Deși nu pare, România se află în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale, iar primul tur de scrutin va avea loc pe data de 10 noiembrie. Dezbaterile referitoare la temele de campanie, la proiectele politice ale candidaților și la viziunea fiecăruia dintre acești competitori sunt subminate de bătălia politică, fără precedent, care se dă, în această perioadă, în Parlament, în care toate forțele politice s-au coalizat, conjunctural, pentru a demite, prin moțiune de cenzură, Guvernul PSD. Iar campania este blocată de încercările unuia dintre candidații la prezidențiale, Klaus Iohannis, de a-și impune instalarea “guvernului lui”, respectiv al Partidului Național Liberal, care îi susține candidatura pentru un nou mandat la Palatul Cotroceni. În condițiile în care toate celelalte forțe politice, atât aliate în demersul de la moțiunea de cenzură, cât și PSD au câte un candidat la alegerile prezidențiale, fiind, astfel, competitor pentru aceeași funcție.
Șapte partide parlamentare sunt angrenate în lupta electorală pentru alegerile prezidențiale ce vor avea loc în mai puțin de o lună. Șase dintre aceste partide s-au unit împotriva celui de-al șaptelea, pentru a-l răsturna de la Palatul Victoria. Au reușit, le-a trecut moțiunea de cenzură și acum încearcă să culeagă “roadele” acțiunii lor. Respectiv, încearcă să-și construiască un nou guvern. În jurul unui premier desemnat de către candidatul la prezidențiale cel mai bine plasat în sondajele de opinie, Klaus Werner Iohannis. Rivalitatea PNL, USR, ALDE, Pro România, PMP și UDMR față de Partidul Social Democrat, care și-au dat votul pentru demiterea Cabinetului Dăncilă, sunt puși, astăzi, într-o situație paradoxală. Să negocieze cu principalul lor competitor electoral pentru susținerea guvernului acestuia, dar să ceară, în același timp, votul cetățenilor pentru a-l învinge, pe același competitor, în alegerile din 10, respectiv 24 noiembrie.
Anti-PSD, dar alegerile sunt pe voturi. Iar electoratul este unul singur
Klaus Iohannis candidează, sprijinit de Partidul Național Liberal, pentru un al doilea mandat la Palatul Cotroceni. El este artizanul și cel mai înfocat adversar al PSD, având pârghiile constituționale, de care a uzat chiar și dincolo de prerogativele sale, pentru a bloca activitatea guvernului social-democrat. Însă este și “sforarul” moțiunii de cenzură de pe 10 octombrie. Dorința sa este ca, după ce a dărâmat guvernul rival, să-și instaleze propriul guvern, condus de asociatul său politic din campania electorală, Ludovic Orban.
Iohannis nu-și poate instala doar cu ajutorul PNL acest guvern, ci are nevoie de sprijinul tuturor forțelor parlamentare anti-PSD. Forțe care sunt însă angrenate, la rândul lor, în campania electorală prezidențială, împotriva nu doar a PSD, dar și a PNL și, inclusiv, a lui Klaus Iohannis. PMP, spre exemplu, care și-a anunțat disponibilitatea de a contribui cu miniștri în noua construcție guvernamentală, are propriul candidat, în persoana lui Theodor Paleologu. Iar USR merge cu Dan Barna în această campanie, sperând să-l învingă, în turul al doilea, pe Klaus Iohannis. Pro România și ALDE susțin, împreună, un candidat independent, în persoana cunoscutului actor Mircea Diaconu, și speră să-l învingă atât pe candidatul PSD, Viorica Dăncilă, cât și pe cel al PNL, Klaus Iohannis.
De asemenea, PNL cere sprijinul pentru formarea guvernului lui Iohannis Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Care are candidat propriu la alegerile prezidențiale, în persoana liderului, Kelemen Hunor.
Viziuni prezidențiale diametral opuse
Toți acești candidați au proiecte prezidențiale diametral opuse, iar aproape toți se bat pe același electorat de centru-dreapta. Pe zona de centru-stânga existând, în acest moment, cu șanse reale, un singur candidat – președintele PSD, Viorica Dăncilă. “Jurnalul” a spicuit programele electorale și promisiunile fiecărui candidat, din cei cinci sprijiniți de forțele parlamentare anti-PSD aflate, paradoxal, în alianță, dar și în luptă directă și prezentăm, în continuare, ce îi apropie și, mai ales, ce îi desparte pe aceștia din punct de vedere al viziunii prezentate.
Klaus Iohannis vrea putere mai mare pentru stat
Klaus Iohannis promite “O Românie Normală”, într-un amplu proiect electoral structurat pe mai multe capitole. Actualul președinte propune, în cazul în care va fi reales, lucruri care nu stau în atribuțiile unui președinte, ci au legătură cu activitatea Guvernului și a Parlamentului.
Iohannis vizează inițierea, în cadrul Cancelariei Președintelui, a unui corp de audit care să coordoneze și să evalueze politicile publice. Iohannis pune accentul pe domeniul justiției, în care să nu se facă niciun compromis privind independența acesteia. “Lupta împotriva corupției trebuie să continue. (…)”. Iohannis promite revizuirea legilor justiției și anularea a tot ce s-a făcut în ultimii trei ani în acest domeniu, dar și promovarea de legi care să “transforme statul român într-un stat puternic”.
