Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Specialiștii încearcă să le explice familiilor acestor bolnavi că e mai bine pentru toată lumea să fie ținuți în clinici speciale, însă cei mai mulți preferă să-i ia acasă, pe semnătură. Mai sunt și alte probleme legate de locurile în spitalele de psihiatrie, deficitul de personal, lipsa de finanțare, care îi lasă pe bolnavii psihic în libertate. Există și ONG-uri care luptă pentru dreptul la libertate al celor cu afecțiuni psihice, însă crimele comise de unii dintre ei, când sunt în criză, arată că victimelor nu le apără nimeni dreptul la viață, în aceste cazuri. Cei cinci oameni, printre care un copil de 5 ani, omorâți, marți, la Bascov, județul Argeș, ar fi trăit acum, dacă bolnavul era internat.
În localitatea Bascov, din județul Argeș, un bolnav psihic și-a ucis familia, în noaptea de luni spre marți. Din declarațiile șefului serviciului de Medicină Legală din Argeș, Dan Manu, reiese că moartea celor 5 victime, printre care și un copil, a fost provocată cu corpuri contondente (un ciocan și pietre) și obiecte tăietoare. După expertiza medico-legală psihiatrică s-ar putea constata că bărbatul care a comis omorul multiplu nu a avut discernământ, astfel încât să nu facă nicio zi de închisoare.
Pentru o perioadă va fi izolat de societate, legea permițând măcar internarea forțată într-un spital de boli psihice, în astfel de cazuri. Dar, ulterior, un specialist ar putea constata că tratamentul a dat rezultate bune, iar bolnavul se poate întoarce în libertate. Au mai existat multe astfel de cazuri, inclusiv cu recidivă, însă specialiștii nu prea se gândesc și la consecințe, adică la victimele care vor sfârși la fel ca toate celelalte, din câteva sute de dosare identice ale Poliției.
Apărăm drepturile criminalilor, nu pe ale victimelor
Se ajunge la astfel de orori pentru că legislația românească nu ține cont de pericolul pe care acești bolnavi îl reprezintă, chiar și pentru ei înșiși. Viorel L. are 52 de ani și era cunoscut cu afecțiuni psihice foarte grave. Familia a preferat să îl țină acasă și, teoretic, se afla sub tratament, în momentul comiterii crimelor. Practic, nu se știe dacă își lua medicamentele. Polițiștii care au anchetat multe astfel de situații au constatat, de cele mai multe ori, că bolnavii care au ajuns să comită crime oribile, în crize, nu își luaseră de mult timp tratamentul. Dar toți au dreptul să fie liberi. Există ONG-uri care le protejează aceste drepturi și chiar sunt persoane foarte vocale care se revoltă de fiecare dată când se cere modificarea legislației pentru a nu se mai ajunge la astfel de victime. Nimeni din aceste asociații nu se gândește nici măcar la viețile bolnavilor, care de cele mai multe ori încearcă să se sinucidă, după ce își revin din criză și își dau seama ce au făcut.
Așa este și cazul de la Bascov. Autorul crimelor ar fi încercat să se sinucidă, în momentele de luciditate de după comiterea ororilor. Ar fi fugit într-o pădure, unde a fost prins de polițiști, iar acum este în arestul de 30 de zile – măsură care se poate dispune conform legii.
În general, atunci când se ajunge la crimă, pentru bolnavii psihic se poate dispune internarea obligatorie într-un sanatoriu de boli psihice, dar și din acest punct de vedere mai avem o problemă, în România, pe lângă faptul că oricând îi poate lăsa în libertate un specialist: nu sunt locuri suficiente și nici personal nu avem. Această situație nici măcar nu e de dată recentă, ci trenează de aproape 30 de ani, însă nu s-a schimbat nimic în bine.
Lipsa personalului e suplinită de bolnavi
Fostul șef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliției Capitalei, Dan Antonescu, s-a confruntat cu multe astfel de cazuri, atât în timpul serviciului, cât și după ce s-a pensionat. A fost foarte mulți ani operativ, abia apoi șef serviciu. Ulterior, a analizat sute de alte situații de acest fel, devenind realizator de emisiuni TV cu scop de prevenție (acum la TVR 1). Dan Antonescu numește aceste cazuri „bombele de lângă noi”. A scris și un editorial cu acest titlu, a vorbit de zeci de ori despre aceste pericole și despre nevoia de modificare legislativă, dar degeaba. De fiecare dată a și fost atacat de apărătorii drepturilor persoanelor cu boli psihice.
