si animale. Tuturor acestora li se adauga alte cateva sute de mii de tone de deseuri provenite din unitatile sanitare, inclusiv "deseurile anatomice" provenite din salile de operatii ale spitalelor. Specialistii au calculat ca, la nivelul anului 2000, cele mai multe reziduuri au fost produse in industria de extractie si prelucrare a minereurilor - 7 milioane de tone; producerea energiei - 6 milioane de tone - si extractie carbunilor - 4 milioane de de tone. Pe locurile urmatoare se situeaza agricultura si zootehnia - cu 3 milioane de tone, industria de prelucrare a lemnului si constructiile, care produc fiecare cate 3 milioane de tone de deseuri, industria metalurgica - 2 milioane de tone, si industria de prelucrare a produselor minerale nemetalice - cu un milion de tone. In plus, in acelasi an, unitatile de salubritate au colectat alte 6,61 milioane de tone de deseuri urbane, 1,38 milioane de tone de namol provenit din epurarea apelor uzate orasenesti si 0,16 milioane de tone de resturi provenite din demolari. Se estimeaza ca din aceste zeci de milioane de tone de reziduuri, peste 900.000 de tone sunt deosebit de periculoase, categorie in care sunt incluse zgura din furnale, fosfogipsul si soda calcinata, precum si deseurile clinice care sunt inca arse in crematoriile spitalelor. LABIRINTUL LEGILOR. Inca inainte de a fi admisa in UE, Romania a solicitat din partea organismelor europene o pasuire de trei ani, interval in care trebuie sa-si construiasca instalatiile de incinerare si sa poata fi in stare sa puna in aplicare legislatia privitoare la gestionarea materialelor poluante produse de instalatiile de incinerare deja existente, substante toxice ce acum se raspandesc in aer, in apa si pe sol. Strict legal, aceste obligatii sunt reglementate la nivel european prin Directiva 2000/76/EC, text unic privitor la incinerarea deseurilor. Aceasta integreaza prevederile Directivei nr. 94/67/EC, legata de incinerarea deseurilor periculoase, si ale Directivei nr. 89/369/EC, referitor la reducerea poluarii atmosferice cauzate de instalatiile noi de incinerare a deseurilor orasenesti. In acest context, pana in 2010, Romania trebuie sa-si construiasca o intreaga retea de incineratoare moderne. In principiu, punerea in practica a planurilor de gestionare a deseurilor periculoase va reveni firmelor ce produc aceste deseuri si, acolo unde este cazul, consiliilor locale. DISTRUSE, DAR CUM? Statisticile oficiale sustin ca o buna parte din aceste deseuri sunt deja anihilate prin diverse procedee. Astfel, din totalul de 47 de milioane de tone produse in anul 2000, considerat an de referinta, autoritatile afirma ca s-ar fi valorificat zece milioane de tone. In privinta acestei valorificari, probabil ca este vorba si despre reziduurile ramase de pe urma prelucrarii lemnului. Cu toate ca de foarte multe ori presa a semnalat cazuri de rauri sufocate cu rumegus provenit de la gaterele ce functioneaza in zone izolate, Garda de Mediu ne-a spus ca aceasta situatie a fost reglementata. Si asta pentru ca acest rumegus este cautat mai ceva decat painea calda de alte intreprinderi pentru care el ar reprezenta materia prima. Asa o fi. Alte aproximativ 37 de milioane de tone de deseuri au fost eliminate prin alte metode, printre care depozitarea in halde si arderea au fost cel mai des folosite. Este vorba despre sterilul minier, zgura, cenusa de la termocentrale, namoluri de la statiile de epurare a apelor uzate industriale. In acelasi an 2000, modalitatea de eliminare a deseurilor menajere, cat si a celor periculoase a fost adunarea lor in depozite mai mult sau mai putin amenajate. In schimb, prin incinerare, s-a eliminat doar 1% din deseurile colectate. In cazul deseurilor menajere, aceasta metoda nu a putut fi utilizata din cauza umiditatii acestora.

BANI PENTRU INCINERATOARE

Respectarea legislatiei europene referitoare la distrugerea prin incinerare a deseurilor va costa Romania o groaza de bani. Astfel, doar pentru punerea in practica a Directivei 94/369/EEC, privitoare la incinerarea deseurilor periculoase, tara noastra va trebui sa cheltuiasca 3,26 miliarde de euro. Din aceasta suma imensa, 3,1 miliarde de euro va costa construirea si intretinerea a trei incineratoare moderne, ce vor fi utilizate pentru anihilarea deseurilor periculoase. Alte 160 de milioane de euro se vor cheltui pentru construirea a 100 de incineratoare ce vor distruge deseuri provenite din domeniul sanitar, considerate si ele deosebit de periculoase. In acelasi timp, aplicarea Directivei 89/369/EEC, ce urmareste reducerea poluarii atmosferice provenite din instalatiile noi de incinerare a gunoaielor rezultate din aglomerarile urbane, va costa si ea in jur de 990 de milioane de euro. In aceasta suma intra si construirea si utilizarea a trei incineratoare de deseuri menajere. Iata deci cum suma totala se apropie de 4,5 miliarde de euro, aproape jumatate din datoria externa "agonisita" candva de Ceausescu. Asta nu ar fi nimic, daca aceste investitii ar fi necesare doar o data pentru totdeauna. Dar nu este asa. Cele trei incineratoare pentru anihilarea deseurilor periculoase au durata de functionare de 35 de ani, iar celelalte trei pentru deseurile menajere, de 25 de ani. Oricat ne-ar parea acum de mult, nu este o eternitate. Dupa aceste intervale de timp, distractia va trebui luata de la capat, la preturile ce vor fi in vigoare peste cateva decenii. In aceste calcule nu s-au luat in discutie alte cateva aspecte. In acesti 4,5 miliarde de euro nu sunt incluse costurile pentru eliminarea prin incinerare a unor tipuri mai deosebite de deseuri periculoase ce sunt stocate pe teritoriul Romaniei. Si nici costurile dotarii cu echipamente de anihilare a poluantilor rezultati din cuptoarele din industria cimentului, ce functioneaza pe baza incinerarii de deseuri. Pare foarte mult, dar nu prea avem de ales. Obligatiile asumate de statul roman in privinta protectiei mediului sunt unele dintre cele importante, iar de asumarea lor a depins integrarea noastra in UE.