“Legea conferă drepturi, nu amăgiri”

Comandorul Petre Bână, consilierul pentru presă al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, vorbeşte deschis într-o scrisoare deschisă adresată Jurnalului Naţional despre păsurile şi problemele veteranilor, despre promisiuni făcute, dar neonorate din partea celor care ar fi trebuit să aibă grijă de aceşti oameni care "şi-au lăsat pe câmpurile de luptă un braţ, picioarele, ochii".

"S-au scurs 15 ani de când a fost adoptată şi promulgată Legea 44/1994, care stipula împroprietărirea veteranilor decoraţi cu anumite ordine şi medalii de război cu 1 ha teren arabil sau 500 mp intravilan. Nici acum, o bună parte dintre ei nu au beneficiat de acest drept. În Bucureşti, de pildă, nici unul nu a fost împroprietărit. Pe motiv că nu există această posibilitate, nici în Capitală, nici în împrejurimi. În schimb, au fost puşi în posesie cu hectare întregi o mulţime de neaveniţi, de afacerişti, de ghiftuiţi, iar în locurile de intravilan au apărut, ca şi ciupercile după ploaie, cartiere întregi de vile, una mai somptuoasă decât alta alta, cu grădini, piscine etc.

Mai mult de jumătate dintre cei care se încadrau în această prevedere, în Bucureşti, peste 2.500, au părăsit această lume tot aşteptând să li se dea ceea ce meritau de drept şi li se cuvenea potrivit legii. După zeci de adrese şi plângeri adresate celor mai înalte instituţii ale statului,  s-au văzut nevoiţi să se adreseze justiţiei.

Pe care o mai văd încă dreaptă, în slujba adevărului, nu a unor grupuri de interese. Mor pe capete sărmanii veterani, invalizi, văduve de război şi de veterani. Sunt bătrâni şi bolnavi, mulţi singuri, fără nici un ajutor. Dar medicamentele şi protezele ce trebuie să li se ofere gratuit în virtutea aceloraşi legi rămân doar simple şi deşarte promisiuni. Ori legea, orice lege din lume, conferă drepturi, nu amăgiri.

Cum este cazul şi biletelor de tratament gratuite în staţiuni balneoclimaterice. Indemnizaţiile de război, pensiile invalizilor şi renta pentru decoraţiile primite n-au mai fost actualizate în raport cu costul vieţii de multă vreme, pe motiv de criză sau altele invocate, fără acoperire".

Finalul scrisorii transmite demnitatea şi sensibilitatea acestor oameni care aşteaptă cuminţi, fără să ceară sau să-şi reclame infirmităţile. "Bravii veterani români rămân cu promisiunile, cu recunoaşterile fariseistice din partea autorităţilor că nicicând societatea nu-i va putea răsplăti pentru tot ce au făcut şi îndurat pentru ţară. Nu cârtesc, nu-şi reclamă infirmităţile. Aşteaptă cuminţi, disciplinaţi, cum au fost o viaţă întreagă, o minimă şi justificată înţelegere, nu umilinţă. Amin" Semnatarul scrisorii aminteşte totodată că în urma unor îndelungate şi insistente demersuri ale conducerii Asociaţiei şi a promisiunilor miniştrilor de Finanţe succedaţi în aceste fotolii, s-a revenit, în Legea 303/2007, stabilindu-se că "veteranii, invalizii de război şi văduvele necăsătorite ale veteranilor sunt scutiţi de plata impozitelor pe terenurile arabile în suprafaţă de până la 5 ha".

Numai că "de parcă nici n-ar fi auzit de această lege, în multe locuri, organele încasatoare de taxe şi impozite locale au continuat să se ghideze, tot după Codul Fiscal". Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război este o organizaţie independentă, apolitică, neguvernamentală, de interes public, cu statut juridic, afiliată la Federaţia Mondială a Foştilor Combatanţi, cu sediul la Paris. Asociaţia a fost înfiinţată la iniţiativa unui grup de generali, ofiţeri şi subofiţeri, participanţi la ambele campanii, din Est şi din Vest, ale celui de-al doilea război mondial, în frunte cu generalul Marin Dragnea, invalid de război, a reprezentat un act cu profunde semnificaţii. Astăzi, în România mai trăiesc ca veterani de război circa 80.000, iar invalizi 3.000.