Azi vreau să povestesc și despre restul de întâmplări și aventuri trăite acolo. Pur și simplu să vă spun lucruri din călătoria mea, pe care nu le găsiți nici pe internet, nici nu sunt spuse de alți oameni care au călătorit în acele locuri. Asta pentru că noi, cei de la pagina 22, suntem curioși, vrem să știm, să vedem lucrurile în detaliu și, mai ales, lucrurile legate de oameni, de viața lor, nu doar legate de geografie sau istorie. Republica Peru este o țară categorisită ca fiind din lumea a treia. Mai puțin m-a interesat asta, pentru că am văzut peste tot oameni zâmbitori, politicoși și mai ales prietenoși. Sigur, o să spuneți că este o caracteristică a cetățenilor Americii de Sud. Dar peruanii au ceva al lor legat de vechimea acestui popor, de vremurile prin care au trecut. Sunt căliți și încercați de viață, asemănător cu poporul nostru românesc. Eu sunt atras de culori, de fumos, de lumină. Și asta am găsit la tot pasul. Nouă ni se pot părea stridente sau țipătoare. Dar în Peru asta înseamnă tradiție. Este tradiția vechilor populații de dinainte de sosirea lui Cristofor Columb. Magazine mici cu mii de suveniruri, tonete cu suveniruri și mai ales vânzători ambulanți de suveniruri. De ce spun asta? Pentru că o parte importantă a populației trăiește din așa ceva. Nu am înțeles un lucru. Cum pot fi așa de ieftine. Unii spun că sunt fabricate în altă țară și importate la prețuri foarte mici. Greșit. Sunt confecționate de ei. Asta înseamnă că mâna de lucru este extrem de ieftină. O varietate de obiecte cum n-am văzut în altă țară. Și foarte colorate. Culori frumoase peste tot. Cum să cumperi un ghiozdan frumos rău, de mărime pentru adulți cu numai 5 dolari? Cum să cumperi jucării de suvenir cu 2 sau 3 dolari. Sute de mici suveniruri, repet, extrem de colorate, la un dolar. Incredibil. Stăteam cu orele în bazar, în parc pe o bancă, înconjurat de vânzători ambulanți. Nu te mai săturai văzând așa veselie de culori și cumpărând mici mărfuri, lucru care punea pe fața negustorului un zâmbet larg și un mare „gracias!”. Sigur că am intrat și în magazine scumpe, cu mărfuri din materiale naturale, dar nici aici nu poți spune că erau foarte scumpe. O pălărie peruană suvenir, așa cum mi-am cumpărat eu, 10 dolari. O pălărie peruană din material natural, maximum 50 de dolari sau chiar trei pălării la 100 de dolari.
Mâncarea. Prețuri rezonabile, acomodate la puterea de cumpărare. Înțelept lucru. Taxe. Iată un lucru unic. O casă bună de locuit, dar netencuită, lăsată „la roșu”, se consideră o casă neterminată și este scutită de taxa pe proprietate. Îmbrăcămintea de zi cu zi, foarte ieftină. Un pulover de p.n.a., ușor, frumos colorat, 5 dolari. Multe lucruri total diferite de lumea largă, dar despre toate astea, într-un articol viitor... Noi ne vedem vinerea viitoare, cu sănătate, în siguranță și pace pe pământ. Doamne ajută!