Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Filtrează mașinile care vin dinspre Chișinău și trec spre Coșnița, comună din raionul Criuleni. Jur-împrejur e Moldova. Cu steaguri roșu, galben și albastru ridicate pe catarge, ori cu „Vulturul” - stema republicii - pus pe la intrare în sate.
Pe podul cu soldați flutură, la capete, niște steaguri mai mici, albastre. Prăfuite și arse de vreme, fanioanele de identificare purtau, odinioară, însemne chirilice. Acum sunt ca niște cârpe atârnate deasupra militarilor echipați ca de război: uniforme de camuflaj, căști de protecție, veste antiglonț. Au automate la piept ori le țin în cumpănă. Toți soldații poartă pe uniforme culorile alb-albastru-roșu: sunt trupe ale Federației Ruse!
Rușii au ocupat Moldova de prin ’92, de când a apărut regiunea autonomă Transnistria. De vreo 30 de ani, soldații ruși păzesc granița dintre Republica Moldova și „Republica Moldovenească Transnistreană” sub o titulatură comică: „pacificatori”. Doar în mijlocul Moldovei, pe podul de la Vadul lui Vodă, nimeni nu știe cum s-au instalat trupele rusești. Nu e cătun de separatist prin preajmă, iar capitala Moldovei e la o zvârlitură de tun. „Pacificatorii” au, la fiecare punct de control, câte un blindat arondat. Ascunse sub pânze tactice de camuflaj, tancurile sau transportoarele cu mitraliere cu calibru mare au numere de înregistrare militare, și au drapelul rus vopsit pe turele. Sunt puse în poziție, gata să tragă.
Ocupația rusă din inima Moldovei
La Vadul lui Vodă, soldații ruși par un pic mai tensionați. Nu zâmbesc, au fețe rele. Moldovenii trebuie să treacă încet prin fața lor, drumul e gâtuit cu dale mari din beton. Altele bucăți din beton sunt pregătite pe margine pentru a bloca tot podul. Nu poți să apeși accelerația, sunt limitatoare de viteză: niște crestături din beton care ar putea să-ți rupă amortizoarele. Mai e și un semn mare care avertizează că viteza legală e de 5 kilometri la oră! „Cini l-a pus pi ăsta? Nu știu. Dar nu noi, moldovenii”, zice șoferul - „iaca asta-i Moldova ocupată. Podu șila pisti Nistru este cil undi s-au dat luptili alea fioroase”. Omul vorbește despre confruntarea din martie 1992 dintre trupele moldovenețti și cele ale separatiștilor transnistreni, conduse, instruite și echipate de KGB.
Postul de control rusesc se vede după o plăcuță cu „STOP” în dreptul căreia stă câte un militar. Un altul e dispus, parcă strategic, după ghereta montată în marginea pânzei verzi care acoperă blindatul de serviciu. Pare un BTR 80 A cu linia de tragere a mitralierei pusă pe linia șoselei. Sub steagul Federației Ruse, gura mitralierei pare un hău negru. „Da și fași? Nu se poate! Nu se poate! Oprește! Amu! Nu-i voie”, intră șoferul în mare panică la vederea camerei care filmează punctul de control. O palmă bine țintită și aparatul de luat vederi zboară la picioare, printre scaune. Omul a avut dreptate să reacționeze așa: cine îi filmează pe ruși sunt imediat opriți și arestați. În urmă cu ceva ani, un tânăr nu a oprit la somația rușilor și a fost ciuruit. Au mai fost înregistrate abuzuri ale rușilor la acest punct cu cetățeni moldoveni pe post de victime.
Trecem încet pe șosea, sub privirile rușilor. Dosiți, în punctul de control mai sunt alți doi militari. În apropierea blindatului se distinge, tot sub pânza verde, și o remorcă specială pentru alimentare cu combustibil. E seară, vezi greu ce e după camuflaj fiindcă rușii au aprins un proiector puternic care bate către mașini. „Iete, la capătul celălalt e și un tanc”, explică șoferul. Sub pod nu se știe ce e, e interzis să mergi în pădurea deasă de pe malul Nistrului. La capătul podului, celălalt punct de control rusesc e dispus la fel: gheretă, lăcașuri de tragere, limitatoare de viteză și blindat pus să acopere drumul. Pe mânecile câtorva militari ruși sunt puse banderole ca în războiul din Ucraina.
Înspre nord se văd luminile din Coșnița - locul unde a început războiul din ’92. Și multe drapele tricolore. Înspre est e negru. Acolo, departe, este capitala - Tiraspol.
