Ţinutul anchetei la sertar va duce la faliment

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat ieri România să plătească familiei maiorului de Miliţie Aurel Agache, ucis în decembrie 1989 în faţa sediului Comitetului de Partid din Târgu-Secuiesc, de manifestanţii împotriva regimului comunist, despăgubiri de 25.000 de euro.

Curtea a constatat că statul român a încălcat dreptul la viaţă, sub aspectul laturii procedurale, apreciind că în cauză ancheta nu a fost desfăşurată cu celeritate şi diligenţă, reţinând totodată că statul nu a pus în executare hotărârea de condamnare a vinovaţilor. La câte dosare de acest gen există în România şi câte au ajuns ori vor ajunge la CEDO, riscăm să devenim falimentari.

"Am încălcat dreptul la viaţă, sub aspectul laturii procedurale, pentru că noi, ca stat, n-am făcut o anchetă efectivă şi rapidă", ne-a declarat ieri Agentul guvernamental Răzvan Horaţiu Radu, reprezentantul României în procesele de la CEDO. "Curtea a constatat încălcarea de către statul român a articolului 2 (privind dreptul la viaţă-n.r.) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul laturii procedurale.

Curtea a apreciat că procedura în cauză nu a fost desfăşurată cu celeritate şi diligenţă, având în vedere că aceasta s-a întins pe parcursul unei perioade de peste 11 ani, din care aproximativ şapte ani, după intrarea în vigoare a Convenţiei faţă de România. Deşi Curtea şi-a însuşit punctul de vedere al Guvernului referitor la faptul că ancheta a fost deosebit de complexă, totuşi ea a subliniat că au fost şi perioade de inactivitate din partea autorităţilor, de aproximativ trei ani, mai exact între 1994 şi 1997", ne-a spus Răzvan Horaţiu Radu.

Potrivit site-ului CEDO, instanţa europeană a luat în considerare şi contextul socio-politic de după 1989, respectiv schimbarea regimului comunist şi ostilitatea populaţiei faţă de administraţia fostului regim, însă a considerat că nu se jusifică procedura de lungă durată şi inactivitatea autorităţilor. Deşi soţia şi cei cinci copii ai lui Aurel Agache s-au adresat Curţii de la Strasbourg pentru inactivitatea anchetatorilor români, Curtea a observat, în decizia sa, că sentinţele date în cazul morţii lui Agache nu au fost efectuate.

Filip Orban a fost condamnat la şapte ani de închisoare, Dezideriu Hrjja şi Octavian Paizs la câte patru ani de închisoare, iar Anton Reiner şi Ioan Konrad la câte trei ani de închisoare pentru lovituri cauzatoare de moarte. Curtea a reţinut că unul dintre condamnaţi a fost graţiat (în 20 martie 2002, preşedintele Ion Iliescu a graţiat restul rămas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea pronunţată în cazul lui Hejja Dezideriu Iuliu), altul a fost eliberat condiţionat, iar trei sunt în Ungaria - autorităţile neîncarcerându-i.

CEDO a mai remarcat că procedura de executare referitoare la despăgubiri civile iniţiate de către solicitanţi în România este încă în curs. Din totalul daunelor cerute de familia Agache, CEDO le-a acordat în total 25.000 de euro celor şase reclamanţi, drept prejudiciu moral, şi 1.000 de euro pentru cheltuieli de judecată.

Agentul guvernamental Răzvan Radu Horaţiu ne-a precizat că în prezent pe rolul CEDO nu se află decât câteva cazuri privind încălcarea dreptului la viaţă, marile despăgubiri fiind acordate de Curte în cazurile privind proprietatea. Nu pot însă să nu constat ca îngrijorătoare condamnarea pe motiv de "lipsă de diligenţă şi celeritate", deoarece toate anchetele şi toate procesele din România suferă de acest sindrom.

Ceea ce ne-ar putea aduce în viitor o mulţime de asemenea condamnări. Cel mai rău este însă sentimentul că pe de o parte plătim din buzunar bani grei pentru funcţionarea justiţiei, iar pe de alta, plătim din acelaşi buzunar al contribuabilului român bani pentru răscumpărarea greşelilor din justiţie.
Pe scurt, îi plătim ca să greşească?!