Cimentul şi betonul, doi buni prieteni

Subiect dezvoltat la solicitarea unui citior pasionat al revistei noastre
Este adevărat că pînă acum nu ne-am ocupat de această problemă, dar sperăm ca în cele ce urmează (şi, probabil, în numărul viitor) vom reuşi să lămurim în mare măsură, fără a intra în amănunte plictisitoare, această problemă destul de controversată.

Subiect dezvoltat la solicitarea unui citior pasionat al revistei noastre
Este adevărat că pînă acum nu ne-am ocupat de această problemă, dar sperăm ca în cele ce urmează (şi, probabil, în numărul viitor) vom reuşi să lămurim în mare măsură, fără a intra în amănunte plictisitoare, această problemă destul de controversată.

Întîi ce este betonul?

Betoanele sînt produse artificiale cu aspect de conglomerat care se obţin în urma întăririi unor amestecuri bine omogenizate de liant, apă şi agregate, eventual aditivi. Amestecul de liant şi apă formează o pastă care, în urma unor procese fizico-chimice, se întăreşte, transformîndu-se într-o substanţă solidă care leagă între ele granulele de agregat, dînd astfel caracterul de monolit al betonului. Betonul este foarte rezistent la compresiune.

Pentru rezistenţa la solicitări dinamice se armează cu fier. În industria construcţiilor, betonul, şi în special cel armat, reprezintă principalul material folosit la structuri, datorită avantajelor pe care le are: durabilitate, executarea elementelor de contrucţii sub orice formă, rezistenţă la foc, caracterul monolit şi masivitate, costul relativ redus.

Cum se obţine

Realizarea unui sortiment de beton presupune un proces de fabricare stabilit pe baza unor reţete, la care se respectă cu fidelitate cantităţile şi caracteristicile materialelor constitutive: liantul (adică cimentul), apa, agregatul (nisip, pietriş) şi alte adaosuri, în vederea obţinerii calităţilor proiectate. Odată compoziţia stabilită, urmează dozarea materialelor şi apoi prepararea betonului. Prepararea betonului se poate efectua manual sau mecanic. Prepararea manuală se face la lucrări de mică importanţă, prin amestecarea nisipului cu cimentul şi cu pietrişul. După ce s-a obţinut un amestec omogen, se introduce treptat apa, pînă rezultă un beton de consistenţa dorită. Prepararea mecanică a betonului se face cu ajutorul betonierelor, care pot fi la o staţie de betoane sau la o betonieră personală mică de aproximativ 130-140 de litri, prin malaxare, timp de două-trei minute.

Avantajele preparării de beton la betonieră mică sînt: costuri mai mici cu circa 25%-40% pentru betonul astfel preparat faţă de betonul din staţia de betoane, posibilitatea preparării unor cantităţi reduse de beton, în special la lucrările mici, controlul direct asupra clasei de beton preparat. Adică îţi faci singur betonul, cît vrei şi de care vrei. Principalul dezavantaj al preparării betonului la betonieră ar fi randamentul scăzut, dictat de capacitatea redusă a betonierei. Totuşi, pentru o casă parter, sau P+1, se poate folosi o betonieră personală.

Turnarea betoanelor

În condiţii obişnuite, betonul se toarnă în cofraje: injectarea betonului se face sub presiune, iar turnarea sub apă necesită o incintă (aceste ultime două cazuri se referă în special la construcţii industriale, ceea ce nu este cazul nostru, şi le-am amintit doar în treacăt). Turnarea betonului trebuie să se facă, pe cît posibil, continuu, fără întreruperi, iar în timpul turnării să nu se producă segregări. Compactarea betonului este o operaţiune foarte importantă, prin care se urmăreşte o umplere completă a cofrajelor, o reducere a spaţiilor dintre granule şi eliminarea parţială a aerului.
Cofrajele, dacă sînt din lemn, trebuie bine udate, iar dacă sînt metalice trebuiesc unse. După turnare, betoanele se protejează prin stropire şi/sau acoperire. Stropirea periodică a betonului cu apă (recomandabil prin pulverizare) trebuie începută imediat ce betonul este suficient de rezistent, astfel încît, prin stropire, pasta de ciment să nu fie înlăturată. Pentru a proteja betonul de soare sau vînt puternic, se recomandă acoperirea acestuia cu rogojini, prelate, straturi de nisip etc.

Cititorul ne scrie

Am citit în suplimentul “Jurnalul casei mele” mai multe sfaturi utile şi idei constructive, abordînd o gamă largă de probleme, dar niciodată pînă acum nu v-aţi ocupat de o chestiune importantă pentru aceia dintre cititori care vor să-şi construiască o casă de la A la Z. Pe mine, spre exemplu, m-ar interesa compoziţia optimă a betonului sau, aşa cum am auzit, despre problema betoanelor (se pare că ar fi mai multe tipuri de betoane) care intră în construcţia unei case. Mai ales în mediul rural, betoanele se prepară după ureche, conform, mai degrabă, unor tradiţii decît după cum scrie la carte. Cîtă lume ştie că betonul pentru fundaţie e diferit de acela pentru stîlpi şi grinzi? Credeţi că puteţi da publicului larg ceva lămuriri şi mai ales cîteva reţete garantate?

Pe timp călduros, apa din beton se poate evapora rapid. Dacă betonul se “usucă” prea repede apar fisuri şi rezistenţa betonului întărit va fi mai mică. În cazul caniculei, efectuaţi lucrările de betonare dimineaţa şi noaptea. Stropiţi periodic betoanele după aproximativ 2-12 ore de la turnare, timp de două-cinci zile în caz de caniculă.

La îndepărtarea cofrajelor se va avea grijă ca, pentru feţele laterale, să nu decofraţi mai devreme de două zile, iar pentru cele inferioare, nu decofraţi mai devreme de şase zile.