Însemnele folosite ca identitate socio-culturală

Mi se pare trist ca multi dintre micutii din Romania nu mai stiu ce inseamna, sau se rusineaza sa mearga cu colindul, dar sunt extrem de incantati de Haloween. Am uitat de Dragobete, dar sarbatorim de cativa ani Valentine’s Day, iar in loc de 'bine' am ajuns sa spu­nem 'OK'. Ne plac mai mult sar­ba­torile altora decat ale noastre, vorbim in alte limbi pentru ca ni se par mai 'cool' si incet-in­cet incepem sa uitam cine suntem si sa ne placa mai mult sa fim ca altii. Din pacate, nu suntem singurii. Acest fenomen se manifesta la nivel global si putini mai sunt cei care se mandresc cu ceea ce sunt si cauta mo­da­li­tati de a se face remarcati ca par­te a lumii din care provin. Unele dintre aceste practici sunt frumoase si atragatoare, altele ciudate si chiar inspaimantatoare, dar toate sunt respectate cu sfintenie de adeptii lor.

Am crescut intr-o casa in care muzica si-a avut intotdeauna locul ei de cinste. Parintii si apropiatii mei aveau lazi intregi de discuri, dar din toate imi mai amintesc unul singur. Pe coperta verde era fotografia unei fete frumoase, cum rar vazusem, cu haine stranii, dar atragatoare si cu o voce subtire de privighetoare. Insa nici frumusetea fetei, nici hainele ei si poate nici vocea nu mi-au ramas la fel de bine intiparite in minte, asa cum s-a intamplat cu punctul rosu de pe frunte. Poate ca multi dintre voi ati ghicit deja ca vorbesc despre celebra cantareata Naarghita, care a adus in casele romanilor o mica parte a unei culturi vechi de mii de ani.

Atat am stiut pana de curand: ca oricine are punct rosu pe frunte este de origine indiana. Eram fascinata de el, dar abia acum m-a impins curiozitatea sa aflu mai multe. Pe langa faptul ca semnul rosu, numit 'bindi', este una dintre cele mai fascinante forme ale decorarii corporale, in cultura hindusa are o insemnatate aparte. Locul dintre sprancene este considerat punctul intelepciunii ascunse, unde toata experienta umana este adunata. Punctul rosu retine energia in corp si controleaza nivelul concentratiei. Este consi­derat de asemenea, punctul central al creatiei insasi, simbol al starii de bine si aducator de noroc. In sudul Indiei bindi este purtat de tinerele necasatorite, in timp ce in restul regiunilor este rezervat femeilor maritate, insa fiecare persoana care il poarta trebuie sa dea dovada de iscusinta pentru a desena un semn perfect.

Majoritatea celor care folosesc arta corporala pentru a-si crea o identitate traiesc in triburile africane. Pentru ei semnele sau chiar modificarile corporale sunt un mod de viata. Body-paintingul, tatuajele, pierce-urile, inciziile decorative, ascutirea dintilor si cicatrizarea pielii sunt cele mai raspandite forme de identitate socio-culturala. Majoritatea rituarilor presupun durere fizica, dar sunt considerate o onoare pe care numai cei care o merita o pot primi. Triburi precum Surma, Mursi, Maorii, Masaai sau Apatani sunt cunoscute pentru astfel de practici, normale in randul lor, dar privite cu scepticism si oarecare teama de restul oamenilor. In ciuda acestor lucruri membrii triburilor aleg sa ramana izolati de lumea moderna si isi duc traditiile mai departe cu mandrie. Mai mult decat atat, arta africana, inspirata din propria lor viata, este considerata una dintre cele mai diverse mosteniri de pe Pamant.