Slovenia la comanda uniunii europene

Viaţa între două avioane este, pentru mine, ca şi pentru colegii mei din Parlamentul European, mai ales viaţa între două lumi.

Viaţa între două avioane este, pentru mine, ca şi pentru colegii mei din Parlamentul European, mai ales viaţa între două lumi. Nu mă refer la diferenţele de viaţă materială şi culturală, de existenţa cărora ştiam de multă vreme, ci la diferen­ţele de cultură şi de practică poli­tică. Atunci când, la sfârşit de săp­tămână, iei din nou contactul cu rea­lităţile vieţii politice româneşti realizezi diferenţa. Din normalitatea vieţii politice a celorlalte ţări membre ale Uniunii Europene plonjezi în isteria şi în zădărnicia luptelor poli­tice fără orizont, care au paralizat orice fel de demers politic românesc făcut în logica interesului public.

Amărăciunea este cu atât mai mare cu cât România este o ţară care, dacă ar fi condusă de oameni politici mai mult interesaţi de altceva decât propriul lor interes, ar pu­tea juca un rol de primă mână în struc­turarea deciziilor la nivel european. Iar modul exemplar în care a demarat Preşedinţia slovenă a Uniunii Europene este un motiv de adân­cire a frustrărilor mele cel puţin ca europarlamentar români. Nu avem nici un fel de sentiment de inferioritate, ci doar constatăm, pentru a câta oară, că o politică externă eficientă şi responsabilă este imposibilă în lipsa unei politici interne pe măsură. Din păcate, România lasă celor mai mulţi observatori de la Bru­xelles şi din alte capitale euro­pene impresia unei ţări tot mai dificil de guvernat, şi prin urmare de înţeles şi chiar de respectat. Ar trebui să învăţăm din felul în care şi-a pregătit Slovenia preşe­din­ţia UE.

Ar fi de reamintit un lucru: la 11 decembrie 2006 a fost dat publici­tăţii programul comun al preşedin­ţiilor germană,  portugheză şi slo­ve­nă ale UE, un document inedit, care marchează o evoluţie în abordarea problemelor europene. Dimitri Ru­pel, ministrul slovac de Externe, de­clara acum câteva zile, cu modes­tie: “Slovenia este primul din noile state membre care preia preşedinţia Consiliului. Pentru noi este un pro­iect istoric. În fond, nu avem experienţa unei asemenea funcţii, dar tocmai de aceea ne vom strădui şi mai mult”. Şi rezultatul strădaniilor slovenilor este deja vizibil.

Poate că, în comparaţie cu alte ţări care au exercitat preşedinţia Uniunii, ambiţiile Sloveniei pot fi con­siderate minore. Asta doar la o primă citire. Pentru că Slovenia adu­ce în faţa Uniunii problemele unei zone extrem de complicate, Balca­nii de Vest, care se află într-un echi­libru instabil, ce poate fi uşor rupt de criza din Kosovo. Sigur că, teoretic, există o perspectivă europea­nă pentru fiecare dintre ţările rezultate din destrămarea fostei Iugos­lavii. Practic însă, doar Croaţia a început negocieri de aderare, care se anunţă extrem de dificile.

Slovenia înţelege poate mai bine decât multe alte ţări europene im­portanţa  dialogului  între culturi şi civilizaţii, de aceea şi-a propus să promoveze dialogul inter-cultural în rândul ţărilor membre, domeniu în care sigur va colabora strâns cu co­misarul român pentru multilingvism Leonard Orban. Şi nu în ultimul rând este vorba de dorinţa Sloveniei de a promova reforme politice concrete care să vină în întâmpinarea prio­rităţilor agendei politice a cetăţenilor europeni.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Dacă nu era vizita la Bucu­reşti a Secretarului Gene­ral al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, n-ai fi zis că, nici peste trei luni, în capitala României va avea loc Summitul NATO, despre care ştim doar câte limuzine vor fi puse la dispoziţia invitaţilor şi câţi lunetişti vor fi presăraţi pe acoperi­şuri. N-am aflat despre priorităţile României, despre modul în care în­ţelege să-şi promoveze agenda etc. Nu a existat şi nu există o dezbate­re publică despre un eveniment care nu este totuşi o prezentare de mo­dă, fie ea şi de uniforme militare! Un mic amănunt: s-a evocat şi posibilitatea de a se schimba locaţia Summitului NATO, în cazul în care Româ­nia nu este capabilă să-l pregăteas­că la parametrii ceruţi de importan­ţa evenimentului. Numai faptul că s-a evocat această posibilitate este deja o problemă de credibilitate şi de prestigiu! În schimb, avem re­la­tări detaliate de pe fronturile răz­bo­iului celor două Palate, despre victi­me poli­tice, lovituri sub centu­ră, des­humări de “cadavre” dintre co­perţile  muce­găite ale dosarelor de cadre, pompos rebotezate “mape profe­sio­na­le”. Iar “deshu­mările” vor conti­nua, pentru că suntem în an elec­­to-ral. La sfârşitul acestui război, indi­fe­rent de învingător, prestigiul Ro­mâ­niei şi capacitatea ei de a ne­gocia şi de a influenţa deciziile atât în plan european, cât şi în sânul NA­TO, vor avea de suferit. Iată de ce ar trebui să privim mai atent la preşedinţia slo­venă a UE. Voi cum vedeţi aceste lucruri? Aş­tept reacţiile voastre! http://corinacretu.wordpress.com.

PS: Interesant logo-ul preşe­din­ţiei slovene – o frunză de stejar stili­zată. Logo-ul Summitului NATO de la Bucureşti care va fi: ochiul şi gaura cheii?