Casa Luxemburg din Sibiu

Unul dintre locurile care definesc Sibiul este Piaţa Mică, unde la numărul 16, in stănga Podului Minciunilor, cu faţadă spre Piaţa Mică, dar şi spre Piaţa Huet, intălnim Casa Luxemburg. Această clădire este cunoscută şi sub numele de Casa Roşie sau Casa Schaser, după numele proprietarului din secolul al XIX-lea

Unul dintre locurile care definesc Sibiul este Piaţa Mică, unde la numărul 16, in stănga Podului Minciunilor, cu faţadă spre Piaţa Mică, dar şi spre Piaţa Huet, intălnim Casa Luxemburg. Această clădire este cunoscută şi sub numele de Casa Roşie sau Casa Schaser, după numele proprietarului din secolul al XIX-lea, preotul protestant Johann Georg Schaser.

Asimetria actualului imobil se datorează unificării in secolul al XVIII-lea printr-o faţadă unică a două clădiri medievale. Martor al modificărilor este labirintul pivniţelor, precum şi celelalte detalii şi elemente originale ale clădirii, care documentează o fază gotică şi una din timpul Renaşterii, descoperite in timpul restaurării.

Faţadele de secol al XVIII-lea sunt ritmate vertical de pilaştrii angajaţi, ultimul nivel fiind mai fastuos decorat, frontonul prezentănd elemente ce aparţin barocului tărziu, cu influenţe rococo. Axul intrării prezintă o galerie cu arcade, care a suferit modificări importante in urma restaurărilor. Asemenea clădirilor din stănga sa, şi această construcţie are o faţadă mai modestă spre Piaţa Huet.

Intervenţie model

In urma conferinţei internaţionale "Salvaţi centrul Sibiului" din 1998, organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin care se incerca atragerea unor parteneri interesaţi să participe la revigorarea acestui oraş medieval, Luxemburgul a fost printre cei care s-au implicat direct. Pentru realizarea unei intervenţii de restaurare exemplare a fost aleasă Casa Schaser. Biroul pentru Monumente al Marelui Ducat de Luxemburg a finanţat impreună cu Ministerul Culturii şi Cultelor restaurarea acestei clădiri, reprezentativă pentru Piaţa Mică. Intervenţia a fost considerată un "adevărat succes in cazul declanşării efectului de avalanşă", incepănd a fi restaurate şi la alte imobile din piaţă. Intre 1999 şi 2007 doar două alte clădiri au fost restaurate, investitorii particulari rămănănd in continuare neinteresaţi de acest aspect.

Inainte de restaurare, clădirea de la numărul 16 avea chiriaşi cu posibilităţi financiare modeste, imobilul fiind proprietatea Bisericii Evanghelice, care a donat clădirea. Lucrările de restaurare s-au desfăşurat intre anii 1999 şi 2004, după proiectul arhitectului Fabini, investindu-se peste o jumătate de milion de euro.

Funcţiuni noi

In urma restaurării, noile funcţiuni sunt variate, clădirea devenind sediul Consulatului Ducatului de Luxemburg la Sibiu, al Asociaţiei Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007, iar pentru a se autofinanţa hotel, inchiriind pivniţele şi curtea interioară acoperită unor baruri.

In prezent, in pivniţele gotice, unde este vizibilă o bucată din vechiul zid de incintă al oraşului, a fost amenajat un bar, cu intrare separată. La parter sunt recepţia hotelului şi sediul Kultours.

La etajul I este Consulatul Ducatului de Luxemburg şi biroul Asociaţiei Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007. Impresionante sunt scara originală din lemn masiv, care a fost restaurată, uşa gotică păstrată la parter şi plafonul din lemn masiv cu simbolul croitorilor, datat 1597, de la primul etaj. La etajul II sunt camerele in regim de hotel, clădirea trebuind să se autofinanţeze, intrucăt convertirea in bani gheaţă este un numitor comun al tuturor modalităţilor de punere in valoare. In podul clădirii se dorea iniţial amenajarea unei săli de concerte, in prezent este doar spaţiul de depozitare.

Compromisuri evidente

Trecem cu vederea peste dispariţia curţii interioare, intr-o zonă istorică in care este specifică, transformată in sală de conferinţe şi bar, o soluţie firească dacă se ia in considerare tendinţa actuală de utilizare la maximum a spaţiului. Modul de realizare este insă discutabil. Soluţia aleasă, placă de beton armat şi plafon suspendat casetat la interior, nu e o intervenţie care să utilizeze spaţiul fostei curţi cu o alterare căt mai redusă a imaginii de ansamblu, din păcate propunerea realizată deja distrugănd definitiv acest spaţiu. O oarecare preocupare pentru ideea de comunicare, pe care o are o curte interioară, a existat, intrucăt in partea centrală a acestui spaţiu a fost situat un luminator, deşi este posibil, dată fiind soluţia aleasă, ca acest luminator să aibă doar un simplu rol funcţional.

In urma restaurării a fost transformată ireversibil şi partea inferioară a faţadei principale. Noii piloni masivi, deşi necesari, au transformat complet silueta faţadelor, iar pentru refacerea bolţilor de la intrare s-a folosit beton. In final trebuie totuşi să recunoaştem că imaginea Pieţei Mici nu a avut de suferit in mod dramatic in urma intervenţiei de restaurare, cu o "excepţie", şi anume cea a culorii, intrucăt nu au fost introduse elemente de limbaj arhitectural care să facă notă disonantă cu elementele deja existente in cadrul ansamblului pieţei.

"Vocabularul arhitectural şi decorativ format dintr-un amestec echilibrat al stilurilor clasic, baroc şi rococo confer acestui edificiu valoare de unicat"

arhitect, Hana Derer

"Din păcate, cromatica aleasă pentru faţade nu are nici o justificare de ordin istoric. In urma studiului de parament care a fost realizat in acest scop, nu s-a putut trage o concluzie clară cu privire la culoarea originală, nefiind identificate nici măcar local culorile actuale, aşa că arhitectul Fabini a considerat «oportună» această culoare, care este mai mult decăt exagerată cănd in discuţie este o componentă de patrimoniu"

arhitect, Radu Trăuşan