Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viaţa între două avioane este, pentru mine, ca şi pentru colegii mei din Parlamentul European, mai ales viaţa între două lumi.
Viaţa între două avioane este, pentru mine, ca şi pentru colegii mei din Parlamentul European, mai ales viaţa între două lumi. Nu mă refer la diferenţele de viaţă materială şi culturală, de existenţa cărora ştiam de multă vreme, ci la diferenţele de cultură şi de practică politică. Atunci când, la sfârşit de săptămână, iei din nou contactul cu realităţile vieţii politice româneşti realizezi diferenţa. Din normalitatea vieţii politice a celorlalte ţări membre ale Uniunii Europene plonjezi în isteria şi în zădărnicia luptelor politice fără orizont, care au paralizat orice fel de demers politic românesc făcut în logica interesului public.
Amărăciunea este cu atât mai mare cu cât România este o ţară care, dacă ar fi condusă de oameni politici mai mult interesaţi de altceva decât propriul lor interes, ar putea juca un rol de primă mână în structurarea deciziilor la nivel european. Iar modul exemplar în care a demarat Preşedinţia slovenă a Uniunii Europene este un motiv de adâncire a frustrărilor mele cel puţin ca europarlamentar români. Nu avem nici un fel de sentiment de inferioritate, ci doar constatăm, pentru a câta oară, că o politică externă eficientă şi responsabilă este imposibilă în lipsa unei politici interne pe măsură. Din păcate, România lasă celor mai mulţi observatori de la Bruxelles şi din alte capitale europene impresia unei ţări tot mai dificil de guvernat, şi prin urmare de înţeles şi chiar de respectat. Ar trebui să învăţăm din felul în care şi-a pregătit Slovenia preşedinţia UE.
Ar fi de reamintit un lucru: la 11 decembrie 2006 a fost dat publicităţii programul comun al preşedinţiilor germană, portugheză şi slovenă ale UE, un document inedit, care marchează o evoluţie în abordarea problemelor europene. Dimitri Rupel, ministrul slovac de Externe, declara acum câteva zile, cu modestie: “Slovenia este primul din noile state membre care preia preşedinţia Consiliului. Pentru noi este un proiect istoric. În fond, nu avem experienţa unei asemenea funcţii, dar tocmai de aceea ne vom strădui şi mai mult”. Şi rezultatul strădaniilor slovenilor este deja vizibil.
Poate că, în comparaţie cu alte ţări care au exercitat preşedinţia Uniunii, ambiţiile Sloveniei pot fi considerate minore. Asta doar la o primă citire. Pentru că Slovenia aduce în faţa Uniunii problemele unei zone extrem de complicate, Balcanii de Vest, care se află într-un echilibru instabil, ce poate fi uşor rupt de criza din Kosovo. Sigur că, teoretic, există o perspectivă europeană pentru fiecare dintre ţările rezultate din destrămarea fostei Iugoslavii. Practic însă, doar Croaţia a început negocieri de aderare, care se anunţă extrem de dificile.
Slovenia înţelege poate mai bine decât multe alte ţări europene importanţa dialogului între culturi şi civilizaţii, de aceea şi-a propus să promoveze dialogul inter-cultural în rândul ţărilor membre, domeniu în care sigur va colabora strâns cu comisarul român pentru multilingvism Leonard Orban. Şi nu în ultimul rând este vorba de dorinţa Sloveniei de a promova reforme politice concrete care să vină în întâmpinarea priorităţilor agendei politice a cetăţenilor europeni.
Dacă nu era vizita la Bucureşti a Secretarului General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, n-ai fi zis că, nici peste trei luni, în capitala României va avea loc Summitul NATO, despre care ştim doar câte limuzine vor fi puse la dispoziţia invitaţilor şi câţi lunetişti vor fi presăraţi pe acoperişuri. N-am aflat despre priorităţile României, despre modul în care înţelege să-şi promoveze agenda etc. Nu a existat şi nu există o dezbatere publică despre un eveniment care nu este totuşi o prezentare de modă, fie ea şi de uniforme militare! Un mic amănunt: s-a evocat şi posibilitatea de a se schimba locaţia Summitului NATO, în cazul în care România nu este capabilă să-l pregătească la parametrii ceruţi de importanţa evenimentului. Numai faptul că s-a evocat această posibilitate este deja o problemă de credibilitate şi de prestigiu! În schimb, avem relatări detaliate de pe fronturile războiului celor două Palate, despre victime politice, lovituri sub centură, deshumări de “cadavre” dintre coperţile mucegăite ale dosarelor de cadre, pompos rebotezate “mape profesionale”. Iar “deshumările” vor continua, pentru că suntem în an electo-ral. La sfârşitul acestui război, indiferent de învingător, prestigiul României şi capacitatea ei de a negocia şi de a influenţa deciziile atât în plan european, cât şi în sânul NATO, vor avea de suferit. Iată de ce ar trebui să privim mai atent la preşedinţia slovenă a UE. Voi cum vedeţi aceste lucruri? Aştept reacţiile voastre! http://corinacretu.wordpress.com.
PS: Interesant logo-ul preşedinţiei slovene – o frunză de stejar stilizată. Logo-ul Summitului NATO de la Bucureşti care va fi: ochiul şi gaura cheii?
