Motivarea sentinţei în Telepatia, aberaţii la comandă politică marca Bogdan Camelia

Curtea de Apel  Bucureşti a publicat motivarea în celebrul proces Telepatia. Condamnările la ani grei de închisoare ale celor 12 oameni trimişi în boxă pentru a asigura fundalul impus pedepsirii lui Dan Voiculescu, principalului duşman al lui Traian Băsescu, au stârnit numeroase reacţii atât în ţară, cât şI în străinătate. Acest proces judecat în ritm de galop după încredinţarea prin dirijare directă a completului Camelia Bogdan – Alexandru Mihalcea, a fost urmărit pentru a vedea în primul rând gradul de subordonare a justiţiei faţă de indicaţiile transmise de la Cotroceni. Or, a devenit evident că sentinţele vor fi drastice deoarece Traian Băsescu s-a referit la magistraţii implicaţi chiar şi în      preziua ultimei şedinţe. Procedura similară cu a unei Curţi Marţiale a dus la respingerea tuturor probelor apărării, la neluarea în seamă a viciilor grave ale dosarului instrumentat de DNA. În sentinţă, după condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare, a apărut şI substratul procesului, bine camuflat până atunci: perturbarea gravă a activităţii trustului de presă, cu precădere a Antenei 3, considerate în repetate rânduri “ guri de tun” îndreptate împotriva abuzurilor făcute de regimul Băsescu în ultimii 10 ani. În aceste condiţii, motivarea instanţei de apel a fost aşteptată cu vădit interes. Ea permite apărătorilor să declanşeze şI să motiveze juridic căile de atac posibile pentru îndreptarea sentinţei din acest scandalos dosar politic.

Motivarea sentinţei în procesul Telepatia are nu mai puţin de 224 de pagini. Mai mult decât lucrarea de doctorat a judecătoarei Camelia Bogdan, teleportată de mâna invizibilă a păpuşarului-şef spre completul care judeca procesul lui Dan Voiculescu. O primă reacţie la plecarea spre public a motivării a avut-o distinsa maestră a Baroului Bucureşti, Paula Iacob. Încercând să dea un dram de raţiune entuziasmului unui ziarist procuror de la oficina media a Cotrocenilor, avocata a servit un duş rece: afirmaţiile judecătorilor nu ţin loc de probe.

Aceasta este punctul nodal în care se termină justiţia adevărată şI începe justiţia dirijată de alte interese decât cele care trebuie  să servească adevărul şI să facă din magistrat o persoană mai presus de orice bănuială. Motivarea semnată de doctorul în Drept Camelia Bogdan suferă de viciul lipsei de probe consistente. Acestea au fost înlocuite de un pachet de justificări didactice, de trimiteri la fapte şI situaţii care nu aveau legătură cu acest caz de privatizare. Instanţa a căutat şI la fond, dar mai ales în apel să scoată trecerea din patrimoniul statului în proprietatea privată a Institutului de Cercetări Alimentare din contextul economic concret, din legislaţia în vigoare şI mai ales să facă abstracţie de răspunderile instituţiilor care asigurau privatizarea. Ca atare, o primă eroare făcută la Tribunalul Bucureşti, prin sentinţe de condamnare, a fost dezvoltată de judecătorii Curţii de Apel. Sentinţele au fost drastice şI au vizat nu doar persoanele, ci patrimoniul care asigură stabilitate activităţii trustului de presă fondat de Dan Voiculescu.

Povestea privatizării “frauduloase” începe din zorii capitalismului românesc de după 1990. Firmele lui Dan Voiculescu investesc într-un domeniu care părea de perspectivă: cercetarea în industria alimentară. În timp ce statul lăsa să moară lent institutele de cercetări şI proiectări, Voiculescu se implică în continuare activităţii de cercetare printr-o colaborare între Bioprod- entitatea privată şI ICA- entitate publică. În mod firesc, între cele două entităţi au loc tranzacţii potrivit legilor în vigoare şI practicilor, de multe ori contradictorii ale primilor ani de tranziţie. Motivarea Curţii de Apel recunoaşte că acestea s-au făcut legal, cu acordul Ministerului Agriculturii: “După finalizarea celor două tranzacţii, în condiţiile în care SC”Bioprod”SA Bucureşti a înregistrat pierderi în anii 1995, 1996, 1997 şi 1999 şi a primit dividende în întreaga perioadă, respectiv anul 1992 pană în anul 1999, de doar 50.123.500 ROL pentru profitul realizat în anul 1992, Ministerului Agriculturii a dat acordul său pentru creşterea cotei de participare a ICA la capitalul social al SC”Bioprod”SA Bucureşti prin aport în natură, constând în dreptul de folosinţă asupra clădirilor şi a diferenţei de 26.666 mp din terenul deţinut la sediul social. Acest aport în natură al ICA a fost evaluat la o valoare de 10.942.523.270 ROL şi a condus la majorarea la 40 % cota de participare a I.C.A. la capitalul social al firmei în cauză”.

Ca să iasă “pasenţa” unei privatizări frauduloase, judecătoare Camelia Bogdan reţine aberaţiile anchetei DNA care consideră ilegale hotărâri de Guvern, legi în vigoare ale Parlamentului, competenţe ale instituţiilor: “ Contrar dispoziţiilor Legii nr. 290/15.05.2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (A.S.A.S.), prin care Parlamentul Românei a decis reorganizarea Institutului de Chimie Alimentară sub denumirea de Institutul de Cercetări Alimentare - indicat în anexa 1- poziţia 10 a respectivului act normativ, ca instituţie publică cu finanţare extrabugetară şi personalitate juridică, în subordinea A.S.A.S, Guvernul României a emis hotărarea nr. 451/16.05.2002 - publicată in Monitorul Oficial din data de 23.05.2002, prin care acelaşi institut a fost transformat în societate comercială pe acţiuni având denumirea de SC "Institutul de Cercetări Alimentare"SA Bucureşti (SC”I.C.A.”SA Bucureşti) şi sediul în municipiul Bucureşti, strada Gârlei numărul 1, sectorul 1, capitalul social în cuantum de 1.604.826.000 lei, divizat în 534.942 acţiuni nominative în valoare nominală de 3.000 lei fiecare, fiind deţinut integral de statul român, reprezentat prin Agenţia Domeniilor Statului”.

Judecătorii preiau apoi pe nemestecate aberaţiile expertizei DNA care reprezintă punctul sensibil pe care se sprijină prejudiciile enorme imputate în sentinţă. Motivarea alunecă pe alocuri într-un delir cu pretenţii de argumentaţie juridică. Judecătoarea Camelia Bogdan îl vede descins pe Dan Voiculescu din stirpea gangsterilor care au elaborat mecanismele spălării de bani: “ Împrejurarea că inculpatul a apelat la una din cele mai rudimentare tipologii de spălare a banilor, respectiv împrumutul nereturnat, consacrată poate de cel mai cunoscut spălător de bani din toate timpurile, Mayer Lanski, nu este de natură să îl transforme în tăinuitor(...)”. O culme a halucinaţiei motivaţionale este atinsă când completul lansează teoria infractorilor fericiţi şI a celor nefericiţi. “ Infractorii fericiţi beneficiază, de cele mai multe ori, de consultanţă în schemele infracţionale ce le întreprind, planificându-şi activitatea infracţională pe o perioadă de minim 10 ani. Ei îşi asumă riscul de a fi prinşi cam în al şaptelea an. Infractorii nefericiţi sunt cei care, la sfârşitul procesului penal, nu au posibilitatea să-şi dovedească nevinovăţia(...)”. Comentariile la actul final al operei Telepatia abia încep să curgă...