Reformă în beneficiul fraudei: toat[ reţeaua românească de sănătate, dintr-o lovitură

Redam, in cele ce urmeaza, o foarte interesanta declaratie politica a deputatului Ion Stan (foto), facuta pe 14 februarie, care in mod neme­ritat a trecut aproape neobservata. Titlul apartine redactiei.

Prin 1998, un raport al directorului FBI, iar mai apoi un discurs al presedintelui american atrageau atentia Congresului SUA ca fraudarea sistemului asigurarilor de sanatate si retelele internationale ale mafiei medicamentelor ameninta securitatea sociala a natiunii.

Peste cativa ani, urmare a puternicului lobby al ambasadorului SUA la Bucuresti, tentaculele trans­na­tio­nalelor medicamentelor inlantuiesc si Romania, al carei prim-ministru face declaratii de sustinere a patrunderii lor pe piata romaneasca, iar mentionatul ambasador trece, suspect de repede, de la critica guvernului ineficient in lupta impotriva coruptiei la un laudatio, tot atat de suspect, al receptivitatii aceluiasi guvern fata de gigantii mondiali ai industriei farmaceutice, de aparatura si servicii medicale.

Gestul Guvernului roman nu ra­ma­ne nerecompensat. Doamnelor din high life-ul politic de pe malurile Dam­bovitei le sunt rezervate retelele na­tionale de distributie a medi­ca­men­­telor si fiecare 'mare doamna' pa­troneaza, la vedere sau nu, cate o retea.

Ceea ce mai ramasese din trecutul industriei farmaceutice se risipeste ca prin farmec, se aude ceva si despre niscaiva afaceri de spionaj in jurul unor cercetari si al unor retete de fa­bricatie, apoi afacerilor pe seama sanatatii, a vietii sau mortii noastre, avand 'osiile' bine unse, nu le scartaie o vreme nicio roata. Cat de ieftin ne-au vandut! A se citi 'tradat'.

Inalti functionari publici, incepand de la Administratia Prezidentiala si Parlament, continuand la Guvern si agentiile sale de specialitate, pusculitele partidelor politice, caini de paza ai 'democratiei', companii de publicitate, fundatii asa-zis caritabile sunt cu totii, dar nu numai acestia, conectati la sorburile ne­satioase care secatuiesc bugetul Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate.

Ochii si urechile secrete ale sta­tului, de voie, de nevoie, mai ridica cate un colt al valului de ceata. Atat cat sa nu provoace un prea mare deranj viesparului in care s-au prins si ele, prin ramificatiile propriilor retele si oameni scapati controlului. Fiindca trebuiau sa scape.

Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurarilor sociale este un narav mai vechi. Au practicat-o si acoperit-o mai toate guvernele. Prim-ministrii 'legalisti' au incercat sa-si acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurarilor sociale. Asa s-a facut ca ne-au anesteziat cu cate o reforma la fiecare patru ani.

Noua tentativa de reforma a asi­gurarilor de sanatate, caci bugetul acestora este miza, si nu sanatatea natiunii, a picat intr-un moment rau ales – anul electoral – si cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenta in insasi persoana presedintelui repu­blicii. Acelasi agent de influenta ca si in cazul aurului de la Rosia Montana.

Ambele operatiuni de influenta asumate de un agent de propaganda si influenta de cel mai inalt nivel posibil demonstreaza cat de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factura sunt unii dintre oamenii presedintelui, de unde pot veni comenzile si de ce nu le poate rezista primul cetatean al tarii.

Se incearca diversiunea ca prese­din­tele si primul-ministru ar fi fost in­dusi in eroare si nu ar fi cunoscut ca proiectul legii sanatatii este expresia intereselor autohtone si straine care au si pus ochii pe spatiile imobiliare ale spitalelor si elaborat statutele viitoarelor fundatii care se vor infrupta din infrastructura retelei de sanatate pe care Traian Basescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaratii publice, facute in tara, dar si in strainatate.

Se spune ca Basescu si Boc nu ar fi fost corect informati si nu ar cunoaste ca 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investitii de multe sute de milioane pentru achizitionarea unui prim lot de 1.200 de ambulante.

Ochii si urechile statului, in loc sa-si faca cu onestitate datoria, adica sa traga semnalul de avarie si sa opreasca, pe motiv de pericol de deraiere a democratiei, caruselul inaltei coruptii politice institutionalizate, se joaca de-a rebeliunea cu cateva sute de demonstranti adunati in fata Palatului Presedintiei si in Piata Universitatii, ca sa apere democratia.