Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parlamentul, aici, are un singur rol – să voteze legea care propune acest lucru, după care, în cazul în care legea trece, iar măsurile adoptate intră în vigoare, rolul său se sfârșește. Iar acest lucru nu este singura bizarerie constituțională din cuprinsul acestui proiect de act normativ. Practic, citind textul de lege, absolut orice situație poate deveni „criză cu impact asupra securității naționale”.
Noutatea rezidă din articolul 8, indice 1, pe care inițiatorii doresc să-l introducă în legislația existentă, potrivit căruia, în înțelesul prezentei legi, prin stare de criză în domeniul securității și apărării naționale, se înțelege „situația în care societatea se confruntă cu dificultăți generate de apariția unuia sau mai multor incidente pe teritoriul național, regional sau internațional prin amenințări, riscuri și vulnerabilități prin care sunt grav perturbate sau amenințate” mai multe aspecte.
Iar, din acest punct, intrăm într-o zonă extrem de alunecoasă. Se vorbește despre amenințarea „condițiilor de viață”, „a sănătății și mediului”, „a proprietății”, „a stabilității politice, economice și sociale”, „a ordinii publice”, „a securității și apărării naționale” sau a „altor valori constituționale care impun măsuri specifice, prin acțiunea unitară a autorităților și instituțiilor statului român, pentru înlăturarea cauzelor, gestionarea efectelor și revenirea la normalitate”.
Conduce Armata și CSAT
În acest sens, se poate invoca absolut orice motiv pentru instituirea situației de criză. Ce se întâmplă din momentul instituirii acestei reglementări este simplu de înțeles. Proiectul propus arată că situațiile de criză cu impact asupra securității și apărării naționale sunt gestionate de Ministerul Apărării Naționale, „în condițiile prevăzute în procedura de coordonare a corpului de comandă, aprobate prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării”.
Iar, „în funcție de manifestarea situațiilor de criză cu impact major asupra securității și apărării naționale”, „cu avizul prim-ministrului, CSAT poate emite o hotărâre privind declararea situației de criză cu impact asupra securității și apărării naționale, respectiv încetarea acesteia”.
Mai mult, „Centrul Național de Comandă asigură, la nivel național, coordonarea implementării măsurilor de răspuns, în scopul prevenirii și descurajării riscurilor și amenințărilor la adresa securității și apărării naționale”.
Propunerea încalcă două articole din Constituție
Reamintim că, pentru declararea stării de urgență sau de asediu, președintele poate emite un Decret, cu valabilitatea 30 de zile, aprobat de Parlament. În cazul instituirii stării de alertă, tot Parlamentul a emis o lege specială, iar Guvernul a emis un HG, cu valabilitatea tot de 30 de zile. O parte a Legii 55/2020, care permitea, pentru pandemia de Covid-19, Executivului să instituie și să mențină starea de alertă a fost declarată neconstituțională, iar mai multe instanțe de judecată au anulat, pe fond, aceste HG-uri.
Citește pe Antena3.ro
Proiectul de lege privind situația de criză ocolește Parlamentul cu desăvârșire. CSAT dispune, premierul avizează și MAPN execută. Juriștii arată că, prin această modalitate, rolul constituțional al Parlamentului ar fi ignorat, încălcându-se prevederile Constituției, conform cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării” și „suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte”.
Juriștii atrag atenția: Operațiuni ale armatelor străine, în România, pe timp de pace
Iar acesta nu este singurul aspect din proiectul de lege în discuție susceptibil că încalcă Legea Fundamentală. Spre exemplu, invocându-se în expunerea de motive necesitatea „aplicării temporare a unor măsuri de ansamblu celor luate pentru gestionarea corespunzătoare a crizei determinate de situația de securitate la granița estică a României și la flancul estic al NATO”, proiectul de lege vizează modificarea definitivă a legislației, adică pentru o perioadă nedeterminată. „Nici măcar legislația referitoare la pandemie, starea de asediu, starea de urgență, starea de mobilizare, starea de război nu conține asemenea prevederi. Aceasta legislație prevede măsuri numai pe durata instituirii stării respective”, subliniază avocata Elena Radu.
Mai mult, fără să fie instituită nicio stare specială în România (inclusiv pe timp de pace), proiectul propune legiferarea intrării, staționării, desfăşurării de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României, participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român.
Toate aceste modificări și completări prevăd că pentru orice operațiune desfășurată de forțele armate ale unui stat străin sau care sunt sub comanda unei organizații internaționale, aflate pe teritoriul României să se poată preda/ transmite comanda operațională sau controlul comandantului armatei străine care conduce operațiunea și care nu este militar român.
Toate acestea sunt în contradicție cu articolul 16 alin. (3) și articolul 118 alin. (1) și (5) din Constituția României, conform cărora „funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară”.
Centrul Național Militar de Comandă primește atribuții permanente
O altă reglementare discutabilă din acest proiect de lege este legată de modificarea și completarea Legii 45/1994 privind apărarea națională. În forma actuală, legea prevede ca „structura organizatorică şi atribuţiile Centrului Naţional Militar de Comandă pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute (…) se stabilesc prin hotărâre a CSAT”.
Ei bine, prin proiectul de lege propus, se elimină sintagmele „pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute (…)”. Pe scurt, acest lucru se traducă în sensul că respectivul Centru Național de Comandă va avea structura organizatorică și atribuțiile stabilite prin hotărâre a CSAT, fără să existe vreo agresiune armată sau fără să fie instituită starea de asediu, declarată starea de mobilizare sau starea de război.
