Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După o tăcere de trei zile, Ministerul Justiţiei are, în sfârşit, o poziţie publică vizavi de afirmaţiile preşedintelui Băsescu care a declarat, la şedinţa CSM din 4 ianuarie a.c., că, potrivit articolului 134 din Constituţie, nu ministrul Justiţiei ar trebui să facă propunerile pentru numirile în funcţiile de procuror general al României şi şef al DNA, ci Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).
Afirmaţiile lui Traian Băsescu, comentate "ad absurdum"
Într-un comunicat de presă remis redacţiei, Ministerul Justiţiei precizează: "Ad absurdum, interpretarea potrivit căreia art. 134 alin. (1) din Constituţie se referă şi la numirile în funcţiile de conducere sau în oricare alte funcţii de judecător sau de procuror ar conduce la obligaţia ca, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele României să numească judecătorii sau procurorii în toate funcţiile de conducere (inclusiv în cele de nivel inferior, cum ar fi funcţiile de procuror şef birou sau procuror şef serviciu ori preşedinte de secţie), precum şi în toate funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării (cum ar fi funcţia de judecător la tribunal, obţinută prin promovarea din funcţia de judecător la judecătorie), semnificând de fapt subordonarea faţă de executiv. Acelaşi regim juridic ar urma să aibă şi funcţiile de conducere ocupate prin delegare. Astfel la nivelul anului 2012, 642 funcţii de conducere din cadrul instanţelor şi respectiv 634 funcţii de conducere din cadrul parchetelor ar urma să fie supuse procedurii numirii de către Preşedinte la propunerea C.S.M. În aceeaşi manieră s-ar proceda practic, indiferent dacă mandatul ar fi consecinţa numirii sau a delegării. Prin acelaşi procedeu s-ar materializa şi numirea în funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării, ceea ce înseamnă de fapt substituirea Preşedintelui şi în atribuţiile exclusive conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin lege.
O asemenea ipoteză ar conduce şi la ideea că toate persoanele numite deja în aceste funcţii de conducere sau de execuţie conform altei proceduri prevăzută de lege (care nu au fost numite de către Preşedintele României sau care au fost numite de Preşedintele României, dar nu la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii) au fost numite în funcţii cu încălcarea Constituţiei, ceea ce ar fi de natură ca, printre altele, să ridice grave probleme privind actele juridice întocmite de către acestea. Mai mult, ar conduce, în mod automat, la vacanţa tuturor acestor funcţii şi la reluarea procedurilor de numire pentru aproape toţi judecătorii şi procurorii.
În consecinţă, interpretarea art. 134 din Constituţie nu poate duce la concluzii absurde care, în substanţa lor, ar însemna practic anihilarea independenţei sistemului judiciar în limitele prevăzute de Constituţie şi legile speciale şi nesocotirea competenţelor altor instituţii ale statului".
În acelaşi comunicat, sursa citată mai precizează: "Numirea în funcţiile de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Articolul 134 din Constituţie. Articolul 54 din Legea nr. 303/2004. Interpretare corelativă.
Analiza prevederilor constituţionale şi legale în vigoare conduce indubitabil la următoarea interpretare:
I. Texte constituţionale
Art. 134 alin. (1) din Constituţia României prevede atribuţia Preşedintelui României de a-i numi în funcţie pe judecători şi pe procurori, cu excepţia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 125 alin. (2) din Constituţia României „ Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.”
II. Texte legale incidente
1. Art. 53 din Legea nr. 303/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004 avea următoarea formă: „(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, precum şi procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi adjunctul acestuia sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu recomandarea ministrului justiţiei, dintre procurorii care au o vechime minimă de 18 ani în magistratură, pe o perioadă de 5 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Dispoziţiile art. 52 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”
2. Articolul 53 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 şi are următorul cuprins (prin republicare art. 53 a devenit art. 54, având aceeaşi formă şi în prezent):
„(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată.”
III. Control de constituţionalitate exercitat asupra dispoziţiilor legale incidente
1. Legea nr. 247/2005 a fost verificată în cadrul controlului anterior de constituţionalitate fiind pronunţată Decizia nr. 375/2005.
Au fost criticate prevederile din Legea nr. 303/2004 prin care se stabileşte dreptul Preşedintelui României (…) de a face numirile în cele mai înalte funcţii din Ministerul Public la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Autorii sesizării (parlamentari ai opoziţiei, membri ai PSD) susţineau că aceste prevederi ale legii contravin dispoziţiilor art. 134 din Constituţie.
Referitor la aceste critici, Curtea a constatat că „numirea judecătorilor şi procurorilor urmează a se face la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii în continuare, iar numirea în anumite funcţii de conducere, se face dintre persoanele numite anterior în funcţia de procuror. Dacă Preşedintele României nu ar avea nici un drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României, prevăzute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constituţie, ar fi golite de conţinut şi importanţă.”
2. Prin Decizia nr. 551/2009, în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, Curtea a apreciat că „în aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competenţa Preşedintelui României de a-i numi în funcţie, inclusiv în funcţii de conducere, şi de a-i revoca pe toţi magistraţii la care textul constituţional se referă.”
