Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tradiţiile şi stilul pur românesc au devenit magnet pentru turiştii care caută ceva inedit în vacanţele lor. În anumite zone ale ţării, portul, obiceiurile, preparatele tradiţionale şi arhitectura sunt păstrate cu sfinţenie, iar unii reuşesc să facă din localitatea în care trăiesc un muzeu în aer liber. Cei care ajung în comuna Ciocăneşti din judeţul Suceava descoperă, cu fiecare pas, cultura și tradiția românească cu tot ce are ea mai frumos. Eforturile oamenilor de aici nu au rămas nerăsplătite, iar munca lor a adus micii aşezări titlul de "Sat Cultural al României".
Ciocăneşti este cea mai mică localitate din judeţul Suceava însă aici, tradiţia bucovineană înflorește peste tot. Fiecare locuinţă din micul sat de la poalele munţilor Șuhard este unică și poartă pe pereţii exteriori, la geamuri sau la porţi, motive populare vechi de sute de ani. Povestea caselor încondeiate, cum mai sunt cunoscute, a început în 1950, când localnica Leontina Ţăran s-a hotărât să renoveze casa primită moştenire. Pentru asta, l-a angajat pe cel mai cunoscut zugrav şi meşter cioplitor în lemn din sat, Dumitru Tomoioagă, care i-a făcut pereţii cum nicio altă casă nu-i avea. Cum rezultatul a fost spectaculos, modelul a fost adoptat şi de alţi săteni. "Este singura localitate din ţară unde motivele tradiţioanle de pe costumele populare şi de pe ouăle încondeiate sunt transpuse şi pe case. Acele motive pe care noi le numim „puii de pe case”, spune muzeograful Marilena Niculița. Tocmai aceste motive au salvat comuna de la dispariţie. A fost desfiinţată în 1968 şi reînfiinţată în 2002. În toată această perioadă, a aparţinut de Iacobeni, comuna învecinată. În 2004, fostul primar al comunei, a dat o hotărâre de Consiliu Local care avea să pună localitatea la loc de cinste: oricine îşi face casă nouă trebuie să respecte arhitectura locală pentru a păstra tradiţia.
„Oamenii din convingere îşi fac aceste motive. Când văd turiştii care opresc aici şi se minunează de ce este în jur, vor să aibă case cât mai frumoase” Marilena Niculița, muzeograf
Tehnica după care sunt realizate aceste faţade unice în lume este una specială, ştiută doar de câţiva dintre oamenii locului. „Cea care în prezent mai face motive pe case este sora fostului primar, Silvia Şchelu, meşter popular, împreună cu nepoţii ei. Tanti Silvia, cum îi spunem noi, a mai cooptat câţiva tineri pe care i-a învăţat să facă aceste motive. Nu oricine le poate face. Sunt mici secrete care trebuie respecate. Se aplică întâi pe casă un strat de ciment şi ipsos în relief pe o porţiune mică, pentru că cimentul se întăreşte foarte repede. Se face apoi un şablon cu modelul pe care doreşti să îl ai pe casă, se aplică şablonul şi cu dalta se sculptează modelul. Deci este vorba despre sculptură în ciment. Îţi ia mult să faci o astfel de faţadă. Poate să dureze şi o lună de zile, în funcţie de model”, adaugă muzeograful.
Mica localitate are două muzee
Turiştii sunt atraşi de Ciocăneşti nu doar pentru arhitectura caselor. Cum oamenii de aici pun mare preţ pe cultura lor, în localitate sunt două muzee: Muzeul Ouălor Încondeiate, înfiinţat în 2007, şi Muzeul Etnografic, înfiinţat în 2014. „Pentru un etnograf de-o viaţă, Ciocăneşti este pentru mine un loc special. În primul rând, e vorba despre Bucovina unde se conservă civilizaţia lemnului. Aici se păstrează portul naţional popular. Este un loc unde etnograful are bucuria să găsească Muzeul Ouălor Încondeiate, organizat foarte bine ştiinţific, şi Muzeul Etnografic care face cinste oricărei aşezări din România” spune renumitul etnograf Angela Olariu. În aceste două muzee, oamenii din Ciocăneşti încearcă să păstreze cât mai mult din tradiţia locului şi să o transmită mai departe, către tânăra generaţie. La Muzeul Etnografic sunt ateliere pentru ocupaţiile principale ale locuitorilor. La parter sunt ateliere de tâmplărie, fierărie, o stână tradiţională şi o sală destinată plutăritului, iar la etaj esteateliarul destinat ţesătoriei, o cameră şi o bucătărie tradiţionale ţărăneşti. „Muzeul Ouălor este o delectare. Acolo este o colecţie de mare importanţă care a aparţinut unui medic şi a fost apoi donată. Este o colecţie strânsă cu multă pricepere şi e pusă în valoare cum trebuie. Nu e vorba numai de ouă încondeiate în zilele noastre. Cuprinde şi ouă încondeiate cu mulţi ani în urmă, bazate pe motivul crucii” mai explică Angela Olariu.
