Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astăzi, importanţa resurselor globale de apă şi conservarea lor este intens analizată în toate marile capitale ale lumii. Până la începutul secolului al XX-lea, cererea de apă, calitatea acesteia şi eficienţa utilizării erau probleme de importanţă secundară.
Strategii guvernamentale coerente implementate în teritoriu
Astăzi, importanţa resurselor globale de apă şi conservarea lor este intens analizată în toate marile capitale ale lumii. Până la începutul secolului al XX-lea, cererea de apă, calitatea acesteia şi eficienţa utilizării erau probleme de importanţă secundară. După anii ‘50 însă, apa dulce a devenit o materie primă critică. Această situaţie a fost determinată în principal de creşterea populaţiei dincolo de cifra de şapte miliarde, dintre care aproximativ jumătate trăiesc în mediul urban. Analiza câtorva cifre esenţiale va face tabloul mai uşor de înţeles.
Cifre şi statistici
Suprafaţa planetei pământ este alcătuită, procentual, din 30% uscat şi 70% apă. Din totalul apei existente pe Terra, numai 2,7% este apă dulce. Dar apa dulce ce poate fi utilizată direct reprezintă numai 0,46% din cantitatea existentă în natură, restul covârşitor de procente constând în forme ce se sustrag utilizării imediate (vapori din atmosferă, gheţari şi calote glaciare, lacuri şi mlaştini, ape de mare adâncime etc.). De fapt, conform ultimelor analize, apa dulce disponibilă pentru acoperirea necesităţilor noastre reprezintă numai 0,009% din cantitatea totală de pe pământ.
Citește pe Antena3.ro
Problema poluårii
La aceste cifre atât de mici, epoca modernă a adăugat o problemă despre care cu ceva vreme în urmă nici nu se discuta: problema poluării. Am identificat câteva mari categorii de poluare a apei dulci, iar controlul lor este esenţial. Majoră este poluarea bazinului prin produse ale eroziunii, produse chimice toxice provenite de pe ogoare şi şosele, prin spălarea sării din sol şi sisteme de irigare. O a doua categorie periculoasă este poluarea albiei cursurilor de apă dulce prin introducerea de compuşi organici şi minerali proveniţi din sistemele de aducţie sau de la întreprinderi industriale. Nu poate fi, de asemenea, neglijată nici poluarea de origine termică provocată de apele de temperatură înaltă evacuate de termocentrale sau de unele tehnologii speciale. În sfârşit, la nivel planetar, are loc o permanentă poluare hidrobiologică, fenomen complex şi dificil de controlat.
Apele Romåne
Conform datelor oficiale puse la dispoziţia publicului de Administraţia Naţională “Apele Române”, cu o ultimă actualizae datată din anul 2004, resursele noaste de apă dulce provin din ape de suprafaţă (râuri, lacuri şi Fluviul Dunărea) şi ape subterane. Apele de suprafaţă sunt o resursă teoretică de 40.000.000 mii mc, iar cele subterane (freatice şi de mare adâncime) de 10.300.000 mii mc. Cerinţa de apă a folosinţelor, potrivit capacităţilor de captare aflate în funcţiune, este de 3.398.000 mii mc pentru apele de suprafaţă şi de 881.939 mii mc pentru cele subterane. De reţinut faptul că râurile interioare constituie resursa principală, cele din zona montană asigurând mai mult de jumătate din volumul de apă scurs. O caracteristică esenţială a acestui tip de resursă este marea lor variabilitate, cu debite mari sau chiar viituri puternice primăvara, urmate de debite foarte mici sau perioade lungi de secetă. Raportat la populaţia actuală a ţării, resursa specifică utilizabilă în regim natural este de 2.660 mc pe cap de locuitor şi an, iar resursa specifică teoretică de 1.770 mc pe cap de locuitor şi an. O statistică de dată recentă (1997) ierarhizează resursele de apă potrivit gradului de amenajare cu un procent de 49,6% pentru Fluviul Dunărea, restul fiind asigurat (în ordinea capacităţilor) de râurile Siret, Jiu, Olt, Argeş, Mureş, Prut, Someş, Bazinul Banat (Bega, Caraş, Bârzava, Timiş, Cerna, Nera), Ialomiţa, Criş, Tisa.
Cifre de potenţial
Două cifre sunt importante pentru statisticieni în evaluarea resurselor naturale şi în elaborarea strategiilor. Potenţialul nostru disponibil în anii secetoşi, în regim natural, este de 92-109 miliarde mc, iar potenţialul utilizabil în regim de amenajare, de 40 miliarde mc de apă.
Cerinţele şi prelevările de apă dulce sunt determinate de trei mari categorii de consumatori: populaţie, industrie şi agricultură. Exprimate în miliarde de metri cubi, aceste categorii sunt creditate cu 1,42 şi, respectiv, 1,21 pentru întreaga populaţie, 4,62 şi 3,39 la necesităţile industriei, 1,98 şi 0,71 în agricultură. De reţinut faptul că, în conformitate cu estimările oficiale, România dispune de un potenţial teoretic mediu multianual de 138,8 miliarde de metri cubi de apă dulce