IV. Alte consideraţii cu privire la procedura de numire
1. Art. 134 alin. (1) din Constituţie partajează atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Preşedintelui României cu privire la numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În calitate de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii propune, iar Preşedintele României, în exercitarea rolului de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, numeşte în funcţie judecătorii şi procurorii. Pornind de la reglementările legale potrivit cărora admiterea în magistratură se face prin concurs organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, textul constituţional analizat are în vedere atribuţia Preşedintelui de a învesti în funcţie magistraţii, judecători şi procurori, cu consecinţa dobândirii inamovibilităţii, respectiv a stabilităţii, urmată de exercitarea atribuţiunilor specifice autorităţii judecătoreşti. În mod simetric, Preşedintele României are şi atribuţia eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor.
Textul constituţional nu se referă însă şi la numirea în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesională a magistraţilor. Aşadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituţional în stabilirea soluţiei legislative privind numirea procurorilor în funcţiile de conducere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în baza art. 134 alin. (4) din Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.[1]
2. Au de asemenea un deplin suport constituţional prevederile legale nou introduse care stabilesc că numirea principalelor funcţii de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie se face de către Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 94 litera c) din Constituţie, Preşedintele are ca atribuţie numirea în funcţii publice, iar această numire se face în condiţiile legii.
Nu există nici un text constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege.
Referitor la numirea conducătorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Parchetului Naţional Anticorupţie, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. De aceea, ministrul justiţiei răspunde pentru eficienţa parchetelor. În aceste condiţii, ministrul justiţiei trebuie să vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilităţii şi al eficienţei.
Ministrul justiţiei nu controlează în nici un caz soluţiile procurorilor, aceştia fiind independenţi potrivit art. 4 alin. 1 din proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004, iar nu numai stabili, aşa cum se prevede în actuala formă a Legii nr. 303/2004. Independenţa procurorilor este consacrată şi prin art. 61 alin. 2 din modificările aduse Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
În plus, dezbaterile din CSM - provocate de solicitarea avizului - aduc transparenţa acestor numiri şi revocări, având în vedere caracterul public al şedinţelor CSM, la care participă presa şi oricine doreşte. Se menţionează şi faptul că cererea de revocare a procurorilor generali şi a celorlalte persoane cărora li se aplică această dispoziţie se circumscrie unor cerinţe de eficienţă menţionate explicit în art. 50 din Legea nr. 303/2004 astfel încât nu vor putea avea loc abuzuri.
Mai mult, modificările propuse sunt în total acord cu documentele internaţionale în materie şi chiar se ridică deasupra standardelor europene. Astfel, Recomandarea (2000)19 privind rolul procurorului în sistemul justiţiei penale, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei afirmă în articolul 11 că parchetele vor da periodic şi public socoteală pentru activităţile lor şi, în special, pentru cum au îndeplinit priorităţile". Iar în articolul 13 se recunoaşte posibilitatea ca procurorii "să facă parte din executiv sau să fie subordonaţi executivului" şi se cer anumite garanţii, cum ar fi reglementarea prin lege a puterilor executivului asupra procurorilor, transparenţă în exercitarea puterilor executivului asupra procurorilor, respectarea tratatelor internaţionale şi a principiilor generale de drept etc. Modificările operate de proiectul de lege merg mai departe, în sensul că atribuie mult mai multă independenţă procurorilor din România.
Procedura de numire şi revocare a conducătorilor parchetului este conformă cu procedura de numire şi revocare din alte state membre ale Uniunii Europene, precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Olanda, Spania, Portugalia, Cehia, Estonia, Slovenia şi altele".
Ce a spus Traian Băsescu
Pe data de 4 ianuarie a.c., la şedinţa CSM, Traian Băsescu a declarat: "Am o problemă, care este o problemă la zi. Puteţi să spuneţi: domnul preşedinte, dar cum de nu ai observat-o până acum? După cum ştiti, am primit propunerea de la Ministerul Justitiei pentru functia de procuror general si procuror sef al DNA. Dincolo de asta, as mai face o paranteza: trebui sa gasim solutii sa asezam pe functii procurori adjuncti, sefi de sectii. Teoria pe care am avut-o pana acum a fost: Nu numim adjuncti si sefi de sectii la parchete pana nu numim sefii mari, dandu-le acestora ocazia sa fie implicati in numirea adjunctilor. Pana acum, sefii nu au avut sansa sa isi faca o echipa.
Acum eu fac un apel la dumneavostra - o urgenta la zi este ocuparea posturilor vacante sau cu interimari pe ele in Parchetul General si in DNA, si sunt multe functii.
Eu am primit propunerile pentru cei doi sefi. Am venit pregatit sa ridic problema asta. Avem un articol - 134 in Constitutia Romaniei: CSM face presedintelui propunerile pentru functiile de procurori sefi. Acest articol, in opinia mea de inginer, spune clar ca CSM face propunerile, chiar daca Ministerul Public Nu ma voi grabi cu cele doua propuneri. Eu nu am un termen in care sa decid asupra celor doua propuneri. Ma surprinde ca pana acum nu au reactionat alte structuri pe tema asta. Astept un punct de vedere al CSM despre cum cititi acest articol de Constitutie. Nu am in Constitutie o prevedere expresa ca ministrul Justitiei face propunerile, ci ca CSM face propunerile".
