Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Tărgu-Mureş, pe Strada Bolyai la numărul 17 intălnim o clădire simplă, fără balcoane, portaluri sau alte elemente decorative specifice barocului, chiar banală, ar afirma un ochi neavizat. Aici insă sunt păstrate comori nepreţuite, aceasta fiind prima bibliotecă publică din Transilvania, fondată in 1802.
In Tărgu-Mureş, pe Strada Bolyai la numărul 17 intălnim o clădire simplă, fără balcoane, portaluri sau alte elemente decorative specifice barocului, chiar banală, ar afirma un ochi neavizat. Aici insă sunt păstrate comori nepreţuite, aceasta fiind prima bibliotecă publică din Transilvania, fondată in 1802.
Contele Sámuel Teleki
Acesta a fost ultimul dintre fraţi, nedispunănd de o avere impresionantă, işi incepe cariera politică in 1774, cănd devine comite suprem al Comitatului Tărnavei. Trei ani mai tărziu era numit consilier aulic al Guberniului Transilvaniei, iar sub domnia lui Iosif al II-lea (1780-1790) a fost ridicat in funcţia de consilier intim al impăratului. In anul 1787, după unificarea celor două cancelarii aulice, a Ungariei şi a Transilvaniei, Teleki este numit vicecancelar, stabilindu-se la Viena. Intre 1790-1822, la insistenţele aristocraţiei, Guberniului şi ale dietei este perpetuat, pănă la moartea sa, in funcţia de cancelar al Transilvaniei.
Clădirea bibliotecii
Prima menţiune a clădirii apare in manuscrisele Wesselényi Kata, in 1778. Trei ani mai tărziu se realizează o primă extindere, de altfel imobilul prezintă mai multe etape de construcţie. Clădirea a intrat in posesia contelui in 1769, in urma căsătoriei cu Zsuzsanna Bethlen de Iktar. Familia Teleki nu a locuit niciodată in această clădire.
Sámuel Teleki şi-a dorit să pună la dispoziţia publicului colecţia sa de cărţi. Acesta a inceput să cumpere volume incă din timpul studiilor sale la Köln, Strassburg, Utrecht, Basel, Leiden, Rotterdam şi Paris, de unde s-a intors cu 2.000 de volume, "cam 40 de chintale de cărţi, pentru care a plătit mai mult de 20.000 de florini". In 1802, fondul de carte ajunsese la 36.000 de volume, cărţile provenind din 25 de oraşe ale Europei, contele reuşind in 60 de ani să achiziţioneze cele mai reprezentative opere ştiiţifice de la infiinţarea tiparului.
Pănă in 1802, colecţia sa se afla in conacul său de la Dumbrăvioara. Intr-o scrisoare datată 10 iunie 1788, contele Teleki considera potrivit imobilul Wesselényi Kata pentru biblioteca sa. Insă pentru impresionanta colecţie de cărţi, Sámuel Teleki a comandat extinderea clădirii. Sala bibliotecii, cu o inălţime de 21,65 m a fost construită special, intre 1799-1801, după planurile arhitectului vienez Ignatz Schlaff. Astfel, din 1801, clădirea cu etaj are formă de U, noile corpuri imbinăndu-se armonios.
Arhitectura este sobră, redănd funcţiunea clădirii. Contele Teleki a supravegheat atent atăt construcţia clădirii, căt şi amenajarea sălii şi aranjarea cărţilor in rafturi. Pentru decorarea sălii au fost comandate statui şi portrete ale fondatorilor. Busturile din bronz care ii reprezintă pe Sámuel Teleki şi pe soţia sa, Zsuzsanna Bethlen de Iktar, sunt lucrările sculptorului vienez Franz Thaller. Două tablouri extrem de valoroase il infăţişează pe contele Teleki, un portret din 1766, opera pictorului Johann Michael Millitz, şi un tablou in mărime naturală, situat central, pictat, probabil, după 1808, de Johann Tusch.
Pe rafturile bibliotecii sunt aşezate statui ce infăţişează figuri mitologice şi busturi ale unor clasici, impăraţi, generali ai Greciei şi Romei antice, toate sculptate de artistul vienez Mathias Mayer. Tot in sala bibliotecii sunt expuse portretele lui Matei Corvin, Gabriel Bethlen, Mihály Teleki, Samuel von Bruckenthal şi Ignác Batthyány. Biblioteca păstrează mobilierul original şi aranjarea iniţială a cărţilor, fiind un adevărat muzeu al cărţii.
Cărţile contelui
Colecţia realizată in a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi inceputul secolului al XIX-lea reflectă ideile Iluminismului European. Cele 33 de volume ale Enciclopediei lui Diderot şi DâAlembert, lexicoane contemporane recunoscute pentru complexitatea informaţiilor cuprinse şi publicaţii ale unor Academii şi Societăţi ştiinţifice din Europa. Prioritate au avut insă cărţile ştiinţifice şi bineinţeles operele clasicilor greci şi latini. Dar contele Teleki a arătat un interes deosebit pentru rarităţile bibliofile: manuscrise, incunabule, unicate, ediţii princeps şi prime ediţii, cărţi ieşite din renumite case editoriale ale epocii. A colecţionat insă şi cărţi cu ilustraţii executate in atelierele unor gravori celebri, precum Dürer, Holbein junior, Rubens, atlase, albume botanice şi zoologice colorate de mănă. Opere ale maeştrilor italieni precum Giovanni Battista şi Francesco Piranesi.
Biblioteca statului
După moartea lui Sámuel Teleki, biblioteca trebuia intreţinută de moştenitorii săi, dar achiziţionarea cărţilor s-a realizat haotic, urmaşii săi nu au demonstrat un real interes pentru continuarea pasiunii contelui Teleki.
După cel de-al doilea război mondial, biblioteca a devenit proprietatea statului. Fondului de carte al bibliotecii i s-au adăugat biblioteca fostului Colegiu Reformat, manuscrisele şi obiectele personale ale celor doi matematicieni Bolyai Farkas şi Bolyai János, precum şi biblioteca mănăstirii franciscane din Călugăreni.
Lucrări de restaurare
In 2003 pentru a obţine un climat constant, necesar conservării cărţilor, au fost dublate doar geamurile sălii bibliotecii de secol al XVIII-lea, restaurăndu-se şi lemnăria originală. Aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul financiar al Fundaţiei "Teleki" din Basel. CJ Mureş, prin Biblioteca Judeţeană, a finanţat repararea acoperişului şi modernizarea sistemului de incălzire. Toate lucrările de reabilitare au fost realizate discret, acordăndu-se o deosebită atenţie detaliilor. Biblioteca a devenit o atracţie turistică, fiind vizitată anual de mii de turişti din ţară şi din străinătate.
