Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Eu şi Ciutacu am ajuns mai devreme. Şi, până să vină ceilalţi, am dialogat cu asistenţa. Am spus, domnule, ştiţi că la cinematografele de pe vremuri erau unii care cântau. Ei, noi suntem pe postul lor, am venit să vă întreţinem...", spune, într-un interviu pentru Gândul, Mircea Dinescu. Am citit noaptea, m-am amuzat. Deşi cred că ar fi trebuit să mă întristez. Dar nici măcar puterea asta n-o mai am.
Nu cred că-l bântui atât de tare pe poetul odinioară disident încât să trăască-n cotloanele gândurilor sale cu spectrul unui tonomat nemernic. Bănuiesc că a vrut să spună Ciuhandu. Ori i-a ieşit lui Dinescu, din greşeală, pe gură, Ciutacu, ori Marian Sultănoiu (autorul interviului) e fudul de urechi şi/sau răuvoitor. Fiindcă, pe de o parte, eu n-am mai fost la Timişoara de vreo jumătate de an, de la ultimul şpriţ cu prietenii mei de acolo. Deci nici ieri. Când am stat toată ziua-n Bucureşti; la ziar, la televizor şi, după emisiune, la crâşmă. Nici să fi vrut n-aveam cum să mă împart. Dar n-am vrut. Nu particip, decât prin prisma meseriei, la manifestări politice. Dacă vreau să strig Jos Băsescu!, aşa cum o fac fără nici o apăsare şi neîntrerupt de cinci ani, am ziar, emisiune, blog, facebook şi twitter la îndemână. Nu am ce căuta-n pieţe; deocamdată...
De unde vine, totuşi, amărăciunea? Din faptul că Marian Sultănoiu, care nu-i ziarist de alaltăieri, nici măcar nu s-a ostenit (dacă Mircea Dinescu a spus, din greşeală, Ciutacu în loc de Ciuhandu) să verifice crâmpeiul de informaţie. Ciutacu nu e un nume comun. Zgârie la ureche oricine l-ar pronunţa. Telefonul lui Ciutacu e un bun aproape public. Măcar jumătate din echipa ziarului Gândul (al cărui sediu e la vreo 500 m de cel al Jurnalului Naţional) îl are-n agendă. Putea măcar unul să mă sune, să mă-ntrebe dacă nu cumva am căpiat şi mă bat cu "anticomuniştii" lui Băsescu prin Piaţa Operei. Înteleg că la mogulul pro-occidental Sârbu-n trust e criză. N-or fi avut unităţi pe cartele. Dacă aveau bun-simţ, îmi dădeau un beep. Îi sunam eu şi, la nevoie, le făceam cu mâna din geamul biroului.
UPDATE: Au corectat pe site după ce m-au făcut istericii lor postaci cum le-a venit scris de la stăpânire. "Nu! Eu şi Ciutacu am ajuns mai devreme (n.red. de fapt nu e vorba de Ciutacu, acesta aflându-se în Bucureşti, ci de Ciuhandu)". Pe print rămâne cum au stabilit şmecherii. Ce-o zice rigurosul Crucişător CTP?
P.S. Dincolo de penibilul situaţiei de a te lăuda pe hârtie cu armonia familiei tale (după ce acum 15 ani jeleai prin reviste că a dat fie-ta-n tine şi că vorbeşti numai cu câinele), curiozitatea mea nu e dacă Maria Băsescu a citit măcar scrisoarea electorală a staff-ului băsescian (transmisă presei de pe mailul Ioanei), ci... dacă soţia preşedintelui ştie să scrie. Şi, dacă e posbil un răspuns, ce părere are despre Elena Udrea...
articol preluat de pe blogul lui Victor Ciutacu - Vorbe grele
