Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Măşti de unică folosinţă, mănuşi din plastic, şerveţele dezinfectante... Acesta e noul chip al poluării, avertizează organizaţiile de mediu. De cele mai multe ori, deşeurile sanitare potenţial contaminate nu sunt colectate în recipiente speciale, ci aruncate la întâmplare. Sunt un pericol nu doar pentru sănătate, ci şi pentru mediu, nefiind biodegradabile.
Produsele de unică folosinţă aruncate la întâmplare fac deja parte din peisajul de zi cu zi. Atârnă de crengile copacilor, ornează refugiile de tramvai şi, mai nou, sunt rostogolite de vânt pe nisipul plajelor, până în mare. Pentru organizaţiile de protecţie a mediului, această nouă formă de poluare e un pas înapoi neaşteptat şi greu de gestionat. În mod paradoxal, criza sanitară nu a avut drept consecinţă o grijă mai mare pentru natură, ci a crescut îngrijorător procentul obiectelor de care lumea se descotoroseşte, fără a se gândi la consecinţe.
Măştile, ca meduzele
În Occident, poluarea cu produse de uz sanitar suscită îngrijorări inclusiv la nivel guvernamental. Deşeurile sanitare eşuează şi pe plajele din Hong Kong, şi pe ţărmul Mediteranei, înfundă canalizarea oraşelor şi perturbă sistemul de purificare a apelor. Măştile chirurgicale sunt confecţionate din polipropilenă, un material dens, care nu e nici biodegradabil, nici reciclabil.
„Ce-aţi zice să faceţi o baie de COVID-19?”, scriau recent pe Facebook responsabilii asociaţiei franceze „Opération Mer Propre” de pe Coasta de Azur, sub o filmare care înfăţişa puzderie produse sanitare împrăştiate pe fundul mării.
„Ştiind că s-au comandat peste 2 miliarde de măşti reutilizabile, există riscul ca, în curând, să plutească în Mediterana mai multe măşti decât meduze”, continuau voluntarii francezi care colectează deşeurile marine. „Criza sanitară a dat la iveală ce e mai bun şi ce e mai rău din noi. Dacă nu facem nimic, nu vom avea parte decât de ce e mai rău”.
Citește pe Antena3.ro
Se caută soluţii
Cercetătorii occidentali caută soluţii pentru a atenua fenomenul. Una ar fi găsirea unei formule pentru producerea măştilor biodegradabile. A doua ar consta în elaborarea unor tehnologii de reciclare a celor de unică folosinţă, care să ţină cont şi de gradul lor de contaminare. Asta ar însemna extinderea perioadei lor de utilizare, provocarea constând în a elimina încărcătura microbiană a măştii după fiecare utilizare, fără ca proprietăţile ei de filtrare să scadă. Se fac teste, dar e nevoie de un întreg lanţ logistic pentru a colecta în siguranţă şi a redistribui măştile, odată decontaminate.
Unii au gândit chiar o aplicaţie mobilă care le permite utilizatorilor să fotografieze obiectele sanitare aruncate, acestea putând fi localizate şi colectate în condiţii de siguranţă. Până una-alta, există voci care susţin mărirea amenzilor la 300 de euro pentru cei care aruncă măşti şi mănuşi la întâmplare.
Campanii de sensibilizare au fost demarate pe reţelele sociale, pentru a reaminti că deşeurile sanitare trebuie colectate separat, în saci de gunoi care se închid la gură. Când sacul e plin, se mai ţine 24 de ore, înainte de a fi aruncat în pubela cu gunoi menajer. În întreprinderile unde fiecare salariat aruncă 2-3 măşti pe zi, ar trebui să existe un sac de gunoi special.
400 de ani e perioada necesară ca o mască chirurgicală să se descompună în natură.
Obiectele potenţial contaminate nu se aruncă în containerele pentru colectare selectivă.