Un alt punct al proiectului se referă la educație, în care să se asigure “accesul fiecărui copil la o educație de calitate, diminuarea decalajelor dintre rural și urban și reducerea abandonului școlar”. Pentru domeniul Sănătății, Iohannis promite consolidarea medicinii primare și ambulatorii, asigurarea sustenabilității nivelului de medicină de urgență, oprirea exodului medicilor și un accent mai mare pe asigurările de sănătate, ca sursă de finanțare eficientă.
Iohannis mai vorbește, în proiectul său, și despre “solidaritatea socială”, atrăgând atenția că “România este prima la sărăcie”. El promite dezvoltare economică pe baze corecte, stimularea natalității, un sistem de pensii viabil pe termen lung și integrarea socio-economică a persoanelor din zonele defavorizate. Are proiecte pe mediu, pe infrastructură și integrare europeană.
Dan Barna vrea ca președintele să conducă Guvernul și Parlamentul
Liderul USR, Dan Barna, împarte cu Iohannis același tip de electorat. Însă programul său politic este mult mai radical. Practic, Dan Barna dorește o putere aproape absolută care să se afle în mâna președintelui. La capitolul “Reformă Constituțională”, Barna vizează posibilitatea președintelui de a dizolva Parlamentul “când constată că acesta nu mai reflectă voința populară”. De asemenea, în viziunea useristă, președintele trebuie să poată iniția un referendum pentru dizolvarea Parlamentului cel puțin o dată în fiecare sesiune. Iar în cazul succesului unei moțiuni de cenzură, președintele să desemneze după propria lui viziune un candidat la funcția de prim-ministru și, în cazul în care Parlamentul nu este de acord, să dizolve Legislativul. Mai mult, Dan Barna vrea ca, dacă un referendum inițiat de Parlament, pentru demiterea președintelui nu trece de votul popular, Legislativul să fie considerat dizolvat de drept. Între timp, președintele să prezideze obligatoriu ședințele de Guvern.
Barna vrea alegeri locale în două tururi, un Parlament cu 300 de aleși, o legislație “fără penali în funcții publice”, iar în ceea ce privește celelalte capitole economice și sociale, proiectul său se intersectează, în linii mari, cu al lui Klaus Iohannis.
Theodor Paleologu promite o “împăcare națională”
Pe același segment de electorat candidează și reprezentantul Partidului Mișcarea Populară, Theodor Paleologu. Viziunea acestuia despre modul în forță în care trebuie să acționeze un președinte este, însă, diametral opusă față de Klaus Iohannis, Dan Barna și chiar de modelul promovat de liderul spiritual al PMP, Traian Băsescu. Intelectual de marcă, Theodor Paleologu are un proiect care presupune un proces de “împăcare națională”, în care educația să se afle pe primul loc. Cu toate acestea, Theodor Paleologu își asumă Pactul pentru Educație, inițiat de Traian Băsescu, pe vremea când se afla la Palatul Cotroceni, care presupune alocarea a 6 la sută din PIB pentru Educație și a 1 la sută din PIB pentru Cercetare. Iar bazele proiectului său politic se sprijină pe întărirea performanței.
Cele trei principii cu care candidatul PMP se prezintă în fața electoratului sunt “Siguranță și respect”, “Încredere și educație” și “Meritocrație și performanță”.
Mircea Diaconu vrea “citirea și respectarea Constituției”
Mircea Diaconu este sprijinit de două partide cu doctrine diametral opuse. Pro România este partid de stânga, în timp ce ALDE este un partid de centru-dreapta. Proiectul său prezidențial diferă fundamental de toate celelalte oferte promovate de contracandidații săi și își propune readucerea președintelui în matca prevăzută de Constituție.
“Constituția trebuie citită și aplicată cu bună credință. Rolul președintelui nu este să blocheze roțile dezvoltării, ci să le facă să se învârtă”, arată candidatul independent, în proiectul său politic. Astfel, președintele trebuie să devină un model. “Oamenii s-au săturat de președinți-jucători care împart poporul în «ai mei» și «ai altora»”, spune Mircea Diaconu, care se autodefinește un viitor președinte independent și imparțial.
Kelemen Hunor dorește un stat de drept, “dar drept”
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, rivalizează și el, pe partea dreaptă, cu reprezetanții celorlalte partide la aceste alegeri prezidențiale. Iar mesajul său electoral vrea să atragă și voturi din partea celor de etnie română. Programul politic al lui Hunor este simplu și se bazează pe “Respect”. “Un cuvânt simplu pe care îl înțelegem toți, îl scriem și îl rostim la fel - români și maghiari deopotrivă. Dar respect este mai mult decât un cuvânt comun, este un sentiment comun pe care ni-l dorim cu toții, este o atitudine care lipsește de multă vreme din societatea noastră. Statul vrea respectul cetățeanului dar îl tratează cu suspiciune. Atât românii, cât și maghiarii vor respect reciproc, dar le lipsește încrederea. Trăim 1,3 milioane de maghiari în România. Suntem vecini, prieteni, colegi, familii. Toți contribuim cu munca, ideile și taxele noastre ca lucrurile să meargă mai bine în România. Nu vrem o altă țară, vrem însă o țară faină. Vrem un stat de drept, dar drept, care îi respectă pe toți și nu își umilește cetățenii”, este oferta liderului UDMR la aceste alegeri.