Distracţie la festivaluri
Oamenii din Ciocăneşti îşi pun în valoare comorile şi prin intermediul festivalurilor pe care le organizează pe tot parcursul anului. Cele mai importante sunt Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, care are loc în preajma sărbătorilor de Paşti, şi Festivalul Naţional al Păstravului de Sf. Mărie. Ambele au ajuns la a treisprezecea ediţie.Cel din urmă este un bun prilej pentru localnici să ţină în viaţă o meserie pe cale de dispăriţie. „Ciocăneşti este singura localitate din ţară unde se păstrează plutăritul. Cei care vin aici pentru Festivalul Păstravului, au posibilitatea de a face o plimbare cu plutele pe Bistriţa. Fiind mulţi interesaţi, am dedicat un eveniment special plutăritului. În săptămâna dinaintea festivalului, am organizat săptămâna plutăritului. În primele 3 zile se construiesc plutele pe Bistriţa, iar în următoarele zile sunt plimbările cu plutele”, povesteşte muzeograful Marilena Niculița.
Atracţii turistice în zonă
- Mina turistică Oiţa
- Stânele tradiţioanele de pe Muntele Şuhard
- Şcoală de încondeiere
Pensiuni cu mâncare românescă
În Ciocăneşti sunt pensiuni pentru toate buzunarele, iar cei care le calcă pragul se pot bucura de produse 100% tradiţioanale.„Oamenii de aici sunt foarte ospitalieri. Gastronomia bucovineană este la mare înălţime. Toate produsele sunt făcute în casă. Fiecare are produse proaspete: carne, lapte, ouă, brânză, totul din gospodărie. Fie că mergi la pensiune sau în casa cuiva, eşti servit cu afinată, cu zmeurată sau un pahar cu mirt, un suc tradiţional. Eşti servit cu o plăcintă poale-n brâu sau cu o tochitură moldovenească, un balmoş. Şi la pensiuni, turiştii sunt mulţumiţi pentru că sunt foarte accesibile. Pentru o pensiune de 2 margarete, preţul pentru o noapte de cazare este 50-60 de lei pe noapte şi până în 80 de lei la 3 margarete. Micul dejun este între 12 şi 15 lei, prânzul între 20 şi 25 de lei, iar cina undeva la 20 de lei”, conchide Marilena Niculița.
Cât costă cazarea în Ciocăneşti
Pensiune 2 margarete – 60 lei/noapte
Pensiune 3 margarete – 80 lei/noapte
Mic dejun – 15 lei
Cina – 20 lei
Omul sfințește locul
Conform ultimului recensământ, 1387 de oameni mai trăiesc la Ciocănești. Chiar dacă nu sunt mulţi, realizările lor sunt importante. Dorinţa de a-şi păstra ce au mai frumos şi dragostea pentru cultură au fost principalele ingredinte pentru ca Ciocăneşti să devină singurul sat muzeu din România. Meritele sunt şi ale celor care au administrat localitatea în ultimii 20 de ani. Multe din case poartă pe faţadă motivele tradiţioanle datorită unui parteneriat încheiat de Primărie cu una dintre cele mai mari companii de vopsele din ţară. Aşa au fost „încondeiate” 180 de case. „Ciocăneşti are o tradiţie şi încercăm să o păstrăm. Toate proiectele au fost începute de predecesorul meu care a fost primar ani buni. Era datoria mea să continui. Eu am lucrat în minerit şi după ce am încheiat cariera am avut ocazia asta, să mă ocup şi de partea culturală. Nefiind în domeniu, am colaborat cu specilişti. Împreună cu locuitorii, facem ce simţim şi îmbinăm dorinţa noastră cu experienţa profesioniştilor. Aşa ies lucruri care sperăm că plac” spune Radu Ciocan, primarul comunei muzeu.
Casele înflorate şi în Polonia
Şi în Polonia există o localitate unde oamenii au știut să îşi păstreze tradiţiile, în ciuda dificultăţilor prin care au trecut în cel de-al Doilea Război Mondial. În Zalipie, micile case din lemn sunt pictate în culori vii atât la exterior, cât și la interior. Această tradiţie a luat naştere în urmă cu mai bine de un secol, când femeile de aici au început să îşi picteze casele pentru a ascunde diferite defecte ale locuinţelor. Tradiţia s-a transmis din generaţie îngeneraţie, iar locuitoarele din sat au început să se inspire nu doar din natură, ci și din folclorul local. Picturile lor au devenit în timp tot mai mari şi mai colorate. Acum, Zalipie este considerat muzeu în aer liber. Gardurile, interioarele, ferestrele, chiar şi cuştile câinilor şi fântânile sunt pictate, creând o atmosferă de basm.
