Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul senator PSD Cătălin Voicu a câştigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) procesul intentat statului, în care a reclamat că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a scurs în mass-media stenograme şi alte informaţii din dosarul său în faza de urmărire penală. În hotărârea CEDO, se face trimitere la articolul 277 din noul Cod Penal – “Compromiterea intereselor Justiţiei”, ce prevede la alineatul (2), că “dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauza penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă”. De altfel, şi Ghidul CSM privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, intrat în vigoare la 21 mai, stabileşte că reprezentanţilor mass-media nu le pot fi eliberate copii sau extrase din actele sau înscrisurile referitoare la probele din dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală şi nici copii ale înregistrărilor audio/video realizate în cadrul procedurii de identificare şi reţinere a persoanelor sau executare a mandatului de arestare, de flagrant ori în alte momente procedurale din cursul anchetei penale provenind de la autorităţile judiciare. Conform Ghidului, “este greu de acceptat existenţa unui interes legitim de a obţine înscrisuri disparate, care, scoase astfel din ansamblul probatoriului administrat, pot crea aparenţe care să prejudicieze interesul anchetei şi drepturile persoanelor implicate în aceste proceduri”. De asemenea, în ghid se arată că “principiul de bază în dreptul penal este că o persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă (prezumţia de nevinovăţie).
Reguli pentru faza de urmărire penală
Ghidul CSM stabileşte însă regulile în cazul unei abordări oficiale, deşi grosul informaţiilor din dosare sunt livrate în funcţie de interese, neoficial, “pe surse”, iar în acest caz zicala “prinde orbu’, scoate-i ochii” devine perfect valabilă. Astfel, conform CSM, dosarele aflate pe rolul parchetelor nu pot fi studiate de reprezentanţii mass-media, accesul acestora la informaţiile de interes public privind stadiul în care se află cercetările efectuate în cauză realizându-se prin emiterea de comunicate sau prin comunicarea de informaţii la cerere, în condiţiile legii. Totodată, comunicarea de informaţii privind stadiul actelor de cercetare reprezentanţilor mass-media poate fi făcută numai după ce există suspect în cauză. Dacă fapta ce formează obiectul dosarului penal prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public pot fi comunicate informaţii despre începerea urmăririi penale cu privire la faptă şi măsurile dispuse în cauză în vederea identificării făptuitorului sau pentru strângerea probelor, cu excepţia situaţiei în care prin transmiterea acestor informaţii s-ar periclita rezultatul anchetei.
Ce informaţii pot fi date presei
CSM stabileşte şi care sunt informaţiile ce pot fi furnizate presei. Acestea se referă la: începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, reţinerea, luarea/prelungirea măsurilor preventive, finalizarea urmăririi penale, trimiterea/netrimiterea în judecată, întocmirea şi înaintarea rechizitoriului către instanţă. Comunicatele sau comunicările de informaţii la cerere pot cuprinde şi informaţii cu privire la persoana faţă de care măsurile au fost dispuse, fapta reţinută şi încadrarea juridică a acesteia şi motivele care au determinat adoptarea soluţiei sau luarea măsurii respective. CSM precizează că informaţiile privind existenţa unei plângeri sau denunţ pe rolul organelor de urmărire penală referitoare la posibila săvârşire a unor fapte de natură penală, precum şi datele cuprinse în aceste acte de sesizare nu sunt publice. CSM a stabilit reguli şi pentru situaţiile în care o persoană află din presă că are calitatea de suspect. Astfel, informaţiile privind existenţa unui suspect şi măsurilor luate faţă de acesta pot fi făcute publice din oficiu sau la cererea reprezentanţilor mass-media, numai după ce persoana în cauză a fost înştiinţată, iar dacă acest lucru nu a fost posibil, numai după luarea măsurilor necesare pentru aducerea la cunoştinţă. Şi toate acestea numai după ce procurorul de caz apreciază că prin comunicarea acestora se periclitează sau nu rezultatul anchetei. În plus, Ghidul CSM taie şi apetitul unor procurori de a pleca cu presa după ei atunci când fac percheziţii sau de a da ponturi privind audierea unor persoane. Conform CSM, “informaţiile privind actele procedurale efectuate în timpul anchetei penale, cum ar fi audierea persoanelor – indiferent de calitatea acestora, ridicările de documente şi obiecte, percheziţiile, domiciliare sau informatice pot fi comunicate după realizarea acestor activităţi şi dacă divulgarea acestora nu afectează mersul anchetei penale sau dreptul la imagine ca parte a dreptului la viaţă privată al persoanelor implicate”. Cu alte cuvinte, scurgerea în presă a unor informaţii ce atentează la drepturile fundamentale ale unor suspecţi depinde de simpla voinţă a procurorilor şi/sau cei implicaţi în gestionarea dosarului.
Rechizitoriul lui Voicu, întocmit de Papici, confirmat de Morar
Conform hotărârii CEDO, România trebuie să-i plătească lui Cătălin Voicu 4.500 de euro daune, pentru nerespectarea a două articole din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, scrie Lumea Justiţiei. În baza Articolului 8 din Convenţie, referitor la dreptul la viaţă privată şi de familie, fostul senator a reclamat că DNA a scurs în mass-media stenograme şi alte informaţii din dosarul său de corupţie în faza de urmărire penală. În Hotărârea CEDO din 10 iunie, Curtea a reţinut că “transcrierile conversaţiilor telefonice interceptate în timpul operaţiunii de urmărire au apărut pentru prima oară în presă între 18 şi 22 martie 2010”, în condiţiile în care Cătălin Voicu a fost trimis în judecată în luna mai 2010. De asemenea, Cătălin Voicu a reclamat condiţiile pe care le-a îndurat în timpul arestului preventiv, CEDO hotărând că acestea au adus atingere dreptului garantat de Articolul 3 din Convenţie, privind interzicerea torturii, a tratamentelor degradante ori inumane. Procurorii DNA care au semnat rechizitoriul prin care Cătălin Voicu a fost trimis în judecată pentru trafic de influenţă a fost întocmit de Lucian Papici şi Mariana Alexandru. Rechizitoriul a fost apoi confirmat de fostul şef al DNA, Daniel Morar. Procurorul General al României, Tiberiu Niţu, are obligaţia de a solicita anchetarea procurorilor DNA care au scurs în presa de casă stenogramele din dosarul lui Cătălin Voicu fie pentru încălcarea articolului 277 din noul Cod penal – “Compromiterea intereselor Justiţiei”, invocat de CEDO în Hotărârea “Voicu contra României”, fie pentru încălcarea articolului 304 din noul Cod penal – “Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice”, care stabileşte că “divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Citiţi mai mult pe www.luju.ro
