"Absenteismul, o problemă a politicienilor"

Oana Antonescu, candidat PD-L la euroalegerile de duminică, spune că legile care se fac la Bruxelles interesează pe toţi românii, iar dacă acestora li se explică devin interesaţi de politica europeană şi vin la vot.

Jurnalul Naţional: De ce aţi optat mai întâi pentru o candidatură în Parlamentul European, şi nu în Legislativul românesc?

Oana Antonescu: În momentul de faţă, eu lucrez în Parlamentul European, deci pentru mine a lucra într-o instituţie europeană nu este o experienţă nouă. Din acest motiv aş vrea să continuu ceea ce deja am început, de această dată în calitate de reprezentant ales al cetăţenilor români în instituţia care hotărăşte împreună cu Executivul European legile care se aplică la nivel european, deci inclusiv în România. În al doilea rând, eu fac parte din generaţia de tineri care s-a format după 1989 şi care a avut întotdeauna ca orizont de performanţă Europa. Cred că tinerii din România trebuie să fie reprezentaţi în Parlamentul European, pentru că legile care se fac la Bruxelles ne privesc pe toţi. Nu cred că pentru a fi membru al Parlamentului European trebuie să ai o experienţă anterioară de parlamentar la nivel naţional. Ceea ce contează în primul rând este o bună cunoaştere a mecanismelor de luare a deciziei la nivelul Uniunii Europene, a instituţiilor sale, o experienţă profesională care să-ţi permită să exprimi puncte de vedere competente într-un domeniu în care Parlementul legiferează şi abilităţi de comunicare specifice lucrului într-un mediu european.

Cât de mult a contat poziţia politică a tatălui dvs. în plasarea pe un loc eligibil pe listele PD-L? A fost matematica pură?

Mecanismul de propunere a candidaţilor pentru Parlamentul European a avut nişte reguli foarte stricte în PD-L. În primul rând, fiecare filială a putut propune candidaţi. în funcţie de rezultatele de la ultimele alegeri s-a făcut un clasament pe regiunile de dezvoltare, după care în fiecare regiune, tot în funcţie de rezultatele de la alegeri, s-a stabilit o ierarhie a filialelor. Astfel, în regiunea care a avut cele mai bune rezultate, filiala clasată pe locul întâi a dat primul candidat, după care filiala cea mai bine clasată din regiunea aflată pe locul doi a propus al doilea candidat, până la regiunea aflată pe ultimul loc. Acest mecanism s-a reluat pentru candidaţii din filialele de pe locurile următoare, până când lista oficială a fost completă. Este un proces democratic, destul de complex, care combină în lista finală candidaţii propuşi de centru cu cei la care are drept fiecare filiala. Criteriul hotărâtor a fost deci rezultatul pe care fiecare organizaţie l-a avut în alegeri. Filiala PD-L Dâmboviţa a avut printre cele mai bune rezultate la nivel naţional, clasându-se printre filialele cu şanse foarte mari de a ocupa un loc eligibil. Nu-mi dau seama cât a contat faptul că tatăl meu le era coleg în hotărârea colegilor de a mă susţine. Un vicepreşedinte de filială nu poate impune singur un candidat şi cu atât mai puţin poziţia sa pe listă, poziţie care a fost dată, aşa cum am explicat, de rezultatele din alegeri. Orice candidat ar fi hotărât filiala să susţină ar fi primit acest loc.

V-aţi ales un domeniu în care să vă exprimaţi dacă veţi fi aleasă europarlamentar?

Un europarlamentar poate opta pentru a face parte din mai multe comisii, fie ca membru deplin, fie ca membru supleant. Profesia de avocat şi experienţa pe care am dobândit-o în domeniul juridic, precum şi experienţa de la Parlamentul European din Comisia Afaceri Juridice mă determină să optez, în primul rând, pentru această comisie, a cărei competenţă vizează interpretarea şi aplicarea dreptului UE, a dreptului internaţional, actele comunitare care influenţează ordinea juridică din statele membre şi o serie de alte competenţe. O a doua opţiune este pentru Comisia Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne. De ce am făcut această opţiune? După aderarea ţărilor est-europene la UE, problematica drepturilor şi libertăţilor omului a câştigat în complexitate, apărând aspecte extrem de contradictorii în privinţa înţelegerii reglementărilor cât şi a aplicarii acestora în activitatea instituţiilor statale. O altă opţiune este Comisia de Ocupare a Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale. Vreau să particip la formularea actelor legislative dintr-un domeniu foarte concret, care are legătură cu viaţa de zi cu zi a fiecăruia. În contextul economic actual, cred că problematica muncii şi a protecţiei sociale va avea o însemnătate foarte mare pentru cei care vor trece prin reconversie profesională pentru a se adapta la noi realităţi economice, pentru cei care vor avea de suferit din cauza restructurărilor sau pentru cei care vor dori un cadru legislativ european al muncii, care să facă progrese în privinţa relaţiei dintre munca şi viaţa de familie. Dacă voi face parte din această comisie, intenţionez să colaborez cu instituţiile din Romania pentru a face propuneri legislative care răspund necesităţilor şi specificului de pe piaţa noastră a muncii.

Aveţi pregătit vreun proiect pentru România, pe care să-l duceţi până la capăt?

Problemele românilor nu sunt neapărat priorităţile tuturor europenilor, de aceea provocarea este de a identifica şi coagula interese comune, astfel încât să reuşim să ne promovăm cât mai bine proiectele. De aceea îmi propun, în primul rând, să promovez priorităţile României printr-o activitate susţinută de lobby. în al doilea rând, vreau să contribui la asigurarea unei bune informări a cetăţenilor români cu privire la oportunităţile pe care li le oferă apartenenţa României la UE, mai ales în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, care pot fi o sursă de finanţare importantă în această perioadă de criză economică. De aceea voi susţine în Parlamentul European simplificarea procedurilor pentru accesarea fondurilor europene pentru mai puţină birocraţie, mai puţine hârtii, timp mai scurt până la primirea banilor. În momentul de faţă, pentru români, relaţia cu Justiţia din statele UE este încă la început de drum. în calitate de europarlamentar român, voi milita pentru proceduri mai simple şi mai transparente pentru procesele între firme sau persoane din state diferite, pentru realizarea de programe europene, pentru informarea şi asistarea cetăţenilor implicaţi în procese în alte state UE. Românii suferă din cauză că nu cunosc toate aceste proceduri. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca tinerii români să aibă mai multe şanse de a studia în statele UE.

Aş vrea să adaug că oamenii cu care m-am întâlnit mi-au spus că nu au nici informaţii şi nu văd suficient interes din partea presei sau a partidelor pentru aceste alegeri. Dezbaterile pe teme europene sunt aproape inexistente. Oamenii simt că li se cere să vină la vot din inerţie. Facem un mare rău dacă nu le explicăm de ce este important să avem o reprezentare puternică în Parlamentul European. Deşi toţi spun că prezenţa scăzută la vot este consecinţa faptului că problematica europeană nu este suficient percepută, aţi fi surprinşi să vedeţi că atunci când le explicăm oamenilor ce fac europarlamentarii, cum pot ei să se implice în deciziile care privesc România şi cum pot ei influenţa politicile europene, devin interesaţi, doresc să afle mai multe şi să vină la vot. În concluzie, dacă participarea la vot va fi scăzută, trebuie să acceptăm că avem o problemă de responsabilitate a clasei politice şi nicidecum una de interes din partea cetăţenilor.