x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Calatorii Ziua când ești iar copil 

Ziua când ești iar copil 

de Cornel Tăbăcaru     |    21 Ian 2022   •   08:09
Ziua când ești iar copil 

Nu cred că vreun adult care stă în Disney o zi întreagă se poate simți altfel decât un copil. Fără să simți te transformi, parcă și miroși a copil.

Te uiți la fețele oamenilor maturi și vezi copii. Copii mari! Nicio diferență între bucuria unui copil mic și a unuia mare. M-am lăsat cuprins de acest sentiment și am trăit bucuria pură a copilăriei. Veselia ei. Înconjurat de personaje din povesti și de mii de oameni care sunt flămânzi de… copilărie ! Da, mii și mii de oameni. Pe 1 ianuarie la Disney a fost „un ocean” de oameni. Copii mari de mână cu copii mici. Disney este un tărâm al poveștilor de tot felul. Al tuturor poveștilor pe care le știi sau abia atunci le afli. Am ales să mă duc într-o incursiune în lumea piraților. După 45 de minute de stat la rând iată-mă în caruselul care mă duce prin lumea acelor marinari care au pe catarg un steag negru. Dar nu era nimic fioros. Pirații erau din poveste, cu fețe vesele și cu gesturi de măscărici. Și totuși așa de real. Din nou acea tehnologie extraordinară în care personajele erau „adevărate”, dar mecanice. Confundabile. După o oră mă simțeam și eu piratul din poveste, cu o bandă la ochi, cu luleaua în colțul gurii, cu sticla de rom în mână și stând pe o ladă plină cu monezi de aur. Nu aveai cum să nu zâmbești. Apoi am luat „orașul” Disney la pas. Am văzut povestea prințesei adormite, m-am întâlnit cu Albă-ca-Zăpada și cei 7 pitici și am dat mâna cu Făt-Frumos care tocmai descălecase de pe calul sau alb. Magazine de suveniruri peste tot. Scumpe. Locuri de odihnă cu fast food și bere. Scumpe. Totul scump, dar miile și miile de oameni, șuvoiul de oameni, cumpără. Orice. Am cumpărat și eu un pui de urs de pluș, aproape real, în mărime naturală pentru viitoarea mea nepoțică. Și vorbeam cu el. Și îmi răspundea. Și stătea lângă mine pe scaun la berărie. Atunci am zis, Doamne!, chiar am dat în mintea copiilor. De-adevăratelea. Fotografii și filmulețe. Răgaz minute întregi să văd acea mulțime de oameni, fără sfârșit, și carele alegorice din care mă salutau zeci de personaje din povești. Am uitat de oboseală, am uitat că nu dormisem decât 4 ore și parcă nu aș mai fi plecat. Voiam să rămân acolo, în lumea copilăriei mele și a miilor de copii din jur care erau personaje din povești. Totul de un realism extraordinar. O experiență care nu se poate uita. Să te simți, măcar și pentru o zi, copil în adevăratul sens al cuvântului.  

La revedere, Lume a Poveștilor, mulțumesc că m-ai transformat într-un copil care vede lumea fără răutăți și fără neajunsuri! Abia acum, la sfârșit, am realizat de ce era șuvoiul ăsta de oameni la Disneyland. Voiau să vadă Lumea așa cum o vor ei, nu așa cum este de fapt.

La revedere și dumneavoastră, 

Pe săptămâna viitoare!

×