Acropola romană, Rione Terra

Poate cele mai cunoscute exemple ale civilizaţiei romane sunt Coloseumul lui Domniţian, Panteonul lui Hadrian, Forul lui Traian sau oraşele Herculanum şi Pompei, dar Italia rezervă încă surprize când vine vorba despre oraşele sale antice. Una dintre acestea este Rione Terra, acropola romană a vechiului Port Puteoli, astăzi Pozzuoli, situat în apropriere de Napoli.

Fondat în anul 194 î.Hr., Puteoli devenise important în perioada târzie a Republicii, Cicero îl numea "mica Romă". Legenda spune că ar fi fost întemeiat de greci şi purta numele de Dicearchia, dar arheologii nu au descoperit nici o urmă a unei aşezări greceşti.

BRADYSEISM
Rione Terra, primul nucleu urban, castru şi centru religios, s-a păstrat datorită fenomenului de bradyseism, asociat evenimentelor seismice. Acesta este o ridicare graduală sau descindere a suprafeţei pământului, însoţită de cutremure, datorată umplerii sau golirii în subteran cu magmă.

Fenomenul de bradyseism descendent a făcut ca portul să se scufunde, iar dezvoltarea Portului Ostia a marcat definitiv declinul. Între secolele al VIII-lea şi al X-lea au avut loc cele mai critice momente ale scufundării. Treptat, din "mica Romă" a ajuns un orăşel de pescari, cu o fiziomomie de burg medieval.

După erupţia din 1558, aşezarea, parte a ducatului de Napoli, s-a dezvoltat atât economic, cât şi urbanistic datorită episcopului spaniol Pedro Alvarez de Toledo. În această perioadă a început construirea unor clădiri noi, deasupra vechilor structuri romane.

Pozzuoli a suferit două episoade pozitive, primul între 1968-1972, când a avut loc o ridicare cu 1,7 m, şi al doilea între 1982-1984 cu o ridicare de încă 1.6 m, dar şi un cutremur în 1983. Rione Terra a fost evacuat la 2 martie 1970 datorită efectelor fenomenului de bradyseism. Zona a rămas într-o stare de degradare şi abandon, până în 1993 când au început lucrările de conservare şi consolidare.

Proiectul prevedea întărirea clădirilor baroce grav avariate, printre care: Palatul Episcopal, Domul, colegiul Sfântul Paul, Palatul De Fraja, Palatul Migliaresi, rampele şi bastioanele medievale şi în paralel săpături arheologice. Campania de excavare şi restaurare cuprinde o suprafaţă de 200mx240 m din anticul oraş roman. Astăzi se vizitează 4.000 de mp. Abandonarea zonei în anii 1970 a fost o bucurie pentru arheologi, care au putut săpa în voie, descoperind fascinante părţi ale vechiului port.

RIONE TERRA
Intrarea nu anunţă prin nimic vestigiile antice. O dată ce ai intrat, păşeşti pe decumanus maximus, descoperi străzi pavate, locuinţe, magazine boltite, chiar o brutărie, terme, o vastă necropolă, puţuri, tuneluri şi chiar un bordel. Puteoli era unul dintre oraşele tipice romane. Acestea erau împărţite într-o reţea de străzi care se intersectează în unghi drept şi împart spaţiul în insulae (insule). Cele două axe principale cardo (nord-sud) şi decumanus (est-vest) se intersectează creând forumul, un loc privilegiat al vieţii urbane, în care se regăsesc templul, curia şi bazilica.




Arhitectura din Rione Terra nu este spectaculoasă sau luxos decorată. Locuinţele sunt mici, unele păstrând mozaicul în alb şi negru al pavimentului. Magazinele boltite, aşa-zisele tabernae, sunt înghesuite.

"ELOGIU PALIMPSESTULUI"
Este numele proiectului câştigător, pentru restaurarea templului lui Augustus din Rione Terra, realizat de arhitectul Marco Dezzi Bardeschi şi colaboratorii săi. De 40 de ani se dorea reconstituirea Domului, deşi în anii 1970 arhitectul De Felice realizase o restaurare, după ce în urma incendiului din 1964 zidurile Catedralei Sf. Procolo s-au prăbuşit şi a ieşit la iveală structura anticului templu al lui Augustus, exemplu al clasicismului din perioada Republicii.

Lucrările au început în noiembrie 2004, fiind aproape încheiate. Acest proiect restituie edificiului funcţiunea de cult, punând însă în valoare preţioasele prexistenţe arheologice. Intenţia a fost aceea de a restitui monumentul oraşului, făcându-l inteligibil. Disputa a fost mai ales între arheologi, care ar fi dorit îndepărtarea fondului construit ce ascundea aceste mărturii arheologice şi Biserică, care doreşte să repopuleze cartierul, să reconsacre templul şi prefera conservarea etapei baroce.

Conflictul între funcţiunea religioasă şi conservarea structurii antice a fost rezolvat prin dialogul direct între stilurile arhitecturale. S-a pus accentul pe restabilirea unităţii imaginii monumentului, realizată însă cu materiale şi forme noi inserate, care dau o nouă configurare volumului edificiului.

TEMPLUL LUI AGUSTUS
Templul original era închinat zeului Jupiter, dar începând cu Octavian Augustus, când apare cultul împăratului divinizat, edificiul existent a primit un alt aspect, realizat după planurile lui Lucius Cocceius Auctus, şi a fost închinat lui Augustus. A devenit biserică în secolele al V-VI-lea, dar şi-a păstrat structura iniţială până în 1631, când a avut loc ambiţioasa transformare în manieră barocă, noua catedrală fiind dedicată lui Sf. Procolo. Arhitecţi au fost Cosimo Fanzago şi Bartholomeu Picchiatti.