Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De 13 ani, în fiecare zi de 29 aprilie, România îşi omagiază veteranii de război. Mai mult din vorbe pompoase, goale de conţinut şi spuse mai degrabă dintr-o obligaţie electorală decât una morală, pentru că financiar, politicienii nu mai au timp să se gândească şi la veterani. În această notă searbădă s-a încadrat şi mesajul de ieri al preşedintelui Iohannis care, prins cu bătălia epică pentru salvarea Transilvaniei, a reuşit să îngâne două vorbe şi pentru veterani. „Comportamentul lor exemplar rămâne un reper şi pentru urmaşii noştri, care învaţă astfel să preţuiască şi să protejeze libertatea. O naţiune este puternică atunci când îşi cunoaşte şi respectă istoria, adevăraţii eroi şi tradiţiile”, a subliniat şeful statului, urându-le veteranilor de război multă sănătate şi „La mulţi ani!”. În ţara pensiilor speciale, cei 46.510 invalizi, veterani şi văduve de război care mai figurau în scriptele Ministerului Muncii în luna martie, primeau din partea statului o indemnizaţie medie de 720 de lei.
În România, mai trăiau în luna martie 3.849 de veterani din cel de-al Doilea Război Mondial şi 60 de invalizi, aceştia fiind încadraţi separat, pentru că primesc indemnizaţii mai mari.
Titlul de „veteran de război” a fost introdus pentru prima dată în ziua de 29 aprilie 1902 de către regele Carol I, care promulga, la solicitarea supraviețuitorilor Războiului de Independenţă, Înaltul Decret prin care s-a instituit acest titlu, în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, în onoarea combatanților acoperiți de glorie pe redutele Războiului de Independență (1877-1878). Decretul Regal prevedea că: „Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restul de viață, i se vor pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generațiile viitoare”.
Şi după Primul Război Mondial au fost adoptate o serie de legi prin care veteranii şi urmaşii acestora au primit unele drepturi. De exemplu, cei decoraţi cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa I, au primit o pensie viageră, iar ulterior li s-au acordat condiţii specile pentru pensionare. Mai târziu, în 1927, ofițerilor activi și în rezervă care participaseră la prima conflagraţie mondială și care fuseseră decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul”, li s-au acordat loturi de teren sau loturi de casă, precum și anumite gratuități. După anul 1948, multe din drepturile şi avantajele instituite după Primul Război Mondial au fost restrânse, iar unele au fost anulate.