Un caz aparte i-a atras atenția polițistului, în anii 90, când căuta prin țară un autor de crime multiple și l-a depistat într-un spital de psihiatrie. Ajungând la poarta spitalului, împreună cu procurorul Marian Nazat, au fost întâmpinați de un bărbat despre care au crezut că e portarul. În discuția cu directorul spitalului au aflat că „portarul” era chiar criminalul bolnav psihic pe care îl căutau. Aceste unități medicale au și acum probleme cu deficitul de personal și folosesc uneori bolnavii pentru a ține locul angajaților lipsă, la fel cum deținuții fac serviciu de pază în penitenciare, din același motiv și, evident, cu aceleași riscuri.
„Nu mai e chiar așa. În unele situații, condițiile sunt bune, dar în altele, supravegherea lasă de dorit. Unii evadează, mulți comit fapte cu violență. În ultimii ani au fost și asistente atacate sau chiar omorâte de unii dintre acești bolnavi. Legislația lasă membrii familiei să-și asume răspunderea pentru a-i lua acasă, dar nici măcar nu este cineva care să verifice dacă bolnavul chiar primește medicația. Am avut situații în care mama îl ia pe semnătură pe copil și în scurt timp devine victimă de omor, mai ales atunci când bolnavul este adult. Mamelor, de regulă, le e milă să își lase copiii internați, dar nu se gândesc la consecințe. Nici măcar nu pot înțelege aceste victime că ele vor fi primele atacate și că acei copii ai lor nici măcar nu le percep ca mame, ci își îndreaptă toată furia asupra lor și în general asupra membrilor propriei familii, așa cum s-a întâmplat și în cazul de săptămâna asta”, a explicat, pentru Jurnalul, Dan Antonescu.
Internat cu forța, dar nu se știe până când
În cazul bărbatului care și-a omorât cinci membri ai familiei în județul Argeș, pentru următoarele 30 de zile e asigurată izolarea de societate, prin arestul preventiv, însă după ce va ajunge (mai mult ca sigur) internat într-un spital de psihiatrie, nu poate garanta nimeni cât timp va rămâne acolo. „Judecătorul dispune arestarea pentru 30 de zile, dar procurorul trebuie să ceară expertiză medico-legală psihiatrică, iar aceasta durează cel puțin trei săptămâni. El are antecedente foarte grave. Dacă se trage concluzia că el nu a avut discernământ în momentul comiterii crimelor, se dispune internarea lui într-un spital de boli psihice. Culmea este că în acest caz, în familie existau două cadre medicale. Sora lui, pe care a omorât-o, era asistentă medicală, iar cumnatul lui este medic. Acesta din urmă a scăpat, pentru că bolnavul a așteptat să plece de acasă, ca abia apoi să se ducă să-și omoare sora și nepoata de 5 ani”, mai spune polițistul. Așa se confirmă ceea ce psihiatrii știu foarte bine despre persoanele cu acest tip de afecțiune: în momentele de criză, atunci când ajung să comită crime, își vizează mai ales familia. Bărbatul de la Bascov i-a ucis mai întâi pe membrii familiei din casa în care locuia împreună cu aceștia, apoi a așteptat până dimineață, între prima serie de crime și cea de-a doua, știind că trebuia să plece de acasă cumnatul său, tocmai pentru că pe el îl percepe ca fiind din afara familiei.
Închisoarea pe viață, adică 20 de ani sau mai puțin
În acest caz există, totuși, posibilitatea ca după expertiza medico-legală psihiatrică să se constate că autorul celor cinci crime a avut discernământ în momentul comiterii faptelor. Dacă se va ajunge la această concluzie, atunci bărbatul din Bascov va primi pedeapsa maximă, adică închisoare pe viață, având cinci victime și fapte de o violență extremă. Pe viață, în România, înseamnă 20 de ani, cu posibilitate de liberare condiționată, dacă îndeplinește toate condițiile prevăzute de legislația extrem de permisivă din Uniunea Europeană în general, nu doar din țara noastră. Singurul autor de crime multiple care nu va ieși din închisoare este Passaris, pentru că după ispășirea pedepsei din România va mai avea de ispășit pedepse tot pentru crime în Grecia și în Bulgaria. În rest, toți criminalii condamnați pe viață devin liberi după cel mult 20 de ani - pentru că unii pot ieși chiar mai devreme, dacă participă la programele de reabilitare. Statisticile recidivelor nu se corelează niciodată cu datele „reabilitării”, mai ales după ce au început finanțările acestor programe cu zeci de milioane de euro, de la UE.
Cât timp legea le permite bolnavilor cu probleme psihice grave să rămână în libertate, ei pot deveni oricând criminali, fără să facă nici măcar o zi de închisoare, dacă nu au avut discernământ în momentul comiterii faptelor.
