Tulburi nu doar prin ceea ce se vede la suprafață - declarații, repoziționări, schimbări de discurs -, ci mai ales prin ceea ce se pregătește în adânc, în tăcere. Iar da, România are legătură directă cu aceste mutări. Mai mult decât ne place uneori să credem.
Am mai spus-o și o repet: lumea se reașază. Marile puteri își redesenează sferele de influență, iar Statele Unite vor să-și consolideze, fără echivoc, poziția de lider absolut în emisfera vestică. Într-un asemenea context, România nu poate lipsi de la masa celor mari. Nu are voie să lipsească. Pentru că nu mai este vorba despre orgolii, ci despre poziționare strategică.
Prezența României în America Centrală este asigurată, în acest moment, prin Ambasada noastră din Mexic - un punct-cheie, un nod diplomatic de unde se conturează relația cu o zonă imensă și extrem de sensibilă. Până acum, lucrurile au fost solide și bine controlate. Prezența Excelenței Sale, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar Marius-Gabriel Lazurca a fost o garanție că România este percepută ca un partener serios, coerent și de încredere.
Trăiesc aici de 26 de ani. Știți asta. Am scris despre acest lucru de nenumărate ori. O parte din timp o petrec și la locuința mea din Florida, ceea ce mi-a permis să fiu un liant real între comunitatea românească și figuri importante ale vieții politice americane. Am reușit, cu discreție și răbdare, să aducem românii de aici aproape de oameni cu greutate în politica Statelor Unite. Nu e puțin lucru.
Am pomenit Ambasada din Mexic tocmai pentru că acolo se joacă o carte mare. Ba chiar am scris, nu o dată, despre oportunitatea deschiderii unei Ambasade a României în Panama - un proiect aprobat de Ministerul de Externe, dar încă nepus în practică. O întârziere care începe să coste.
Ce se întâmplă acum în America Latină este fără precedent. Nu exagerez. Este un moment unic în istoria recentă a acestei părți de lume. În acest context, aflăm că domnul Ambasador a fost rechemat în țară și numit într-o altă funcție, de asemenea foarte importantă. O mutare firească, dar care lasă un gol.
Noi, cei cu Jurnalul sub braț, avem o rugăminte clară: România trebuie să lase aici un urmaș demn de prestația de până acum. Nu e vremea calculelor mărunte, nici a presiunilor politice de acasă. E nevoie de luciditate și pragmatism. De cineva care să înțeleagă zona, mentalitatea, limbajul și subtilitățile locale.
Este limpede: avem nevoie de un ambasador vorbitor de limbă spaniolă, cu experiență reală de lucru în America Latină. Și mai este un detaliu esențial, ignorat prea des: la cârma Mexicului se află o femeie. Ar fi nu doar elegant, ci profund inteligent strategic ca România să trimită aici un ambasador femeie, vorbitoare de spaniolă și cu experiență diplomatică în această parte a lumii. Ar fi un semnal puternic. Un mesaj de modernitate, respect și înțelegere a noilor realități geopolitice. Mai ales pentru noi, românii care ne slujim patria de pe aceste meleaguri, departe de București, dar nu de interesele României.
M-am întâlnit în ultimele zile cu români din Mexic, din America Centrală, din Florida. Oameni conectați, lucizi, care înțeleg foarte bine ce se întâmplă. Mesajul lor este unul singur: nu mai e vremea pilelor, e vremea competenței. Diplomația nu este decor. Este instrument de putere. Iar astăzi, mai mult ca oricând, România First trebuie să fie politică externă, nu slogan.

