Vulturii dau târcoale termocentralei Paroşeni

"Electrocentrale Paroşeni" are o mare problemă de mediu. Conducerea nu se grăbeşte să o rezolve. În schimb, fierul vechi are mare căutare

Electrocentrale Paroşeni nu a reuşit să îndeplinească la termenul stabilit una dintre condiţiile de mediu cerute de Uniunea Europeană. Practic, până în decembrie 2009, aceasta trebuia să schimbe sistemul de colectare, transport şi depozitare pentru zgura şi cenuşa rezultate de la arderea căr­bunelui. Dacă termocentrala va fi închisă din cauză de poluare, lo­cuitorii din Petroşani şi din localităţile învecinate, lipsiţi de căldura furnizată de aceasta, vor avea o iarnă de coşmar. Ca să nu mai pomenim de efectul dezastruos pe care o asemenea măsură l-ar putea avea asupra exploatărilor miniere din zonă.

La sfârşitul lunii aprilie 2010, par­tea română a transmis Comisiei Eu­ro­pene informaţia potrivit căreia această condiţie nu a fost îndeplinită. "Electrocentrale Paroşeni nu a reuşit să îndeplinească această condiţie, probabil din lipsă de bani. Termenul până la care era prevăzută îndepli­nirea angajamentului era decembrie 2009. La sfârşitul lunii aprilie 2010 a fost înştiinţată şi Comisia Europeană că acest obiectiv nu a fost îndeplinit", declară Georgeta Barabaş, director Agenţia de Protecţia Mediului Hunedoara. În atari condiţii, România va ajunge la declanşarea procedurii de infringement (ceea ce înseamnă că România va fi amendată şi i se vor reduce din alocările de fonduri ne­rambursabile) pentru neîndeplinirea condiţiilor de mediu impuse.

Între 2001 şi 2007, la Paroşeni s-a construit un grup termoenergetic nou de 150 de MW. Acesta a cos­tat în jur de 150 de milioane de dolari şi consumă cam o treime din pro­duc­ţia de huilă a minelor din cadrul CNH Petroşani. El nu a fost însă dotat cu echipamentele şi tehnologiile de mediu care să permită încadrarea în standardele impuse prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Astfel, Electrocentrale Paroşeni trebuia să schimbe sistemul de colectare, transport şi depozitare pentru zgura şi cenuşa rezultate de la arderea cărbunelui şi să construiască o instalaţie de desulfurare. Pentru prima dintre ele, termenul era 31 decembrie 2009 (HG 349/2005), iar pentru a doua - 31 decembrie 2010 (HG 322/2005). După bunul obicei românesc, nimeni nu s-a stresat prea tare să rezolve problema din timp şi să organizeze licitaţiile. Presat de timp, spre sfârşitul anului trecut, Constantin Ioaniţescu, directorul Termoelectrica, din care face parte SE Paroşeni,  a început să se ocupe de organizarea licitaţiilor, încercând să dea bine în ochii europenilor.  Astfel, în septembrie 2009 a avut loc licitaţia, cu doar trei luni înainte ca primul termen de conformare să expire. Po­trivit directorului SE Paroşeni, Doru Vişan, cele două instalaţii ur­mează să aibă o cameră de co­mandă comună, aceeaşi proiectare şi acelaşi executant. "Este mai renta­bil economic să fie o cameră de co­man­dă comună, acelaşi proiectant şi executant. Noi am avut de multă vre­me o hotărâre de Guvern pentru aceste investiţii, dar nu a existat fi­nanţare", spune Vişan. Valoarea to­tală este de 70 de mi­lioane de euro, bani ce urmau să vină în proporţie de 50% de la Ministerul Finanţelor şi res­tul de la Banca Europeană pentru Investiţii. Cu toate că termenul pentru construirea sistemului de co­lec­tare, transport şi depo­zitare pentru zgura şi cenuşa rezultate de la ar­derea cărbunelui era decembrie 2009, au­torităţile au organizat licitaţia abia în septembrie 2009. Chiar dacă aceasta n-ar fi fost contestată, lucrările nu aveau cum să fie finalizate în decembrie, acelaşi an. Bineînţeles că nimeni n-a ţinut cont şi de faptul că ar putea exista şi firme nemulţumite de decizia luată. Acest lucru s-a întâmplat, iar directorul SE Paroşeni spune că în­trebarea "De ce autorităţile nu au organizat mai repede licitaţia?" nu are răspuns.

