Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt un cunoscător al traiului la țară și, desigur, al traiului la oraș. Dar azi m-am gândit să vorbim despre traiul la țară în aceste vremuri. Și pentru că nu-mi place să vorbesc generalități, am ales satul meu de baștină. Dragii mei, satul meu este în zona de deal, aproape de munte. Noi nu am avut niciodată CAP. Oamenii sunt harnici și serioși. Și mai au o mare calitate, sunt chivernisiți, economi. Dar, dragilor, dacă nu aveau copii care să lucreze în Europa, nu se puteau descurca în aceste vremuri. Care, din puținul lor, pentru că și în Europa sunt aceleași vremuri grele, de criză, trimit câte o sumă de bani. Pentru că nu am avut Cooperativă Agricolă, nu au existat nici pensii pentru săteni. Și totuși în satul meu nu avem ajutoare sociale. Oamenii muncesc și sunt mulțumiți cu ce au. Muncesc foarte mult pământul și ogrăzile. Cresc animale, păsări, au fructe în livadă și legume în grădină. La bucătărie folosesc lemne, chiar dacă avem rețea de gaze. Consumă puțin curent electric și numai seara. Da, oameni gospodari. Orășenii se vaită mult. Ai mei de la țară n-au timp să se vaiete! Chiar dacă ar avea de ce.
Sunt și momente în viața lor în care simt că sunt lăsați de izbeliște (lăsați în voia sorții), se simt părăsiți, așa cum a fost lăsat poporul nostru de atâtea ori în istoria lui. Și atunci nădejdea lor este în Bunul Dumnezeu. În biserică. Preotul devine, în așa vremuri, autoritatea absolută în sat. Preotul Matei de la bisericuța noastră este un mare sufletist. Un om care nu stă o clipă. Care este într-adevăr, nădejdea oamenilor. Care le oferă, prin cuvântul Domnului, speranță și putere sătenilor. Chiar dacă trăim vremurile care sunt, sătenii mei construiesc. Câte o casă nouă. Câte un acaret nou. Îmi spun mereu, cu muncă reușești orice. Cu munca. Orășenii din capitala județului, de la 25 de kilometri de noi, și-au luat mici proprietăți și vin în fiecare sfârșit de săptămână la „moșie”, unde au legume, mai cresc câte o pasăre, câte un animal, cu ajutorul vecinului din sat. Și așa trag cu toții nădejde că vor învinge greutățile. Curățenia și ordinea gospodărească este o altă emblemă a satului meu. Și chiar dacă sunt racordați la rețeaua de apă, ei scot tot de la fântâna din fața casei, pentru că fierbe fasolea mai repede. Copiii sunt curat îmbrăcați și foarte buni elevi. Toți ajung la liceu și mulți și la facultate. Un loc din Țara Românească de luat de exemplu.
Dragii mei, data viitoare, despre viața dintr-un orășel de la capătul pământului, unde sunt vremuri la fel de grele.
Să ne vedem sănătoși și în bună pace, vinerea viitoare, dragii mei cu Jurnalul sub braț. Doamne ajută!
