Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liderul fondator al Partidului Conservator Dan Voiculescu a depus la Senat o declaraţie politică al cărei conţiut îl redăm integral.
« Mandatul preşedintelui Băsescu se apropie de final. Dacă va fi sau nu continuat de un al doilea mandat, vom decide cu toţi peste două luni. Analizând obiectiv prestaţia lui Traian Băsescu pot afirma, în deplină cunoştinţă de cauză, că domnia sa a devenit un reper politic semnificativ, o veritabilă necesitate istorică. Voi explica de ce.
Până la alegerea sa în fruntea statului, funcţionarea democraţiei româneşti a fost strict formală, iar separarea puterilor în stat pur simbolică. În timpul guvernărilor PSD, partidul care câştigase alegerile deţinea întreaga putere, Legislativul, Executivul şi Puterea Judecătorească având toate aceeaşi culoare şi aceleaşi obiective. Bune sau rele, istoria va decide. Sigur, au mai existat fricţiuni între domnii Iliescu şi Năstase, dar acestea au fost, mai curând, certuri de familie decât o confruntare între instituţii ale statului. Iar în guvernarea CDR, 1996-2000, ne-am confruntat cu un veritabil conflict tribal între capii care se coalizaseră pentru a forma Guvernul şi nu cu o tensiune instituţională între cele trei puteri în stat.
După cinci ani sub mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu situaţia este radical schimbată. Guvernul este condus autoritar de Preşedinte. Parlamentul se confruntă sistematic cu Executivul. După model american, miniştrii sunt anchetaţi de comisii parlamentare, iar ordonanţele şi proiectele de lege înaintate de Guvern trec selectiv, în funcţie de dorinţele şi agenda forului legislativ. La rândul lor, magistraţii se află în conflict deschis cu Guvernul şi Parlamentul, solicitând tocmai respectarea de facto a statutului lor de putere în stat. Iar Curtea Constituţională este frecvent solicitată să tranşeze disputele între puterile statului. În aceste condiţii se impun două concluzii :
1. Sub presiunea constantă a preşedintelui său, România traversează o criză instituţională fără precedent.
2. Această criză poate constitui momentul emancipării instituţiilor fundamentale ale statului, majoratul întârziat al democraţiei româneşti.
Tentaţia naturală a lui Traian Băsescu spre gesturi autoritare a determinat o contra-reacţie pe măsură, parlamentarii şi magistraţii, care până de curând păreau preocupaţi doar de mize private, au fost practic obligaţi să lupte pentru interese generale în care nu mai credea nimeni: democraţie şi separarea puterilor în stat. Totodată, imposibilitatea acută a domnului Băsescu de a respecta onest un parteneriat politic, fie cu stânga, fie cu dreapta, a făcut posibil "imposibilul": de aproape trei ani PSD şi PNL colaborează eficient, cu sau fără o înţelegere explicită.
Toate acestea demonstrează că, în ciuda rezervelor pe care le aveam cu toţii, democraţia românească este un organism sănătos, capabil să lupte împotriva oricărui virus. Şi, pentru că în lupta cu virusul organismul se întăreşte, la cinci ani de la alegerea lui Traian Băsescu, România ar trebui să aibă astăzi anticorpi puternici, care să poată respinge orice infecţie autoritaristă. În 2004 eram vulnerabili, în 2009 ar trebui să fi devenit imuni. Au fost cinci ani de febră, dar, se pare, aveam nevoie de pericolul unei noi dictaturi pentru a învăţa să îi rezistăm. Mulţumim Traian Băsescu.
Senator Dan Voiculescu"