SE Paroşeni face parte din Termoelectrica, societate ce are mari datorii la stat. Aşa se face că ANAF a pus sechestru pe mai multe active ale societăţii, în contul datoriilor. Apoi, a acceptat să se ridice sechestrul de pe unele bunuri care să fie valorificate prin licitaţie. Aşa s-a întâmplat şi cu o serie de bunuri ale SE Paroşeni ce au fost valorificate ca deşeuri de fier vechi, iar banii au ajuns la stat, în contul datoriilor istorice ale societăţii. Ultima licitaţie a avut loc la sfârşitul lunii martie, când au fost vândute electrofiltre şi transformatoare.

Atunci, SE Paroşeni a fost luată cu asalt de peste 200 de persoane din Târgu Jiu, Sibiu, Vâlcea şi Hunedoara. însuşi împă­ratul Iulian a sosit la licitaţie, având asupra sa şi un scaun, pe care a stat în faţa jeep-ului cu care a ajuns în zonă. De ce atâta interes pentru fierul de la Paroşeni?! E greu de răspuns la întrebare. Cert este că romii din Târgu Jiu erau suspicioşii în ceea ce priveşte corectitudinea lici­ta­ţiei cu strigare, la care s-au ca­lificat în final nouă societăţi, mai ales că erau în concurenţă directă cu o firmă din Sibiu, controlată de fami­lia regelui Cioabă, care ar fi încercat să facă un troc cu ei.

"Ne-au cerut, prin oamenii noştri care sunt în sală, 200 de galbeni mari, adică 3 miliarde de lei, ca să ne lase pe noi să câştigăm. E bătaie mare, că profitul pe care îl obţinem dacă noi câştigăm e de 25 de miliarde. Aşa am calculat noi. Am spus şi la poliţie", susţinea atunci, în faţa presei, Mihai Toma, reprezentantul romilor din Târgu Jiu. În final, în contul ANAF a intrat de la acea ultimă licitaţie peste 1,3 milioane de lei, adică jumătate din ceea ce susţinea reprezentantul romilor că va scoate profit. Pe de altă parte, de-a lungul vremii, mai multe firme au fost abonate la lucrări executate la Electrocentrale Paroşeni.


ÎNCRENGĂTURI LOCALE
Presa a relatat de-a lungul vremii că firme ale omului de afaceri din Petroşani, Alin Simota, au oferit servicii de reparare şi întreţinere a maşinilor şi aparatelor electrice la Termoelectrica, prin SE Paroşeni. De asemenea, anul trecut, Simar SRL (nr. 31/2009) a încheiat un contract de 2,55 de milioane, la care se adaugă TVA, dar şi ca subcontractant (contract nr. 167/2009) al Tecnoservice Bucureşti ca să construiască o centrală termică de pornire a Grupului nr. 4, ce costă în jur de 10,5 milioane de lei, la care se adaugă TVA. Firma din Bucureşti a fost şi managerul de proiect al gru­pului de firme care a construit, în­tre 2001 şi 2007, la Paroşeni grupul termoenergetic nou de 150 de MW, investiţie de aproximativ 150 de milioane de dolari. Oricum, anul trecut, Tecnoservice a fost preferată TMUCB, deşi aceasta a avut o ofertă de 9,25 de milioane de lei. Pe de altă parte, SE Paroşeni mai are şi de recuperat în jur de 20 de milioane de euro pentru termoficare.